Archive for the ‘TV & Cinema’ Category

Violatorii se dau pe bloguri

Thursday, July 29th, 2010

Hai sa o dam putin pe monden, ca de serioase ne-am saturat…

Nu e genul meu sa reactionez la chestii mediatice, dar de data asta sunt putin socat. E vorba de acuzatiile aduse lui Cristian Tabara. Cele cu presupusa molestare a unei fete de 11 ani (la data comiterii presupusei molestari).

Am citit si comentat mai intai aici. Doamna Diacritica m-a luat imediat la trei pazeste. Asta dupa ce nu a zis absolut nimic de comentariul absolut imbecil al lui “beranger” care zicea: “Lecţii pentru amatorii de MILF: bre, nu mai futeţi muieri cu copile, că dup-aia îşi trimit alea fătuca să declare c-a fost violată. Aşa, ca rivengi de despărţanie. Amin.”

Mi se pare cel putin jenant, ca femeie, sa nu-i zici nimic omului. Mai ales ca mai toate femeile ajung la un moment dat MILF…

Doamna Diacritica, care are o logica proprie foarte puternica, imi spune ca ea acolo nu vorbea de Cristi Tabara. Si, presupun, nici in al doilea post, pe aceeasi tema, in care se intreba, candid, “Pe cine a deranjat Cristi Tabara, totusi?“. De ce ar vrea cineva sa-si petreaca timp in a face “print screen”, a taia poza, a o pune pe blog impreuna cu un comentariu personal, daca nu pentru a-l apara pe Cristi Tabara? Ca nu am vazut nicaieri pe acolo o dâra de compasiune pentru “eventuala”, “potentiala” victima. De fapt, in opinia Diacriticei – si a multora – acesta victima nici nu exista.

Dar ce m-a socat cu adevarat a fost sa constat ca sunt mult mai multi oameni cu capul pe umeri care reactioneaza imediat aparandu-l pe Cristian Tabara. Ca si cum TOTI il cunosc personal, au avut relatii (sexuale sau nu) cu el si pot afirma cu certitudine ca el nu a putut face asa ceva.

Nu, in România nu exista violatori, nu exista pedofili, nu exista perversi. Daca s-a intamplat ceva de genul asta sigur a fost de vina victima, care sigur l-a ademenit cumva pe violator. Nu, o fetita de 11 ani nu poate sa fie molestata de un prezentator TV. Nu, ea nu are dreptul sa-si strige durerea.

Fratilor, nu stiu daca Cristi Tabara i-a facut ceva acelei fetite. Nu stiu daca e o razbunare a mamei. Nu stiu absolut nimic despre ce s-a intamplat si daca s-a intamplat cu adevarat ceva. Insa nu aruncati cu scuipati catre o fetita sau mama ei, doar pentru ca va e drag un om de pe sticla. Sunt cazuri “celebre” de oameni din TV (sau mediatizati) care au molestat, violat s.a.m.d.

Asta ma duce cumva cu gandul si cealalta paranghelie mediatica, cu Madalina Manole, unde o ceata de rude au fost pe la diversi felceri, vraci, astrologi si duhovnici, in loc sa mearga la un psihiatru. Pai e rusine mai mare in familie decat sa fii bolnav la cap si putin suicidar? Sper sa le spuna totusi cineva ca o melancolie poate fi tratata cu medicamente, nu e neaparata nevoie de Furadan. Si ca daca lasau fudulia la o parte, puteau sa-i serbeze ziua…

Fotbal

Saturday, July 3rd, 2010

Deci. Cum ma stiti. Nici o treaba cu fotbalul. Am vazut putin din meciul SUA – Anglia si mi s-a parut ca americanii au jucat bine, pentru o echipa asa tanara si fara traditie nationala.

Dupa care, am luat o binemeritata pauza de fotbal :-)

Dar aseara am apasat din greseala butonul 3 si am ajuns la Ghana – Uruguay in minutul 94. M-am uitat pana la sfarsit si nu-mi amintesc sa fi vazut mingea la Uruguayeni. Mi s-a parut ca Ghanezii jucau un fotbal frumos, ca si cum ar fi fost o miuta de antrenament, unde nu e nevoie sa fii asa concentrat ca la un meci de mondiale. Insa la ratarea din ultimul minut stiam ca o sa piarda. Loviturile de la 11 metri nu au avut nimic tehnic. Forta, viteza etc nu contau catusi de putin. Totul a fost psihologic. Si africanii stau foarte prost la capitolul asta. Ca si românii.

Imi pare rau ca au pierdut. Sincer.

Iar acum voi lua iar o pauza lunga de fotbal. Poate pana la Mondialele urmatoare.

PS. Fara legatura: mi-a placut postul asta. Si asta.

De mancare pentru gurnalisti

Saturday, April 10th, 2010

si TV-uri pentru cel putin 3 zile. Dupa care o pauza de 1 zi si inca 2 zile de bla-bla…

Miam, miam, cati bani aduce moartea unui presedinte… Cata lume mananca, cati copilasi sunt crescuti cu salariul lui tati si mami care scriu si bolborosesc “live” despre cutii negre, calcificari, manevre aeriene, Rusia, intrigi etc.

Bineinteles, in secret, orice televiziune viseaza la asasinarea presedintelui SUA.

Tehnica, alea-alea

Friday, March 12th, 2010

Hai ca ne-am (voi mai putin) enervat destul in postul de ieri.

V-am zis ca ne mutam. Ne-am mutat. Suntem foarte incantati. Desi am stat vreo 3 saptamani cu mancarea pe pervazul ferestrei de la bucatarie, caci n-aveam decat o chiuveta in amintita bucatarie. Si am stat si fara internet o vreme (mai mult Lulu, ca eu am fost plecat 8 zile).

Am facut abonamentul prin Internet, mi-au trimis modemul si am purces la instalare. In 10 minute, totul functiona. Bonus, am si un acces gratuit la peste 3 milioane de spoturi Wi-Fi, in Franta.

Dupa vreo 2 zile am dat drumul si la TV. Am o telecomanda de zici ca e nava spatiala din Razboiul stelelor. Dupa un timp am observat ca o poti tine si ca un joystick de jocuri. Pentru ca pe televizor ai si jocuri gratuite dar poti sa-ti si faci download la altele. Da, pentru ca langa modem mai am si un HDD. Pe care imi pot face televiziune proprie – difuzare catre membri, cu parola sau fara – pot sa opresc o emisiune in direct si sa o reiau mai tarziu, pot sa-mi programez inregistrari de emisiuni (inclusiv via Internet). Mai am si vreo 90 de radio-uri pe care le pot asculta la TV etc etc. Inclusiv TVRomania International. Ieri a fost “Pepe si Fifi” din 1994.

Dar ce m-a incantat cel mai tare e ca avem vreo 5 canale unde poti viziona filme la cerere. Lista de filme destul de mare, preturi intre 2 si 5 EUR pentru un film, ce poate fi vazut oricand in 48 ore. Inclusiv documentare, filmulete pentru gatit etc. Comanda simpla, doar bagi codul si ei iti pun pe factura la sfarsit de luna. Alaltaieri seara am vazut “Le Concert” al lui Radu Mihaileanu. Foarte, foarte bun filmul. Dar tot mai mult mi-a placut “Train de Vie” (Trenul Vietii). A fost pe HBO de mai multe ori acum vreo 4 ani (parca).

Asta e ceea ce Internetul trebuie sa faca, nu Twitter…

Cam atat de pe frontul de vest, emisiunea a luat sfarsit.

Ca sa intelegeti

Saturday, March 6th, 2010

(in fine, nu e nimic de inteles)

Aseara, Fluturele s-a dus la culcare iar Lulu a ramas sa se uite la o emisiune despre Hugh Hefner, tatal Playboy (stiu ca stiati cine e).

Doamnelor, ca sa stiti

Thursday, November 12th, 2009

Cred ca am sa fac o serie de posturi legate de meseria de la postul anterior. Desi, asta mi se pare si mai trist ca precedentul.

Ieri pe la 1 noaptea, ma uitam la un documentar filmat in Tahiti, despre perle si perlicultura. In rezumat, era vorba de niste oameni care cresteau stridii pentru perle. Si oamenii aia vorbeau cu mare mandrie (si astia, da!) despre cum grefeaza ei perlele si cum trebuie sa astepte 18 luni fara sa stie daca o sa iasa o perla buna sau nu. Si ca pentru 100 de stridii grefate ies cam 50 de perle vandabile, din care doar 1 este cu adevarat exceptionala.

Mai pe larg, se cresc stridii cateva luni, dupa aceea se desfac putin, atat cat niste maini agere si mandre (sic!) sa le poata introduce o biluta si un nu-stiu-ce micro-organism care sa ajute la crearea acelei nacre (aragonit, calcite, CaCO3) in jurul bilei. Se inchid apoi la loc, se pun stridiile in niste plase, stranse bine sa nu evadeze si stau astfel imobile 18 luni. Dupa aceea, se recolteaza, se duc iar la specialistul in grefa, el extrage perla, iar daca a fost de calitate, ii baga alta biluta, alta grefa si, pluf, inapoi la puscarie 18 luni. S.a.m.d. de vreo 3 ori. Daca perla nu e buna, stridia se arunca. Normal, ca doar nu o duci la azil si sa ai cheltuieli inutile.

O grefista din asta, era foarte mandra ca putea face meseria asta, pentru ca stie ca multe femei in lume se bucura la bijuterii etc si bla bla. Si mai e mandra ca e o meserie frumoasa si poate ajuta economia din Tahiti. Sincer, eu cred ca si prostitutia legalizata poate ajuta economia unei tari. Tot grefista povestea cum stridiile sunt delicate, pentru ca sunt organisme vii si – ca o comparatie de maini dibace – atunci cand le faci o grefa stridiilor e ca “un medic care trebuie sa introduca in burta unui pacient o minge de fotbal”. Fain, nu?

Care e problema mea? Pai, uite, problema mea e ca stridiile sunt niste organisme vii, deci niste animale. Hm, auzisem asta si despre oameni, ca si ei ar fi niste animale. In fine, deci si stridiile si oamenii sunt organisme vii.

Fluture, treci la subiect, manca-ti-as! Pai, cum sa va spun, oamenii astia exploateaza, violeaza si tin in puscarie niste organisme vii, doar pentru a obtine niste perle, pentru ca sunt misto si le place la femei. Si mai sunt si mandri ca pot face asa ceva, pentru oameni.

La fel ma gandeam vara asta, in concediu, cand am vazut manejul ala de ponei. Animalutele astea stateau 8 ore pe zi la cheremul unor oameni, care veneau si ii calareau (de cele mai multe ori in cerc) iar la final le dadeau bani unor proprietari, care, ei, erau mandri de meseria lor si isi iubeau poneii. Extrapolati voi la alte animale…

Asa, si? Si, nimic, trageti voi concluzia. Din punctul meu de vedere, umanitatea merge direct spre un zid. Pe care, din pacate, nu va reusi sa-l sparga.

Si cum zicea domnul Claude Levi-Strauss, fie-i tarana usoara, “Lumea a inceput fara oameni si se va termina la fel”.

De toate pentru tonti

Sunday, September 27th, 2009

Si vai. Si cum. Si aoleu. Pai noi. Avem. Putem. Vrem. Vom avea. Propunem. Cine, io? Pai, io… Da, domne, se face.

Acum o luna am pufnit in ras cand auzeam ca Romania se “bate” pentru un post de comisar european. Dupa aceea am vazut ca oamenii chiar erau seriosi si chiar si presedintele a zis ceva de “prioritatea” asta. De fapt, stiti cum e in Romania, despre lucrurile penibile se vorbeste cu seriozitate si viceversa.

Cum poti sa ai curajul sa ceri postul de comisar european pe AGRICULTURA, cand tu nu esti in stare sa produci legume si fructe pentru piata interna? Cum poti sa vrei sa conduci agricultura europeana cand in 20 ani n-ai facut decat sa o aduci la faliment pe a ta? Ei bine, raspunsul il stiti si singuri: romanul n-are frica de ridicol. Asta e calitatea lui principala. Si principiala, daca vreti.

Am fost iar in Romania. De data asta cu Lulu. Care, ciudat, imi spunea ca s-a simtit bine, ca a simtit o apartenenta. Bineinteles, a precizat ea, daca n-ar fi toate celelalte inconveniente. Eu insa cred ca ea a simtit asa mai ales legat de familie. Pentru ca am fost la un eveniment familial, pentru ca am petrecut timp cu ai nostri. Dar cel mai ciudat mi se pare ca eu am avut iar sentimentul ca nimic nu ma mai leaga de Romania (cu exceptia familiei). Ca nu poate exista nici un eveniment declansator care sa ma faca sa zic “hai inapoi”. Este adevarat ca eu cand vin in Romania vin pentru lucruri mai putin placute. Si ma intalnesc cu personaje de care imi e o lehamite absoluta. Si cu curva Justitia. Care e scumpa si urata si mai are si boli. Cââââhhh.

Dar ce mi s-a parut mai grav e ca prieteni de-ai nostri au inceput sa fie blazati si chiar “negationisti”. In sensul ca “bai, stiu/vad ca e naspa, dar pana la urma sunt si lucruri bune”. Sau “stiu ca va fi greu sa-mi cresc copilul intr-o societate bolnava, dar momentan nu avem, deci…”. In nici un caz nu incerc sa-i condam sau sa le fac morala, insa mi se pare trist (din punctul meu de vedere egoist, se intelege). Pentru ca, sa te adaptezi la o societate bolnava sperand ca “ramanand in ea o vei insanatosi din interior” mi se pare imbolnavire sigura. Sau, si mai grav, sa crezi ca tu vei ramane sanatos chiar daca ecarisajul de langa casa ta continua sa polueze.

M-am uitat putin si la TV. Si as vrea sa va pun cateva intrebari, voi celor ramasi acolo.

1. Cum apreciati emisiunile TV romanesti (per total), mai bune sau mai proaste decat acum 10 ani?

2. Credeti ca emisiunile de la TV romanesti reflecta starea deplorabila a societatii sau pur si simplu ele sunt in decalaj cu societatea (in sensul ca societatea e spre bine dar producatorii acestor emisiuni sunt mai trash)?

A treia intrebare nu are legatura cu televiziunea.

3. Care sunt schimbarile pozitive majore pe care le-ati observat in ultimii 2 ani? Pentru societate in ansamblu, dar care sa va afecteze in bine si pe voi?

11 septembrie 2001

Friday, September 11th, 2009

Stiu, astazi e ziua posturilor despre evenimentele din 2001, cu teoriile conspiratiei, cu responsabilii atentatelor, cu Alcaida si Binladen.

Dar…

Pe 11 septembrie 2001 eram la birou cand s-a intamplat. In cinismul meu “corporatist”, mi-am vazut de treaba, chiar daca lumea era avida de orice informatie si multe site-uri Internet au crapat in acele momente.

Nici mai tarziu, in zilele si anii urmatori, nu am fost interesat de evenimentele de atunci, nu am vizionat documentare si filme despre asta. Bineinteles ca am mai vazut prin ziare si pe la tv tot felul de imagini si descrieri, dar nu am vazut nimic cap-coada. Mi-am dat si eu cu parerea pe la diverse aniversari si chermeze unde se aborda subiectul, ca orice alt comesean.

Aseara, din intamplare, am ajuns pe un post care difuza un documentar-fictiune despre acele evenimente, comentate de unii supravietuitori. Documentarul m-a prins pentru ca vorbea de ceea ce s-a intamplat in interiorul celor 2 turnuri. In unele momente mi-au dat lacrimile. Pentru ca, dincolo de toate teoriile, acolo era vorba de oameni. Despre oameni care puteau supravietui si totusi au murit. Despre lasitate si instinct de supravietuire. Despre oameni care n-aveau nici o vina. Despre oameni care avea familii si copii.

Departe de a fi un americanofil, cred ca un eveniment de genul acesta poate zgudui o natie intreaga pentru multi multi ani. Si o poate destabiliza pe termen lung, daca nu se afla adevarul cu privire la ce si de ce s-a intamplat atunci.

Stiu, n-am scris mare lucru, nu vreau sa povestesc diferitele cazuri vazute si care m-a impresionat cel mai tare. Insa ma gandeam ca poate unii dintre voi – ca si mine – nu s-au gandit niciodata sa vada lucrurile astea din alta perspectiva decat cea a “terorismului”.

De vichend

Saturday, June 27th, 2009

A murit Michael. Sa fie sanatos. Pardon, sa-i fie tarana usoara. Da, si eu am dansat pe muzica lui, si eu am incercat miscarile lui, si mie mi-au placut videoclipurile si spectacolele lui (desi n-am fost  la nici unul live). Da, si eu cred ca a fost un artist de geniu. Da, cred ca a schimbat ideea de show. S.a.m.d.

Insa, doliu international si funeralii mondiale nu. Adica, ba da, daca tot va plictisiti atat de tare, dar pe mine sa nu contati.

Apropo de ziare si de editiile speciale dedicate cu mare pompa lu’ Michael. Avem ocazia sa vedem mass-media in toata splendoarea ei imputita. In timp ce scrie omagii si dedicatii legendei, continua sa ne scuipe cu informatii de genul “autopsia va avea loc vineri“, “nu se stie data la care va fi inmormantat“, “presupusa victima a declarat, cu 2 ore in urma, ca nu a fost agresata sexual de M.J.“, “saptamana viitoare apare cartea The Final Years of M.J” s.a.m.d. Da, aceeasi presa care ani de zile n-a scris nimic despre concertele si show-urile lui M.J. de la Las Vegas, New York si aiurea, dar a scris de povestile cu iz sexual. Gramezi. Fara sa aibe vreo dovada, vreo confirmare. Presa a scris despre Michael numai cand facea gesturi ciudate, cand era fotografiat cu masca pe fata, cand nu mai avea bani si trebuia sa-si vanda proprietarile.

Astazi, presa asta face dedicatii speciale. Dar nu e suficient sa le faca. Ci, cu spume la gura si lacrimi de nesomn, ne anunta ca au fost primii care au facut-o, ca s-au trezit in miezul noptii ca sa faca si sa dreaga. Pentru Michael. “Michael e mort, dar noi, noi adica, ne intelegi?, ne-am trezit la 12 noaptea si am muncit ca robii”. Pentru Michael, da’ noi. Asta e presa de azi, dragilor. Asculti numai lautareasca si manele la toate chermezele la care participi, iti pui pe blog cu mare mandrie numai clipuri cu Nicu Gigantu’, dar cand moare Michael te dai fan. Voma, nu alta.

De la Ciutacu pentru Michael, fara numar.

==========

In Franta au inceput soldurile. Stiti ce-s alea. Totul ieftin. Oferta speciala, pentru tine, cumparatorule. In realitate, totul la preturi mai mici, dar tot scumpe in raport cu cat ne-a costat pe noi sa le fabricam in China, Tailanda, India sau Malaezia. Ei bine – ca sa fac legatura cu ce am scris mai sus – ca sa vedeti in ce lume traim, voi stiti cate pitipoance din cele care ieri pupau pozele cu Michael de la Notre Dame erau azi la Lafayette? Pai, va zic eu: gramezi. Adica aproape toate.

Bun. Lulu a vazut ca nu cedez cu frumosul si cu aluziile, a luat problema in mana si m-a tras cu ea la solduri. Voua vi se pare normal ca eu sa ma duc 4 ore prin magazine si in final sa ma intorc acasa cu 4 tricouri, dintre care 3 nici macar nu erau ieftinite? Lulu zice ca nu sunt normal. Si ca si-ar pune intrebari serioase daca intr-o zi m-ar vedea cu mai mult de 3 pungi de cumparaturi (de haine, nu de mancare).

Mai aveam ceva, dar nu va spun chiar acum.

Mama plange, tata scuipa, eu ma râd

Sunday, June 21st, 2009

Am citit – printre lacrimi si sughituri – un text absolut sfasietor. O mama incearca sa-si apere fiul de injuriile aduse tatalui – jurnalist de renume mondial – pe un post de televiziune. Un prim-ministru absolut stupid, si-a permis sa-l faca pe acest tata iubitor “derbedeul dracului”. Bine, e impropriu spus, nu Boc l-a facut pe Ciutacu derbedeu, asa e el de cand e mic si mama lui a vrut sa-l protejeze de injuriile pe care i le aducea comunismul tatalui lui. In fine, asa cred.

Sa revenim la textul sfasietor. Mama voia sa duca copilul la un film despre ecologie. Dar fiindca n-a gasit loc de parcare, mai da-o dracu’ de ecologie. Fara parcare, nexam educatie. Si daca nu a fost la filmul cu ecologia, s-a gandit sa-i cumpere un joc. Unul care simuleaza viata. Mama buna, ce sa mai. In loc sa-l invete viata reala, ea ii ia un joc care simuleaza viata.

Hai ca nu vreau sa-i iau toate frazele la analiza, dar sunt unele antologice. De exemplu, comunicarea cu barbatul ei iubit, pe nedrept hulit de Boc: “Auzi, iubito, vreau sa-ti spun ceva, da’ n-am timp, ca io ma duc sa arunc cu scuipati in Basescu la Gâdea in studio, asa ca vezi tu la mine pe blog.” Beton, nu? Presupun ca si ea cand vrea sa-i spuna ceva fiului, ii spune: “Vladutu’, cand termini cu simularea vietii, intra pe blog la mine ca ti-am lasat acolo un mesaj important despre educatia ta. Daca nu intelegi, lasa un comment si-ti raspund cand pot“. Si tot asa. Familie moderna, cool, web 2.0.

Apropo de familie – continua doamna Mariana – stiai, Vladutule ca aia mica a lu’ Basescu, EBA adica, “a sifonat cearsafurile din ceva paturi si se crede mireasa alba si pura”. Adica, bai, Vlade, noi, adica tactu’, e un baiat finut, nu ca curva aia de Elena a lu’ Basescu. Iar Boc asta, ce sa mai, are amante la fiecare colt de strada.

Deci, mama, ca sa-ti explic mai bine, trebuie sa intelegi ca toti care-l fac pe tactu’ derbedeu sau tonomat, nu sunt decat niste nulitati, niste curve proaste si inselatori de sotii. Numai tata e miezu’. Aceasta e educatia pe care ti-o dau si e cea mai buna si mai da-o-n pula mea si pe EBA asta curva. Da, stiu eu ca e curva, am poze de cand a sifonat cearsafuri cu toti aia din Dorobanti. Chiar eu le-am facut. Sursa sigura.

Ma intreb ce-i spune doamna Ciutacu lui al sau Vladut, cand tatal lui, respectabilul domnul Ciutacu, scrie texte de genul asta: “Auzi, fă, hai sictir şi plimbă ursul de aici!“. Asta ca sa nu vorbesc despre alte nenumarate texte, in care domnul Ciutacu isi varsa balele pe diverse persoane. Sunt curios ce ii spune Vladutului ei cand tatal se lauda pe blog ca nu a mai citit nici o carte de multi ani. Sunt curios ce-i spune copilului ei cand tatal ei prefera sa stea la emisiuni absolut imbecile in loc sa vina acasa si sa stea cu el si cu ea. A, cred ca stiu: “pai, Vladut, n-ai vrut tu BMW? uite de aia sta tata pana tarziu la televiziuni, sa avem bani de benzina si de jocuri de simulare a vietii”.

In rest, sunt curios la ce nivel al jocului a ajuns Vladut… Ca poate in curand o sa-i dea niste lectii lu’ tatane-su’. A, si mai sunt curios cate pozitii de Kama-Sutra stie. Ca ma gandesc ca daca mama zice de Kama-Sutra la ea pe blog, s-o intreba copilu’.

PS. Mi-am adus aminte de oribilitatile pe care le-a scos Ciutacu despre cum arata Zoso. Nu mai gasesc link-ul, dar nu facea decat sa se ia de aspectul lui fizic. Presupun ca si Vladut exerseaza aceleasi apelative cu colegii lui de clasa.

PPS. Acum observ ca doamna Mariana scrie si un text foarte frumos despre televiziunile din Romania. Cum vorbeste la modul general si mai ales de televiziunile de stiri, unde tatal lui Vladut presteaza seara de seara, astept cu interes replica ingalata a lu’ domnu’ Ciutacu, pe blog la el. Normal, familie doi zero, ca doar n-o sa-i dea bataie acasa.