Archive for the ‘TV & Cinema’ Category

Tehnica, alea-alea

Friday, March 12th, 2010

Hai ca ne-am (voi mai putin) enervat destul in postul de ieri.

V-am zis ca ne mutam. Ne-am mutat. Suntem foarte incantati. Desi am stat vreo 3 saptamani cu mancarea pe pervazul ferestrei de la bucatarie, caci n-aveam decat o chiuveta in amintita bucatarie. Si am stat si fara internet o vreme (mai mult Lulu, ca eu am fost plecat 8 zile).

Am facut abonamentul prin Internet, mi-au trimis modemul si am purces la instalare. In 10 minute, totul functiona. Bonus, am si un acces gratuit la peste 3 milioane de spoturi Wi-Fi, in Franta.

Dupa vreo 2 zile am dat drumul si la TV. Am o telecomanda de zici ca e nava spatiala din Razboiul stelelor. Dupa un timp am observat ca o poti tine si ca un joystick de jocuri. Pentru ca pe televizor ai si jocuri gratuite dar poti sa-ti si faci download la altele. Da, pentru ca langa modem mai am si un HDD. Pe care imi pot face televiziune proprie – difuzare catre membri, cu parola sau fara – pot sa opresc o emisiune in direct si sa o reiau mai tarziu, pot sa-mi programez inregistrari de emisiuni (inclusiv via Internet). Mai am si vreo 90 de radio-uri pe care le pot asculta la TV etc etc. Inclusiv TVRomania International. Ieri a fost “Pepe si Fifi” din 1994.

Dar ce m-a incantat cel mai tare e ca avem vreo 5 canale unde poti viziona filme la cerere. Lista de filme destul de mare, preturi intre 2 si 5 EUR pentru un film, ce poate fi vazut oricand in 48 ore. Inclusiv documentare, filmulete pentru gatit etc. Comanda simpla, doar bagi codul si ei iti pun pe factura la sfarsit de luna. Alaltaieri seara am vazut “Le Concert” al lui Radu Mihaileanu. Foarte, foarte bun filmul. Dar tot mai mult mi-a placut “Train de Vie” (Trenul Vietii). A fost pe HBO de mai multe ori acum vreo 4 ani (parca).

Asta e ceea ce Internetul trebuie sa faca, nu Twitter…

Cam atat de pe frontul de vest, emisiunea a luat sfarsit.

Ca sa intelegeti

Saturday, March 6th, 2010

(in fine, nu e nimic de inteles)

Aseara, Fluturele s-a dus la culcare iar Lulu a ramas sa se uite la o emisiune despre Hugh Hefner, tatal Playboy (stiu ca stiati cine e).

Doamnelor, ca sa stiti

Thursday, November 12th, 2009

Cred ca am sa fac o serie de posturi legate de meseria de la postul anterior. Desi, asta mi se pare si mai trist ca precedentul.

Ieri pe la 1 noaptea, ma uitam la un documentar filmat in Tahiti, despre perle si perlicultura. In rezumat, era vorba de niste oameni care cresteau stridii pentru perle. Si oamenii aia vorbeau cu mare mandrie (si astia, da!) despre cum grefeaza ei perlele si cum trebuie sa astepte 18 luni fara sa stie daca o sa iasa o perla buna sau nu. Si ca pentru 100 de stridii grefate ies cam 50 de perle vandabile, din care doar 1 este cu adevarat exceptionala.

Mai pe larg, se cresc stridii cateva luni, dupa aceea se desfac putin, atat cat niste maini agere si mandre (sic!) sa le poata introduce o biluta si un nu-stiu-ce micro-organism care sa ajute la crearea acelei nacre (aragonit, calcite, CaCO3) in jurul bilei. Se inchid apoi la loc, se pun stridiile in niste plase, stranse bine sa nu evadeze si stau astfel imobile 18 luni. Dupa aceea, se recolteaza, se duc iar la specialistul in grefa, el extrage perla, iar daca a fost de calitate, ii baga alta biluta, alta grefa si, pluf, inapoi la puscarie 18 luni. S.a.m.d. de vreo 3 ori. Daca perla nu e buna, stridia se arunca. Normal, ca doar nu o duci la azil si sa ai cheltuieli inutile.

O grefista din asta, era foarte mandra ca putea face meseria asta, pentru ca stie ca multe femei in lume se bucura la bijuterii etc si bla bla. Si mai e mandra ca e o meserie frumoasa si poate ajuta economia din Tahiti. Sincer, eu cred ca si prostitutia legalizata poate ajuta economia unei tari. Tot grefista povestea cum stridiile sunt delicate, pentru ca sunt organisme vii si – ca o comparatie de maini dibace – atunci cand le faci o grefa stridiilor e ca “un medic care trebuie sa introduca in burta unui pacient o minge de fotbal”. Fain, nu?

Care e problema mea? Pai, uite, problema mea e ca stridiile sunt niste organisme vii, deci niste animale. Hm, auzisem asta si despre oameni, ca si ei ar fi niste animale. In fine, deci si stridiile si oamenii sunt organisme vii.

Fluture, treci la subiect, manca-ti-as! Pai, cum sa va spun, oamenii astia exploateaza, violeaza si tin in puscarie niste organisme vii, doar pentru a obtine niste perle, pentru ca sunt misto si le place la femei. Si mai sunt si mandri ca pot face asa ceva, pentru oameni.

La fel ma gandeam vara asta, in concediu, cand am vazut manejul ala de ponei. Animalutele astea stateau 8 ore pe zi la cheremul unor oameni, care veneau si ii calareau (de cele mai multe ori in cerc) iar la final le dadeau bani unor proprietari, care, ei, erau mandri de meseria lor si isi iubeau poneii. Extrapolati voi la alte animale…

Asa, si? Si, nimic, trageti voi concluzia. Din punctul meu de vedere, umanitatea merge direct spre un zid. Pe care, din pacate, nu va reusi sa-l sparga.

Si cum zicea domnul Claude Levi-Strauss, fie-i tarana usoara, “Lumea a inceput fara oameni si se va termina la fel”.

De toate pentru tonti

Sunday, September 27th, 2009

Si vai. Si cum. Si aoleu. Pai noi. Avem. Putem. Vrem. Vom avea. Propunem. Cine, io? Pai, io… Da, domne, se face.

Acum o luna am pufnit in ras cand auzeam ca Romania se “bate” pentru un post de comisar european. Dupa aceea am vazut ca oamenii chiar erau seriosi si chiar si presedintele a zis ceva de “prioritatea” asta. De fapt, stiti cum e in Romania, despre lucrurile penibile se vorbeste cu seriozitate si viceversa.

Cum poti sa ai curajul sa ceri postul de comisar european pe AGRICULTURA, cand tu nu esti in stare sa produci legume si fructe pentru piata interna? Cum poti sa vrei sa conduci agricultura europeana cand in 20 ani n-ai facut decat sa o aduci la faliment pe a ta? Ei bine, raspunsul il stiti si singuri: romanul n-are frica de ridicol. Asta e calitatea lui principala. Si principiala, daca vreti.

Am fost iar in Romania. De data asta cu Lulu. Care, ciudat, imi spunea ca s-a simtit bine, ca a simtit o apartenenta. Bineinteles, a precizat ea, daca n-ar fi toate celelalte inconveniente. Eu insa cred ca ea a simtit asa mai ales legat de familie. Pentru ca am fost la un eveniment familial, pentru ca am petrecut timp cu ai nostri. Dar cel mai ciudat mi se pare ca eu am avut iar sentimentul ca nimic nu ma mai leaga de Romania (cu exceptia familiei). Ca nu poate exista nici un eveniment declansator care sa ma faca sa zic “hai inapoi”. Este adevarat ca eu cand vin in Romania vin pentru lucruri mai putin placute. Si ma intalnesc cu personaje de care imi e o lehamite absoluta. Si cu curva Justitia. Care e scumpa si urata si mai are si boli. Cââââhhh.

Dar ce mi s-a parut mai grav e ca prieteni de-ai nostri au inceput sa fie blazati si chiar “negationisti”. In sensul ca “bai, stiu/vad ca e naspa, dar pana la urma sunt si lucruri bune”. Sau “stiu ca va fi greu sa-mi cresc copilul intr-o societate bolnava, dar momentan nu avem, deci…”. In nici un caz nu incerc sa-i condam sau sa le fac morala, insa mi se pare trist (din punctul meu de vedere egoist, se intelege). Pentru ca, sa te adaptezi la o societate bolnava sperand ca “ramanand in ea o vei insanatosi din interior” mi se pare imbolnavire sigura. Sau, si mai grav, sa crezi ca tu vei ramane sanatos chiar daca ecarisajul de langa casa ta continua sa polueze.

M-am uitat putin si la TV. Si as vrea sa va pun cateva intrebari, voi celor ramasi acolo.

1. Cum apreciati emisiunile TV romanesti (per total), mai bune sau mai proaste decat acum 10 ani?

2. Credeti ca emisiunile de la TV romanesti reflecta starea deplorabila a societatii sau pur si simplu ele sunt in decalaj cu societatea (in sensul ca societatea e spre bine dar producatorii acestor emisiuni sunt mai trash)?

A treia intrebare nu are legatura cu televiziunea.

3. Care sunt schimbarile pozitive majore pe care le-ati observat in ultimii 2 ani? Pentru societate in ansamblu, dar care sa va afecteze in bine si pe voi?

11 septembrie 2001

Friday, September 11th, 2009

Stiu, astazi e ziua posturilor despre evenimentele din 2001, cu teoriile conspiratiei, cu responsabilii atentatelor, cu Alcaida si Binladen.

Dar…

Pe 11 septembrie 2001 eram la birou cand s-a intamplat. In cinismul meu “corporatist”, mi-am vazut de treaba, chiar daca lumea era avida de orice informatie si multe site-uri Internet au crapat in acele momente.

Nici mai tarziu, in zilele si anii urmatori, nu am fost interesat de evenimentele de atunci, nu am vizionat documentare si filme despre asta. Bineinteles ca am mai vazut prin ziare si pe la tv tot felul de imagini si descrieri, dar nu am vazut nimic cap-coada. Mi-am dat si eu cu parerea pe la diverse aniversari si chermeze unde se aborda subiectul, ca orice alt comesean.

Aseara, din intamplare, am ajuns pe un post care difuza un documentar-fictiune despre acele evenimente, comentate de unii supravietuitori. Documentarul m-a prins pentru ca vorbea de ceea ce s-a intamplat in interiorul celor 2 turnuri. In unele momente mi-au dat lacrimile. Pentru ca, dincolo de toate teoriile, acolo era vorba de oameni. Despre oameni care puteau supravietui si totusi au murit. Despre lasitate si instinct de supravietuire. Despre oameni care n-aveau nici o vina. Despre oameni care avea familii si copii.

Departe de a fi un americanofil, cred ca un eveniment de genul acesta poate zgudui o natie intreaga pentru multi multi ani. Si o poate destabiliza pe termen lung, daca nu se afla adevarul cu privire la ce si de ce s-a intamplat atunci.

Stiu, n-am scris mare lucru, nu vreau sa povestesc diferitele cazuri vazute si care m-a impresionat cel mai tare. Insa ma gandeam ca poate unii dintre voi – ca si mine – nu s-au gandit niciodata sa vada lucrurile astea din alta perspectiva decat cea a “terorismului”.

De vichend

Saturday, June 27th, 2009

A murit Michael. Sa fie sanatos. Pardon, sa-i fie tarana usoara. Da, si eu am dansat pe muzica lui, si eu am incercat miscarile lui, si mie mi-au placut videoclipurile si spectacolele lui (desi n-am fost  la nici unul live). Da, si eu cred ca a fost un artist de geniu. Da, cred ca a schimbat ideea de show. S.a.m.d.

Insa, doliu international si funeralii mondiale nu. Adica, ba da, daca tot va plictisiti atat de tare, dar pe mine sa nu contati.

Apropo de ziare si de editiile speciale dedicate cu mare pompa lu’ Michael. Avem ocazia sa vedem mass-media in toata splendoarea ei imputita. In timp ce scrie omagii si dedicatii legendei, continua sa ne scuipe cu informatii de genul “autopsia va avea loc vineri“, “nu se stie data la care va fi inmormantat“, “presupusa victima a declarat, cu 2 ore in urma, ca nu a fost agresata sexual de M.J.“, “saptamana viitoare apare cartea The Final Years of M.J” s.a.m.d. Da, aceeasi presa care ani de zile n-a scris nimic despre concertele si show-urile lui M.J. de la Las Vegas, New York si aiurea, dar a scris de povestile cu iz sexual. Gramezi. Fara sa aibe vreo dovada, vreo confirmare. Presa a scris despre Michael numai cand facea gesturi ciudate, cand era fotografiat cu masca pe fata, cand nu mai avea bani si trebuia sa-si vanda proprietarile.

Astazi, presa asta face dedicatii speciale. Dar nu e suficient sa le faca. Ci, cu spume la gura si lacrimi de nesomn, ne anunta ca au fost primii care au facut-o, ca s-au trezit in miezul noptii ca sa faca si sa dreaga. Pentru Michael. “Michael e mort, dar noi, noi adica, ne intelegi?, ne-am trezit la 12 noaptea si am muncit ca robii”. Pentru Michael, da’ noi. Asta e presa de azi, dragilor. Asculti numai lautareasca si manele la toate chermezele la care participi, iti pui pe blog cu mare mandrie numai clipuri cu Nicu Gigantu’, dar cand moare Michael te dai fan. Voma, nu alta.

De la Ciutacu pentru Michael, fara numar.

==========

In Franta au inceput soldurile. Stiti ce-s alea. Totul ieftin. Oferta speciala, pentru tine, cumparatorule. In realitate, totul la preturi mai mici, dar tot scumpe in raport cu cat ne-a costat pe noi sa le fabricam in China, Tailanda, India sau Malaezia. Ei bine – ca sa fac legatura cu ce am scris mai sus – ca sa vedeti in ce lume traim, voi stiti cate pitipoance din cele care ieri pupau pozele cu Michael de la Notre Dame erau azi la Lafayette? Pai, va zic eu: gramezi. Adica aproape toate.

Bun. Lulu a vazut ca nu cedez cu frumosul si cu aluziile, a luat problema in mana si m-a tras cu ea la solduri. Voua vi se pare normal ca eu sa ma duc 4 ore prin magazine si in final sa ma intorc acasa cu 4 tricouri, dintre care 3 nici macar nu erau ieftinite? Lulu zice ca nu sunt normal. Si ca si-ar pune intrebari serioase daca intr-o zi m-ar vedea cu mai mult de 3 pungi de cumparaturi (de haine, nu de mancare).

Mai aveam ceva, dar nu va spun chiar acum.

Mama plange, tata scuipa, eu ma râd

Sunday, June 21st, 2009

Am citit – printre lacrimi si sughituri – un text absolut sfasietor. O mama incearca sa-si apere fiul de injuriile aduse tatalui – jurnalist de renume mondial – pe un post de televiziune. Un prim-ministru absolut stupid, si-a permis sa-l faca pe acest tata iubitor “derbedeul dracului”. Bine, e impropriu spus, nu Boc l-a facut pe Ciutacu derbedeu, asa e el de cand e mic si mama lui a vrut sa-l protejeze de injuriile pe care i le aducea comunismul tatalui lui. In fine, asa cred.

Sa revenim la textul sfasietor. Mama voia sa duca copilul la un film despre ecologie. Dar fiindca n-a gasit loc de parcare, mai da-o dracu’ de ecologie. Fara parcare, nexam educatie. Si daca nu a fost la filmul cu ecologia, s-a gandit sa-i cumpere un joc. Unul care simuleaza viata. Mama buna, ce sa mai. In loc sa-l invete viata reala, ea ii ia un joc care simuleaza viata.

Hai ca nu vreau sa-i iau toate frazele la analiza, dar sunt unele antologice. De exemplu, comunicarea cu barbatul ei iubit, pe nedrept hulit de Boc: “Auzi, iubito, vreau sa-ti spun ceva, da’ n-am timp, ca io ma duc sa arunc cu scuipati in Basescu la Gâdea in studio, asa ca vezi tu la mine pe blog.” Beton, nu? Presupun ca si ea cand vrea sa-i spuna ceva fiului, ii spune: “Vladutu’, cand termini cu simularea vietii, intra pe blog la mine ca ti-am lasat acolo un mesaj important despre educatia ta. Daca nu intelegi, lasa un comment si-ti raspund cand pot“. Si tot asa. Familie moderna, cool, web 2.0.

Apropo de familie – continua doamna Mariana – stiai, Vladutule ca aia mica a lu’ Basescu, EBA adica, “a sifonat cearsafurile din ceva paturi si se crede mireasa alba si pura”. Adica, bai, Vlade, noi, adica tactu’, e un baiat finut, nu ca curva aia de Elena a lu’ Basescu. Iar Boc asta, ce sa mai, are amante la fiecare colt de strada.

Deci, mama, ca sa-ti explic mai bine, trebuie sa intelegi ca toti care-l fac pe tactu’ derbedeu sau tonomat, nu sunt decat niste nulitati, niste curve proaste si inselatori de sotii. Numai tata e miezu’. Aceasta e educatia pe care ti-o dau si e cea mai buna si mai da-o-n pula mea si pe EBA asta curva. Da, stiu eu ca e curva, am poze de cand a sifonat cearsafuri cu toti aia din Dorobanti. Chiar eu le-am facut. Sursa sigura.

Ma intreb ce-i spune doamna Ciutacu lui al sau Vladut, cand tatal lui, respectabilul domnul Ciutacu, scrie texte de genul asta: “Auzi, fă, hai sictir şi plimbă ursul de aici!“. Asta ca sa nu vorbesc despre alte nenumarate texte, in care domnul Ciutacu isi varsa balele pe diverse persoane. Sunt curios ce ii spune Vladutului ei cand tatal se lauda pe blog ca nu a mai citit nici o carte de multi ani. Sunt curios ce-i spune copilului ei cand tatal ei prefera sa stea la emisiuni absolut imbecile in loc sa vina acasa si sa stea cu el si cu ea. A, cred ca stiu: “pai, Vladut, n-ai vrut tu BMW? uite de aia sta tata pana tarziu la televiziuni, sa avem bani de benzina si de jocuri de simulare a vietii”.

In rest, sunt curios la ce nivel al jocului a ajuns Vladut… Ca poate in curand o sa-i dea niste lectii lu’ tatane-su’. A, si mai sunt curios cate pozitii de Kama-Sutra stie. Ca ma gandesc ca daca mama zice de Kama-Sutra la ea pe blog, s-o intreba copilu’.

PS. Mi-am adus aminte de oribilitatile pe care le-a scos Ciutacu despre cum arata Zoso. Nu mai gasesc link-ul, dar nu facea decat sa se ia de aspectul lui fizic. Presupun ca si Vladut exerseaza aceleasi apelative cu colegii lui de clasa.

PPS. Acum observ ca doamna Mariana scrie si un text foarte frumos despre televiziunile din Romania. Cum vorbeste la modul general si mai ales de televiziunile de stiri, unde tatal lui Vladut presteaza seara de seara, astept cu interes replica ingalata a lu’ domnu’ Ciutacu, pe blog la el. Normal, familie doi zero, ca doar n-o sa-i dea bataie acasa.

Telejurnal. Sa mananca si gurili lor

Sunday, June 21st, 2009

A cazut un avion. Tristete mare. Jurnalistii se imbraca in negru, isi iau fetele alea de inmormantare – pe care le pierd instantaneu la stirea urmatoare – si deblatereaza (cautati singuri ce inseamna, va spun ca are o legatura cu “bla-bla”) despre motivele cazaturii. Ministerul Apararii din Brazilia a dat imediat o stire, cum ca s-au gasit resturi ale avionului. Mass-media a sarit pe ele si le-a difuzat in bucla. Dupa 2 zile, nu sunt ale acelui avion (io acum ma intreb, dar ale cui naibii or fi, cumva un alt avion despre care presa nici n-a scris?). Mass-media reia si stirea asta. In tot timpul asta, telejurnalele au fost invadate de comentarii si imagini cu bucati de tabla. Deci, sa nu uitam: mass-media are rolul de a ne informa.

Intre stirile astea cu avionul care o tipat pe jos (pleonasm regional), am aflat alte stiri de maxima informatie cu privire la unii oameni care au pierdut avionul din diverse motive, drept pentru care vor fi propusi spre canonizare. Presa serioasa, nu gluma. Un avion care cade hraneste o armata de jurnalisti. Care, odata ajuns acasa, uitandu-se in oglinda, redescopera un om extraordinar, fara de care lumea ar fi mai saraca si mai proasta.

Fara o legatura evidenta, am citit un articol al lui Vlad Petreanu. Care, fara sa vrea neaparat, ne confirma cum sunt jurnalistii si ce vrea ei. Din ce zice el acolo, inteleg ca o conditie obligatorie pentru a fi jurnalist (bun, de succes) este sa-ti placa filmele cu ninja, Van Damme sau Arnold. In fine, sa-ti placa filmele in care exista unii rai care fac rele si macar unul bun care salveaza planeta. De unde reiese ca daca vrei un reportaj bun, cu priza la public, (obiectiv, my ass, dar nu asta e scopul unui reportaj bun, ci acela de crea audienta si a aduce premii jurnalistilor care muncesc pe branci pentru el), ei bine, trebuie sa scoti – chiar si din cur daca e nevoie – un contrast. Unii buni care lupta cu unii rai. Chiar daca ei nu lupta, le dai tu sabii si nunceacuri. Si chiar daca raii si bunii sunt mana-n mana, gasesti tu pe unii mai putini rai pe care sa-i prezinti ca bunii. Deformatia profesionala despre care vorbeste Vlad Petreanu este, in realitate, o malformatie profesionala. Care, cu timpul, n-are nici o problema sa degenereze in malinformatie. Dupa care… asta e.

Revolutia Twitter. Adica, bai, cum sa-ti spun, daca nu esti pe twitter esti un bou. Io sunt si urmaresc revolutia din Iran in direct si live. Iti dai seama? Moooammma. Departamentul SUA a rugat pe sefii de la Twitter sa amane o revizie tehnica pentru a nu pierde nimic din evenimentele din Iran!! Voi va dati seama cat de imebicili am ajuns? Deci, satelitii, dronele, atasatii militari, spionii, F16… astia nu mai pot transmite nici o informatie SUA despre Iran. A ramas doar Twitter-ul care poate sa… Ai sa-mi bag motanul in cazan.

A, si un gand frumos pentru toti revolutionarii care urmaresc aceasta “revolutie” pe ecranele lor LCD. Mai dati-va-n stromeleacul meu.

Bun. Acum ca am rezolvat-o si cu ziarele de la ora 5, 6, 7 si orice ora, dati-mi voie sa fac un salt la specialistii Airbus. Si ei tot un fel de jurnalisti. Adica, stai asa, celula de analiza, care sa analizeze cauzele caderii avionului. Serios? Deci astia ce fac, se intalnesc in fiecare zi 8-10-12 ore – daca e nevoie fac si ore suplimentare cu mare placere (platite super-extra, normal) ca sa ne spuna de ce au murit oamenii aia? Cred ca va dati seama ca un specialist din asta ia zeci de mii de euro pe luna. Vine cu o geanta din aia din “Expertii din Miami”, se aseaza intr-o sala cu multe calculatoare, cu o schita a unui Airbus isi trag putin nodul de la cravata, isi sufleca manecile de la camasa cu butoni de aur si cer o cafea. Una tare, ca am mult de lucru. In 3 saptamani nu stim absolut nimic (nu ca asta ar fi important pentru noi). In final, fara nici o informatie palpabila – cutiile negre sunt pa – facem un raport de 200 de pagini, din care 100 de prezentare a avionului (copy-paste din manual), alte 50 cu CV-urile membrilor comisiei (idem), alte 49 cu posibile cauze de defectiuni (idem), iar pe o pagina se va scrie mare si cu bold: cel mai probabil, avionul s-a dezintegrat in aer din cauza unor posibile defectiuni la senzorii de viteza. Dupa care trec pe la casierie sa-si ia salariul si primele. Si ajung acasa epuizati, unde sotia le face un masaj si un blow-jow (my hero!) iar copiii stau in cur si se uita abasurditi (cautati singuri) la tatal lor ca la un semi-zeu. La fel ca copiii jurnalistilor care “au avut un direct de 24 ore”. Maine e o alta zi, vedem noi ce povesti mai gasim.

Ha, merge si fara titlu. Nu stiam.

Friday, April 17th, 2009

Profit de faptul ca nu mai e nimeni pe blog la mine – uf, bine ca mai plecati si voi in week-end acasa! – si-mi las neuronul sa vagabondeze (printre ceilalti neuroni, of course).

Ieri Gigi era pericol social. Astazi nu mai este. Ce s-a schimbat in 24 ore? Hm, pai, mai nimic. Iar trebuie sa va spun cum e Justitia romana? Bineinteles, toti gurnalistii de la Antene si de aiurea vor spune “Basescu i-a dat drumu’ ca sa mai castige capital electoral”. Care Basescu l-a bagat in puscarie tot pentru asta. Va dati seama cu ce inteligenta ii crediteaza jurnalistii respectivi pe cei care-i citesc/asculta? Cu alte cuvinte, “bai, facatorilor de rating, mai stati o data si in seara asta”.

Apropo de leptopisti si stanciutacisti. Care au tipat repede ca “Basescu face perdea de fum ca sa nu raspunda la intrebarea privind banii lui Ioana Basescu”. Serios? Bai, petardelor, toate tipati la fel: nu eu am facut perdeaua de fum, ailalta s-a basit. Pai cine v-a impiedicat sa sapati mai adanc in subiectul “Ioana si malaiu’ ei”? A, Gigi facea mai multa audienta? Atunci ce urlati cu balele la gura ca Basescu miau, ca Basescu hau?

Prezidentialele din Romania. Vai ce de comentarii, discutii, analize, batalii, injuraturi, ce de sentimente si pasiuni vor fi consumate in urmatoarele luni. Indiferent cine iese, voi credeti ca o sa-i fie mai bine sau mai rau României si românilor? Cu Basescu am vazut. Nu mai vrem. Ne-am lamurit si cu Geoana si cu Crin, ca doar nu sunt mascarici pe scena politica de ieri. Unu’ sta intr-o casa in care nu are dreptul, altul e cel mai mare chiulangiu la Parlament. Ce motive as avea sa cred ca vor fi buni presedinti? Niciunul. Duda? Ambitii de actoras de provincie, finantat de Patriciu. Out.

Apropo de Patriciu. Oare cat de bolnav sa fii de putere incat sa finantezi pe oricine crezi tu ca are sanse sa castige? Ai 2 miliarde de EUR avere, vrei sa-mi spui ca nu te lasa Basescu sa faci afaceri? Nu te lasa sa castigi licitatii, concesiuni? Pai de unde stie Basescu ca firma X din Antilele Olandeze iti apartine, astfel incat sa nu castigi licitatii? Parerea mea e ca omul e pur si simplu bolnav de putere. Incearca sa ascunda asta – prin neimplicare directa in PNL – si se pare ca reuseste. Este apreciat de foarte multi români. “Bravo lui, ce importanta mai are cum a pus mana pe Rompetrol”. Oamenii uita repede cum a ajuns un om in varful piramidei. Ei au nevoie de idoli. Cu parere de rau ii anunt ca si Patriciu se mai caca din cand in cand.

Jurnalistii din România. Tot aud ca “jurnalismul nu mai e ce-a fost”, “jurnalistii de azi sunt varza”, “stiu numai copy/paste” etc. Hai sa ne uitam putin in urma: 50 ani de comunism, jurnalistii romani = zero. Au scris numai ce a vrut propaganda. Limbism pur. Evolutie personala, emulatie = zero. Scoala de jurnalism? Zero. Cine sunt profesorii de azi de la Facultatea de Jurnalism? Pai, aia care au fost si pe vremea comunismului. Sau aia care au fost jurnalisti pe vremea comunismului. Deci, niste nulitati. Ce ar putea sa-i invete pe tinerii care iau calea jurnalismului din ‘89 incoace? Pai, tot ce stiau si ei, mai putin ce le-a luat comunismul. Adica zero minus inca ceva. QED.

Gata, inapoi la realitate.

Ba da, se poate si mai rau

Monday, April 6th, 2009

Am mintea foarte amestecata. Am citit prea multe ziare, bloguri si non-stiri. As usual.

Ce face guvernul? Pai, ce, au terminat cu bugetul? Nu cred. Insa s-a apucat sa copieze Fiscul francez. Fara rambursare de TVA pentru masini pe firma. Impozit forfetar. 20 miliarde de la FMI. Oh, dar ce bine mergea tara asta acum cateva luni. Aaa, i-au murit parintii si a ramas pe drumuri. Care parinti? Parintii României, ba, neatentilor.

Vai ce spume fac unii gurnalisti cu privire la incompententa Elenei Basescu. Dar daca ii intrebi ce activitate si rezultate benefice (pentru România) au cei 30 de europarlamentari actuali, nici unul dintre spumegatori nu stie cine sunt acestia. Adica, ba, ce sa caute o proasta ca E. Basescu acolo unde avem deja numai nulitati. Sau, cum sa va spun, sunt atat de multe minti luminate in parlament, Guvern, trusturi de presa, si oriunde intorci capul, incat, vai, o sa scada Elena Basescu standardele.

Mai mult de 90% din jurnalisti se mira de incompententa celorlalti jurnalisti (de la alte trusturi). Ca si cum asta ii face pe ei mai destepti. Avem o mass-medie extraordinara. Numai oameni unu’ si unu’. Seamana cu sulurile mele de hartie igienica. Ca si in viata de zi cu zi. Intr-o adunare de 10 oameni, 9 se mira ca restul din grup sunt foarte prosti. Asa cum fac si eu acum.

Geoana a zis ca partidul (PSD) va cere DNA sa se autosesizeze pentru verificarea pasaricii Ioanei Basescu si a fratelui presedintelui. Stiu ca intreb degeaba, dar asa, de pamplezir: cum poate un partid sa ceara AUTO-sesizare? De ce nu face el o sesizare oficiala, in calitate de presedinte al Senatului? De ce nu face o sesizare simpla, ca cetatean? De ce nu a facut-o deja? De ce trebuie sa faca conferinta de presa pentru a spune ca VA face? Raspunsul pe care-l vad eu e simplu: pentru ca suntem in România.

Ce uita Geoana sa spuna? Pai, ca Ionut Costea, cumnatul lui si finul lui Popoviciu in acelasi timp, ii face lui casa tot pe plantatia din Baneasa. Moca. Ca a stat ani de zile intr-o casa in care n-avea dreptul. Moca. Ca mai multi oameni din PSD stau in apartamente construite de Popoviciu. Moca. S.a.m.d. Tupeu desantat, original made only in Romania.

Ce “citesc” eu din declaratiile astea zilnico-belicoase din tara mea? Pai, ca coalitia e pe duca. Ca oricum era ceva contra naturii. Ca oricum, tot ce se intampla in Romania e cam contra naturii. Ca au trecut 20 ani de cand niste idealisti au murit pentru nimic. Decat pentru circ. Daca as zice ca mi-e scârba imi pare ca suna chiar a compliment.