Archive for the ‘Romania’ Category

Violatorii se dau pe bloguri

Thursday, July 29th, 2010

Hai sa o dam putin pe monden, ca de serioase ne-am saturat…

Nu e genul meu sa reactionez la chestii mediatice, dar de data asta sunt putin socat. E vorba de acuzatiile aduse lui Cristian Tabara. Cele cu presupusa molestare a unei fete de 11 ani (la data comiterii presupusei molestari).

Am citit si comentat mai intai aici. Doamna Diacritica m-a luat imediat la trei pazeste. Asta dupa ce nu a zis absolut nimic de comentariul absolut imbecil al lui “beranger” care zicea: “Lecţii pentru amatorii de MILF: bre, nu mai futeţi muieri cu copile, că dup-aia îşi trimit alea fătuca să declare c-a fost violată. Aşa, ca rivengi de despărţanie. Amin.”

Mi se pare cel putin jenant, ca femeie, sa nu-i zici nimic omului. Mai ales ca mai toate femeile ajung la un moment dat MILF…

Doamna Diacritica, care are o logica proprie foarte puternica, imi spune ca ea acolo nu vorbea de Cristi Tabara. Si, presupun, nici in al doilea post, pe aceeasi tema, in care se intreba, candid, “Pe cine a deranjat Cristi Tabara, totusi?“. De ce ar vrea cineva sa-si petreaca timp in a face “print screen”, a taia poza, a o pune pe blog impreuna cu un comentariu personal, daca nu pentru a-l apara pe Cristi Tabara? Ca nu am vazut nicaieri pe acolo o dâra de compasiune pentru “eventuala”, “potentiala” victima. De fapt, in opinia Diacriticei – si a multora – acesta victima nici nu exista.

Dar ce m-a socat cu adevarat a fost sa constat ca sunt mult mai multi oameni cu capul pe umeri care reactioneaza imediat aparandu-l pe Cristian Tabara. Ca si cum TOTI il cunosc personal, au avut relatii (sexuale sau nu) cu el si pot afirma cu certitudine ca el nu a putut face asa ceva.

Nu, in România nu exista violatori, nu exista pedofili, nu exista perversi. Daca s-a intamplat ceva de genul asta sigur a fost de vina victima, care sigur l-a ademenit cumva pe violator. Nu, o fetita de 11 ani nu poate sa fie molestata de un prezentator TV. Nu, ea nu are dreptul sa-si strige durerea.

Fratilor, nu stiu daca Cristi Tabara i-a facut ceva acelei fetite. Nu stiu daca e o razbunare a mamei. Nu stiu absolut nimic despre ce s-a intamplat si daca s-a intamplat cu adevarat ceva. Insa nu aruncati cu scuipati catre o fetita sau mama ei, doar pentru ca va e drag un om de pe sticla. Sunt cazuri “celebre” de oameni din TV (sau mediatizati) care au molestat, violat s.a.m.d.

Asta ma duce cumva cu gandul si cealalta paranghelie mediatica, cu Madalina Manole, unde o ceata de rude au fost pe la diversi felceri, vraci, astrologi si duhovnici, in loc sa mearga la un psihiatru. Pai e rusine mai mare in familie decat sa fii bolnav la cap si putin suicidar? Sper sa le spuna totusi cineva ca o melancolie poate fi tratata cu medicamente, nu e neaparata nevoie de Furadan. Si ca daca lasau fudulia la o parte, puteau sa-i serbeze ziua…

Sceleritatea actului de justitie

Sunday, July 18th, 2010

O sa se lase cu morti. De foame.

Statul are sa-mi dea niste TVA. Bani pe care mi i-a tinut la cald, fara sa-mi dea vreo dobanda, timp de vreo 4 ani. Nu mult, vreo suta cincizeci de mii. Da, RON.

Statul a venit in control, si-a facut datoria si mi-a dat o hartie cum ca imi va restitui aceasta suma. Asta acum vreo cateva luni (se face anul peste vreo 2). Dupa care, brusc, statul si-a dat seama ca suma e cam mare. Dupa cateva nopti nedormite, niste tigari si niste cafea primite spaga, s-a gandit sa ma mai controleze inca o data. Si, miracol, dupa asta a gasit o “neregula” de aproximativ 1.000 RON. Oho, ce am mai fraudat fiscul.

Bineinteles, sefa inspectorului i-a zis, “ba, tampitule, pai de aia am fumat eu toate tigarile de la ultima spaga, ca sa gasesti tu numai 1000 RON”?

Paranteza: in timpul asta, eu somez statul român sa-mi inapoieze ceea ce a recunoscut ca-mi datoreaza. Somatia spune acolo si de niste penalitati, aceleasi pe care le aplica statul român cand uit eu sa-i platesc.

Si atunci, inspectorul, inteligent, a mai trimis o hartie prin care imi spune de inca un control. Vino, coaie. Numai ca a expirat somatia. Aoleu, s-au mai strans vreo 70.000 de RON penalitati. Bun. Cum facem? Pai hai sa vorbim. Hai. Uite, daca renunti la penalitati, iti dam banii. Ca, stii, penalitatile trebuie sa le platim din buzunarul nostru… Hai, ma, Fluture, ca tu esti mai prost de felul tau, accepta.

Cu somatia in dinti, cu documentele stranse frumos in ordine si disciplina, ne infiintam la judecatorie sa obtinem o banala hartie de “investire a executorului judecatoresc”. E o chestie relativ simpla, trebuie ca executorul sa fie investit de judecatorie sa procedeze la recuperarea sumei. Mai intai sa intre pe conturile Administratiei Financiare, sa ia ce gaseste pe acolo si daca nu e suficient, sa le ia computadoarele, pixurile si alte plante ornamentale si sa le vanda pentru a recupera banii.

E, si unde e statul falimentar mafiot? In fata voastra, chiorilor. Ni s-a dat termen pe 1 aprilie (sic!) 2011. Cu alte cuvinte, mai veniti voi peste 9 luni, poate ne mai fata mintea ceva pana atunci.

Cred ca va dati seama ca lucrul asta se intampla dintr-un singur motiv: Emil Boc, impreuna cu Vladescu, l-au luat pe Ministrul Justitiei la o bere si i-a spus asa: bah, zi-le la judecatorii tai sa dea termene cat mai lungi cand e ceva impotriva statului, ca altfel n-o sa mai avem bani pentru salariile lor. Mai da-i in pulea mea pe astia cu firmele lor, imbuibatii dracului.

Cam atat de pe plaiuri mioritice. De ce am ajuns aici? Nu stiu, fiecare sa se uite in oglinda.

Viata la tara

Saturday, July 17th, 2010

Poveste auzita ieri la prânz.

Niste oameni de o anumita varsta – cetateni de multi ani ai Frantei – au reusit sa recupereze un teren intr-un satuc mic din Romania. Teren fara mare valoare. O persoana doreste sa-l inchirieze cu fabuloasa suma de 150 EUR/luna. Proprietarul e de acord. Isi pierde 4 ore intr-o zi sa se duca la Ambasada României sa faca o procura care costa 45 EUR. O trimite prin posta, suna etc, mai cheltuie niste bani. Ruda careia i-a trimis procura se duce la notar pentru a incheia contractul de inchiriere.

Notarul dintr-un mic târgusor românesc. Actele sunt gata, partile le semneaza. Moment in care, imputernicitul o intreaba pe notara:

_ “Da’ Dumneavoastra platiti impozite pentru actele astea?”

_”Ce-ti veni, domnule?”.

_”Nimic, spuneti-mi daca platiti impozite, ca la cata evaziune e in tara asta…”

_”Nu e treaba dumitale”.

Schimbul de replici continua, iar la un moment dat notara se supara si zice “Vreti sa rup actele?”. “DA”. Si le rupe! Chiriasul izbucneste in lacrimi. Sfarsitul scenei unu.

Proprietarul o suna repede pe notara, o domoleste, il suna si pe imputernicit, il domoleste si pe el, acesta isi cere scuze, procesul se reia, se printeaza iar documentul si partile pleaca bucuroase acasa.

Romania, vara 2010

Thursday, July 1st, 2010

Buna ziua, buna ziua. Luati loc.

mai 2010

Da, domnule Floroiu, va acordam 127.000 EUR credit ipotecar. Evaluarea a fost de 170.000 EUR. Mergeti si semnati antecontractul, platiti avansul, sa nu pierdeti ocazia. Da, stim ca aveti nevoie ca sa va dezvoltati business-ul.

TVA 19%.

iunie 2010 – cu mai putin de 24 ore inainte de semnarea contractului final

Bai, Floroiule, ce pula mea, ba, casa aia nu e conectata la reteaua electrica? Ba da, domnule, uitati aici contractul cu electrica si chiar facturile de aproape 6000 EUR pentru lucrarile de bransament (380 V etc etc). Aha, bine.

De poimaine TVA 24%, adica doar 7000 EUR in plus. Pentru statul român.

iunie 2010 – in ziua semnarii contractului

Floroiule, am o veste buna pentru tine. Am reevaluat cu juridicul (sic!) si te califici pentru 90.000 EUR. Ii vrei sau sugi pula.

Multumesc, cred ca am sa ma duc sa sug pula putin.

=====================

Sper ca acum intelegeti mai bine de ce tara numita Romania se indreapta spre colaps. Chiar acum imi vin in minte posturile unora cu “o mie de motive pentru care NU voi pleca din tara” si discutiile cu “avem mult mai multe oportunitati in Romania decat in alte tari”. Woahahahhhahahahha.(râs isteric)

Patru zile de foc

Saturday, June 26th, 2010

Urmeaza 4 zile de asteptare. As dori sa-mi bag ceva in Guvernul României si in politicienii ei, dar astazi sunt dragut.

Mai pe scurt, miercuri, 30 iunie e programata o tranzactie. Daca nu se face miercuri, joi e cu 7.000 EUR mai scumpa. Omul vrea s-o faca miercuri, dar banca o freaca aiurea. Sau poate nu aiurea, stie ea ceva ce nu stim noi.

Deci, daca omul nu e dispus sa dea 7.000 EUR in plus, ma intreb cum vor transa judecatorii problema. E caz de forta majora si se poate desfiinta antecontractul sau cum?

Raspunsul in episodul urmator.

Amintiri dintr-o alta viata

Friday, June 18th, 2010

Am vazut un plic de ceai pe jos si mi-am adus aminte. Mi-am adus aminte cum ne furau oamenii de la cantinele din tabere sau de la hotelurile comuniste inainte de ‘89. Ma gandesc acum cat de mic sa fii incat sa intinzi ceaiurile oaspetilor – sigur, nu erau ai tai, erau ai statului, ca el le dadea bilete la statiune – doar ca sa-ti ramana tie cat mai mult?

Voi va mai amintiti de apa aia chioara numita ceai care ni se servea prin diverse tabere scolare?

Insist. Intelegeam perfect un furt de 20g dintr-o fleica de 100g, intelegeam perfect painea mai multa in amestecul de mici, intelegeam perfect sa fure jumatate din untul pe care-l aveau de dat la mese sau un borcan de magiun din doua. Desi e ciudat sa furi de la gura unora (copii) ca sa duci la ai tai.

Dar ceaiul? Ce-ati avut, ma, cu ceaiul?

A, nu, stati linistiti ca nu va cer acum sa va ganditi cat s-a furat in tara asta inainte de ‘89 si de ce se continua si mai abitir. Si nici nu va cer sa va ganditi ca astfel de persoane – care furau pana si ceaiul! – exista si astazi si traiesc bine mersi printre noi. Nu, n-o sa va cer asta.

Romania la 1940

Wednesday, June 9th, 2010

Citesc o carte imprumutata de un prieten. (Domnu’ Investitor, cand incepeti sa scrieti pe blog sa pot da link?) Se numeste “Athénée Palace” si e scrisa de R.G. Waldeck, o jurnalista americana care a locuit la hotelul omonim din Bucuresti, cateva luni din al doilea razboi mondial, mai precis in anul 1940. Cartea surprinde o farama de societate româneasca si mi se pare interesant cum ne vedeam prin ochii unui jurnalist strain.

Trec peste pasajul in care autoarea remarca ceea ce remarca TOTI strainii care vin in Romania: femeile sunt frumoase si barbatii sunt urâtei. Era valabil atunci, e valabil si astazi. Chiar mai abitir, as spune.

Ce ma intereseaza pe mine este altceva. Jurnalista discuta aici cu reprezentantul economic al Germaniei naziste.

“Dezvoltarea agriculturii nu era suficienta, urma Dr. Neubacher, pentru a pregati Romania pentru Grossraum. Pentru a ridica nivelul de trai al sud-estului agricol trebuia absorbit surplusul de populatie agricola. Prea multi oameni lucrau suprafetele jalnic de mici ale gospodariilor taranesti, si de cele mai mult ori sedeau fara sa faca nimic.” (sublinierea mea)

Retineti, suntem in 1940. Colectivizarea nu incepuse, oamenii erau stapani pe ce aveau. De cel putin 70 ani, in agricultura practicata in Romania nu s-a schimbat nimic. Pana la urma, doar colectivizarea i-a dat o perioada fasta acestui domeniu, in Romania.

Si acum intrebarea: daca in 70 ani nu s-a schimbat nimic, de ce aveti speranta ca se va schimba ceva (in bine!) in urmatorii 70?

Minutul de vanitate

Saturday, June 5th, 2010

Am “descoperit” asta:

Ce voiam, de fapt, sa zic: a inceput un an nou, nu va invesunati de la inceput pe cumparat casa. Stiu ca va uitati de luni de zile pe anunturi si faceti calcule de rate pe la banci, dar exista si alte lucruri frumoase pe lumea asta. Plus ca, vedeti si voi cum merg treburile la nivel mondial, cine va garanteaza ca peste 10 ani nu suntem in plin razboi sau nu murim de la o bomba aruncata din greseala in directia asta? Cine va garanteaza ca in Romania preturile vor creste mereu si nu va fi recesiune la un moment dat, in cei 25 ani cat platiti voi rate? Nimeni. Asa ca mai bine o vacanta in Maldive decat 5 rate la banci:-)

Ah, acum imi dau seama ca e scrisa chiar de mine, in 4 ianuarie 2008.

Deschideti ochii, viata inseamna si altceva.

PS. Daca tot nu am chef sa scriu ceva nou, stiu sa fac si copy/paste :-)

Hai ca nu va mai fac un alt post sa va umplu RSS-ul, va dau doar un mic citat si un link la alt post, din septembrie 2007. Retineti, 2007.

Concluzie: daca 3-4 ani de zile v-ati uitat – cu o oarecare invidie – cum au facut unii bani din terenuri, ganditi-va foarte bine daca este momentul sa cumparati orice, oriunde “pentru ca oricum preturile cresc”. Daca totusi vreti sa va lansati, privilegiati zonele in care s-a facut ceva, in care se vad rezultate de cativa ani incoace. Nu va aruncati orbeste “pentru ca la 50 EUR/m2 nu mai gasesti mare lucru”. Nu va bucurati ca cineva v-a adus un teren “care costa numai 10 EUR/m2″. E foarte posibil sa ramaneti cu banii blocati si cu un teren pe care nu veti putea decat sa faceti cel mult un gratar, langa un cort. Si nu cred ca asta merita cateva (zeci de) mii de euro.

Cat vor mai merge investitiile in terenuri?

Va invit sa cititi si comentariile de atunci…

Boala lu’ Calache

Thursday, May 13th, 2010

Am comentat la Vlad in mahala pe tema aceasta si dupa aia am citit pe site-ul ziarului Gândul.

Aş face totuşi referire puţin la sistemului de pensii. În momentul de faţă avem 1,9 milioane pensionari cu stadiu complet şi 1,3 milioane de pensionari fără stadiu complet. Mai avem 906.000 pensionari pe caz de boală. O simplă adunare de arată că numărul pensionarilor fără stadiu complet este de 2,2 milioane. Avem mai mulţi pensionari fără stadiu complet decât cu stadiu complet îndeplinit.

Sigur, cred că orice om s-ar întreba de ce în ultimii 2,3 ani s-a produs o creştere explozivă a numărul pensionarilor pe caz de boală. Aş vrea să vă dau 2 exemple: În Bihor sunt 52.000 pensionari de invaliditate, reprezentând 32,9% din numărul pensionarilor din judeţ. Dacă acest procent ar fi fost uniform la nivelul ţării am fi ajuns la concluzia că este o chestiune sistemică. Dar în judeţul Covasna constatăm că sunt doar 5.403 pensionari de invaliditate, reprezentand 12,2% din procentul de pensionari. În Mehedinţi, cifra este 13,6% din pensionari. În Sectorul 1, 13,1%, Tulcea 17,2%. Acest procentaj 32% ne arată ceva în neregulă în Bihor.

Am un sentiment amestecat cu privire la aceste “stiri”. Un sentiment de scârba dar in acelasi timp de “bravo lor”. Daca mergeti pe link-ul ziarului o sa vedeti tot ce a zis Basescu la conferinta de presa de azi. Si iar sentimentul de scârba se impleteste armonios cu sentimentul de “bine le-a facut”.

De fapt, daca cititi bine ce scrie pe acolo, observam ca suntem o natie care ne-o cam sugem singuri si tot la fel ne futem (ma scuzati de expresie, dar de data asta nu pot sa o pun cu stelute sau puncte-puncte) in cur. Singuri. Mai putin vulgar e “ne furam caciula singuri”. Intre noi. Noi furam statul, politicienii ne fura pe noi, statul ne fura la impozite, bugetarii ne spaguiesc, noi ne pensionam de boala si pacalim statul si tot asa.

Oare isi da seama cineva cat de bolnava este societatea româneasca? Isi da cineva seama ca boala asta nu are nici un remediu? Nici unul. Poate sa vina cel mai bun presedinte pe care nu l-a meritat România in viata ei, tot nu o va putea scula de la pat. Societatea româneasca este putreda la toate incheieturile. Si nici macar moarta nu se va putea recupera nimic din ea.

Batrânii, dom’le, batrânii. Cine n-are sa-si cumpere. Serios?

PS. As vrea totusi sa remarc chestia cu procentajul din Bihor. Asta ca s-o lase mai moale transilvanenii cu ideea de cinste si munca pe la ei, mai mare ca la moldoveni sau bucuresteni…

Ajutor

Wednesday, May 12th, 2010

Voiam sa scriu o intamplare din facultate, din Poli, si nu-mi amintesc sub nici o forma numele profului de mate pe care l-am avut atunci. Din intamplare e cineva care a fost la Facultatea de Mecanica prin anii 1992-1993 si care a avut un prof de analiza care avea niste ochelari cu lentile foarte groase si care avea un nume de familie ce incepea cu H? Si tatalui lui a fost profesor de mate.

Poate se milostiveste cineva care ma citeste sa intrebe si pe Twitter. Multumesc anticipat.