O dilema mare si una mai mica

June 16th, 2010

Prima: stie cineva cam cat trebuie sa stea la usa de la intrare o pereche de tenisi care erau suspecti de gastroenterita? Ca vad ca Lulu nu mai vrea sa-i bage in casa deloc. Repet, erau doar suspecti, ca n-au vrut sa se duca sa-si faca analizele. Eu i-am tot trimis – in fiecare zi, ca-i vad stand ca milogii la usa de la intrare – dar ei ca “nu avem asigurare de sanatate etc”.

A doua: care e treaba cu capacul ala aurit de sub capacul alb de la Nutella? De ce e facut in asa fel incat sa nu-l poti desface usor de pe sticla? E vreo smecherie pentru initiati sau sunt eu dobi?

Daca mai am si alte dileme, stiu la cine sa apelez. Manca-v-as.

Romania la 1940

June 9th, 2010

Citesc o carte imprumutata de un prieten. (Domnu’ Investitor, cand incepeti sa scrieti pe blog sa pot da link?) Se numeste “Athénée Palace” si e scrisa de R.G. Waldeck, o jurnalista americana care a locuit la hotelul omonim din Bucuresti, cateva luni din al doilea razboi mondial, mai precis in anul 1940. Cartea surprinde o farama de societate româneasca si mi se pare interesant cum ne vedeam prin ochii unui jurnalist strain.

Trec peste pasajul in care autoarea remarca ceea ce remarca TOTI strainii care vin in Romania: femeile sunt frumoase si barbatii sunt urâtei. Era valabil atunci, e valabil si astazi. Chiar mai abitir, as spune.

Ce ma intereseaza pe mine este altceva. Jurnalista discuta aici cu reprezentantul economic al Germaniei naziste.

“Dezvoltarea agriculturii nu era suficienta, urma Dr. Neubacher, pentru a pregati Romania pentru Grossraum. Pentru a ridica nivelul de trai al sud-estului agricol trebuia absorbit surplusul de populatie agricola. Prea multi oameni lucrau suprafetele jalnic de mici ale gospodariilor taranesti, si de cele mai mult ori sedeau fara sa faca nimic.” (sublinierea mea)

Retineti, suntem in 1940. Colectivizarea nu incepuse, oamenii erau stapani pe ce aveau. De cel putin 70 ani, in agricultura practicata in Romania nu s-a schimbat nimic. Pana la urma, doar colectivizarea i-a dat o perioada fasta acestui domeniu, in Romania.

Si acum intrebarea: daca in 70 ani nu s-a schimbat nimic, de ce aveti speranta ca se va schimba ceva (in bine!) in urmatorii 70?

Minutul de vanitate

June 5th, 2010

Am “descoperit” asta:

Ce voiam, de fapt, sa zic: a inceput un an nou, nu va invesunati de la inceput pe cumparat casa. Stiu ca va uitati de luni de zile pe anunturi si faceti calcule de rate pe la banci, dar exista si alte lucruri frumoase pe lumea asta. Plus ca, vedeti si voi cum merg treburile la nivel mondial, cine va garanteaza ca peste 10 ani nu suntem in plin razboi sau nu murim de la o bomba aruncata din greseala in directia asta? Cine va garanteaza ca in Romania preturile vor creste mereu si nu va fi recesiune la un moment dat, in cei 25 ani cat platiti voi rate? Nimeni. Asa ca mai bine o vacanta in Maldive decat 5 rate la banci:-)

Ah, acum imi dau seama ca e scrisa chiar de mine, in 4 ianuarie 2008.

Deschideti ochii, viata inseamna si altceva.

PS. Daca tot nu am chef sa scriu ceva nou, stiu sa fac si copy/paste :-)

Hai ca nu va mai fac un alt post sa va umplu RSS-ul, va dau doar un mic citat si un link la alt post, din septembrie 2007. Retineti, 2007.

Concluzie: daca 3-4 ani de zile v-ati uitat – cu o oarecare invidie – cum au facut unii bani din terenuri, ganditi-va foarte bine daca este momentul sa cumparati orice, oriunde “pentru ca oricum preturile cresc”. Daca totusi vreti sa va lansati, privilegiati zonele in care s-a facut ceva, in care se vad rezultate de cativa ani incoace. Nu va aruncati orbeste “pentru ca la 50 EUR/m2 nu mai gasesti mare lucru”. Nu va bucurati ca cineva v-a adus un teren “care costa numai 10 EUR/m2″. E foarte posibil sa ramaneti cu banii blocati si cu un teren pe care nu veti putea decat sa faceti cel mult un gratar, langa un cort. Si nu cred ca asta merita cateva (zeci de) mii de euro.

Cat vor mai merge investitiile in terenuri?

Va invit sa cititi si comentariile de atunci…

Pana la urma, viitorul apartine scepticilor

May 15th, 2010

Degeaba ni se spune sa fim optimisti, degeaba ni se face capul calendar cu “gandirea pozitiva”, degeaba ni se spune sa facem planuri pe termen lung. Totul degeaba. Viitorul apartine scepticilor. Pesimistilor moderati. Chiar si optimistii moderati risca sa si-o fure intr-o zi.

Cand citesc articole despre Grecia, Spania, datoriile statelor, criza asta, imi dau seama ca nu s-ar fi ajuns chiar aici daca scepticii ar fi fost mai ascultati, mai bagati in seama. Bineinteles, dincolo de sarlatanismul si minciuna politicienilor (si economistilor care le canta-n struna).

Si la nivel micro, in familie, tot aia care sunt mai “zgarciti” (atentie, nu zic de avari) au mai multe sanse sa supravietuiasca pe termen lung decat noi, astia mai optimisti. Pe termen lung, ei au dreptate. Tu esti optimist, investesti, construiesti, realizezi, iti iei casa, masina, mergi in Maldive etc, iti traiesti viata si intr-o zi vine criza. Si uite cum te duci cu mana-ntinsa la furnica, la pesimistul care chiar si in perioada de euforie, cand vedea pe altii ca fac averi in numai cativa ani, a preferat sa puna banii deoparte, sa-i tina la banca pe dobanzi infime. Nu ca ar fi stiut ce va veni, dar iata-l pregatit si pe tine in chiloti la usa lui.

Voi ce parere aveti?

Ptiu sa nu-mi fie de deochi

May 13th, 2010

Ce de am mai scris zilele astea… Se vede ca astept o veste buna. Eh, n-o astept decat de vreo 2 ani…

Da’ hai sa facem un recensamant. Ca nu mai sunt asa sigur ca am o clasa intreaga, deci as vrea sa ne numaram.

Cine incepe? (si, va rog, nu incepeti sa comentati cu mai multe pseudonime… las’ ca stiu eu ca sunt cativa care…)

PS. daca nu se strang cel putin 50 de cititori distincti (ca distinsi sunteti toti), ma las de meserie.

Boala lu’ Calache

May 13th, 2010

Am comentat la Vlad in mahala pe tema aceasta si dupa aia am citit pe site-ul ziarului Gândul.

Aş face totuşi referire puţin la sistemului de pensii. În momentul de faţă avem 1,9 milioane pensionari cu stadiu complet şi 1,3 milioane de pensionari fără stadiu complet. Mai avem 906.000 pensionari pe caz de boală. O simplă adunare de arată că numărul pensionarilor fără stadiu complet este de 2,2 milioane. Avem mai mulţi pensionari fără stadiu complet decât cu stadiu complet îndeplinit.

Sigur, cred că orice om s-ar întreba de ce în ultimii 2,3 ani s-a produs o creştere explozivă a numărul pensionarilor pe caz de boală. Aş vrea să vă dau 2 exemple: În Bihor sunt 52.000 pensionari de invaliditate, reprezentând 32,9% din numărul pensionarilor din judeţ. Dacă acest procent ar fi fost uniform la nivelul ţării am fi ajuns la concluzia că este o chestiune sistemică. Dar în judeţul Covasna constatăm că sunt doar 5.403 pensionari de invaliditate, reprezentand 12,2% din procentul de pensionari. În Mehedinţi, cifra este 13,6% din pensionari. În Sectorul 1, 13,1%, Tulcea 17,2%. Acest procentaj 32% ne arată ceva în neregulă în Bihor.

Am un sentiment amestecat cu privire la aceste “stiri”. Un sentiment de scârba dar in acelasi timp de “bravo lor”. Daca mergeti pe link-ul ziarului o sa vedeti tot ce a zis Basescu la conferinta de presa de azi. Si iar sentimentul de scârba se impleteste armonios cu sentimentul de “bine le-a facut”.

De fapt, daca cititi bine ce scrie pe acolo, observam ca suntem o natie care ne-o cam sugem singuri si tot la fel ne futem (ma scuzati de expresie, dar de data asta nu pot sa o pun cu stelute sau puncte-puncte) in cur. Singuri. Mai putin vulgar e “ne furam caciula singuri”. Intre noi. Noi furam statul, politicienii ne fura pe noi, statul ne fura la impozite, bugetarii ne spaguiesc, noi ne pensionam de boala si pacalim statul si tot asa.

Oare isi da seama cineva cat de bolnava este societatea româneasca? Isi da cineva seama ca boala asta nu are nici un remediu? Nici unul. Poate sa vina cel mai bun presedinte pe care nu l-a meritat România in viata ei, tot nu o va putea scula de la pat. Societatea româneasca este putreda la toate incheieturile. Si nici macar moarta nu se va putea recupera nimic din ea.

Batrânii, dom’le, batrânii. Cine n-are sa-si cumpere. Serios?

PS. As vrea totusi sa remarc chestia cu procentajul din Bihor. Asta ca s-o lase mai moale transilvanenii cu ideea de cinste si munca pe la ei, mai mare ca la moldoveni sau bucuresteni…

Ajutor

May 12th, 2010

Voiam sa scriu o intamplare din facultate, din Poli, si nu-mi amintesc sub nici o forma numele profului de mate pe care l-am avut atunci. Din intamplare e cineva care a fost la Facultatea de Mecanica prin anii 1992-1993 si care a avut un prof de analiza care avea niste ochelari cu lentile foarte groase si care avea un nume de familie ce incepea cu H? Si tatalui lui a fost profesor de mate.

Poate se milostiveste cineva care ma citeste sa intrebe si pe Twitter. Multumesc anticipat.

Vreti o dovada de ipocrizie crasa?

May 11th, 2010

Ati cerut, v-am dat.

Oameni buni, trec in mod regulat pe langa sediul “Reprezentatei României pe lânga Consiliul Europei”. In zona aia sunt cele mai multe reprezentante, consulate si alte birouri europarlamentare. Ar putea cineva sa-mi spuna de ce sediul României este in cea mai mare si mai impunatoare cladire din zona? Nici consulatul american nu e intr-o cladire asa misto si la cel mai mare chic bulevard. De ce, fratele meu alb? Si asta fara sa iau la purica activitatea reala a acestei reprezentante. Adicatelea, ce pu*a prefecturii e nevoie de o reprezentanta cand avem 40 de europarlamentari, comisari, traducatori, judecatori, secretare si alti bagatori de seama prin Consiliul si Parlamentul European?

No, si acum ipocrizia grasa si frumoasa.

Bai, nene, nu are cineva o pila, o relatie, o ceva, sa-mi dea si mie un post caldut la “Reprezentanta României pe lânga Consiliul Europei”? Sunt sigur ca as putea fi un element bun pe acolo si as putea sa am si o masina de serviciu – cu numere din alea de corp diplomatic, va rog – si as putea sa ma multumesc si cu 1500 EUR/luna pentru inceput, dar cu sporuri regulate si indemnizatii de chirie si masa si deplasari si fara impozite, of course.

Multam fain.

Femeile NU sunt materialiste!

May 8th, 2010

O spun fara urma de ironie, cu zero grade alcool in sânge si fara vreun pistol la tâmpla (Lulu e la cumparaturi).

Bine, nu ma refer aici la femeile cu care unii dintre voi impartiti cateva ore o data pe saptamana/luna, in diverse locuri. Ma refer la femeile cu care impartim viata de zi cu zi. Cu care am ales sa impartim majoritatea noptilor :-)

De ce zic asta? Pai, e simplu. Foarte simplu. Puteti sa veniti acasa cu mii de euro pe luna salariu. Puteti sa veniti acasa cu biletele de avion pentru o insula din Pacific. Sau cu cheile de la un Mini rosu. Sau cu cheile de la un penthouse in buricul targului. In toate aceste cazuri veti starni ropote de aplauze, saruturi moi si umede, zambete si lacrimi. Inseamna asta ca o femeie e materialista? Pai va bucurati amandoi la fel, de ce ar fi ea mai materialista decat voi?

Insa, toate cele de mai sus palesc brusc in momentul in care EA vine acasa – in penthouse-ul de mai sus, la volanul Mini-ului – si gaseste ceasca de cafea care nu e pusa in masina de spalat vase. Sau gaseste blugii aruncati pe jos in camera si nu in masina de spalat (am zis bine, IN masina de spalat, nu langa). Sau vede ca v-a spus sa scoateti rufele din aceeasi masina de spalat si nu ati facut-o (in timp util).

Nu banii si cadourile le bucura pe femei. Ci faptul ca va vad cu mana pe matura, la chiuveta sau in fata sârmei de rufe. Restul sunt futilitati. Pot foarte bine sa mearga si cu tramvaiul plin de transpirati daca stiu ca noi (barbatii) in momentul ala tocmai am dat drumul la masina de spalat si avem grija sa intindem rufele chiar in momentul in care am auzit bip-ul de sfarsit de program. Nu exista bucurie mai mare in viata unei femei… Cred.

Astept pietrele…

De mancare pentru gurnalisti

April 10th, 2010

si TV-uri pentru cel putin 3 zile. Dupa care o pauza de 1 zi si inca 2 zile de bla-bla…

Miam, miam, cati bani aduce moartea unui presedinte… Cata lume mananca, cati copilasi sunt crescuti cu salariul lui tati si mami care scriu si bolborosesc “live” despre cutii negre, calcificari, manevre aeriene, Rusia, intrigi etc.

Bineinteles, in secret, orice televiziune viseaza la asasinarea presedintelui SUA.