Criza s-a saturat si ea de Fluture

Revista Capital "straiks-buck".

Toate agentiile de publicitate isi storc creierii sa gaseasca modalitati (originale) de a-i face pe oameni atenti la produsele sau serviciile clientilor lor. Dupa ideea cu publicitate pe frunte, prin tatuaje pe chelie, afisaje in toalete, in lifturi, etc, cred ca ar mai fi ceva.

Publicitarii sa-i convinga pe oameni sa-si schimbe numele. Adica, in loc de Popescu Iulian, sa-si schimbe numele in Pampers Iulian sau Kitekat Iulian. Si, eventual, sa adauge si un prenume, gen Kitekat Peshte Iulian. In felul acesta, ori de cate ori se legitimeaza, lumea va vedea o reclama. Si, slava Domnului, un om se tot legitimeaza. Va dati seama, cand striga profa catalogul, sa fie numai brand-uri de bere : Carlsberg Ionel, Heineken Vasile, Noroc Costel, etc. Si, hai sa fim realisti, nu suna mai frumos decat Ciozvarta Ionel, Herchelegiu Vasile sau Noroianu Costel? Bineinteles, reteta se aplica cu succes si la femei : Always Filofteia (asta merge si tatuaj), l’Oréal Saveta (asta zici ca e nume de printesa, cu particula), Armani Vasilica, etc.

© Fluture

Sincer, nu stiu ce cauta doamna Firea in capul acestei reviste. Adica nu inteleg cum simpla prezentatoare TV – pentru ca nu a binevoit sa ne arate si alte veleitati pana acum – poate sa-si dea cu parerea despre economia romaneasca sau cea mondiala. Bine, ca individ, poate sa-si spuna orice parere, dar un ziar care doreste sa dea informatii fiabile despre economie, parca nu merge condus de o tanti care ne-a obisnuit doar cu balbaieli mai mult sau mai putin agramate, citite de pe un prompter. Adica, merge, pentru ca suntem in Romania, dar ma intreb ce credibilitate are aceasta "Saptamana Financiara" in ochii unui doritor de informatie economica.

Mai mult, reclama "outdoor" la lansarea ziarului zicea cam asa : "Noi iti spunem cum sa faci bani, unde sunt banii si cum sa-i cheltuiesti". Pai, nu e o problema in ordinea banilor? Deci, dupa ce te invatam cum sa-i faci, iti spunem si unde sunt. Pai eu vreau mai intai sa-mi spuneti unde sunt si cum sa-i fac! Ca daca ma invatati cum sa-i fac si dupa aia lipsesc la lectia urmatoare?

Nu voi vorbi de unele aberatii evidente din articolele redactorilor… Adica evidente pentru orice neofit, daramite pentru un jurnalist economic.

PS. Am uitat. Dna Firea scrie si poiezii… Da, poiezii, nu poezii…

Am primit reclama de la Bricostore. Cred ca o sa-mi iau o bormasina BOSCH. Musai. Pentru ca primesc, atentie mare, doamnelor si domnilor, GRATUIT, da, ati citit bine, G R A T U I T, un aparat de fotografia subacvatic! Haideti, recunoasteti ca va cam roade invidia.

Ma intreb: oare ce studii de piata or fi facut cei de la BOSCH? Sau, mai bine zis, de pe ce planeta erau cei care au raspuns chestionarelor lor. Eu vad doua posibilitati :

1. Cei de la BOSCH stiu ca profilul cumparatorului de bormasina este cel al unui inrait "scubadiver" (eeee, cautati pe internet ce inseamna) si atunci, s-au gandit ei ca ar fi placut sa le ofere, ca semn al recunostintei lor, un aparat foto subacvatic. Mi-l si inchipui pe nea Vasile fotografiindu-se in timp ce se foreaza gauri in albia raului Olt.

2. Pentru ca nea Vasile are deja bormasina, poate ca cei de la BOSCH s-au gandit sa-i atraga si pe altii (pe nea Costica, de exemplu, care de mult jinduieste la masina de gaurit a lui nea Vasile) sa le cumpere sculele. Si atunci, s-au gandit ca, cei care formeaza masa lor de cumparatori potentiali sunt exact nea Costicii care se duc la Techirghiol si au nevoie de un aparat sa-i pozeze cracii lu’ tanti Saveta, in timp ce se balaceste cu namol.

Poate ar mai fi si alte "esplicatii", dar oare merita sa ne batem tastaturile degeaba?

Reclama la un detergent de vase, intr-o statie de autobuz. Doua sticle de produse "no name", intre care s-a plus semnul "+". Dupa semnul "=" de rigoare, aparea o sticla mai mare (dar nu dubla) de faimosul detergent de vase la care se facea reclama.

Traducere pentru prostul de mine, cumparatorul, pentru care s-au gandit o lista impresionanta de directori de marketing, creativi directori, copywriteri, etc.: din doua produse naspa, care nu sunt bune, amestecandu-le, noi am facut un detergent de vase care te va uimi cat de bine spala. Si, basca, din doua produse ieftine, noi am facut unul super-tare, care nici macar nu are cantitatea celor doua puse la un loc. Cu alte cuvinte, reteta de succes al detergentului nostru de vase este foarte simpla: ne ducem la angro, cumparam detergent ieftin, adus din Turcia, ii dezlipim eticheta, ii punem noi una printata la computer (sic!), o agitam un pic sa se amestece si dupa aia ti-l vindem tie, mai scump.

Inainte de a lua decizia sa nu mai butonez telecomanda cel putin o luna, am vazut o reclama la pasta de dinti Colgate.

Actorul din reclama, statea pe o canapea, exact cum stau fetele care fac reclama la vopsea de par sau la iaurt. Prima observatie, incerca sa-si interpreteze rolul cu gura larg deschisa, sa se vada dintii albi. Mai departe, cu o stangacie pe care o pun pe seama faptului ca il deranjeaza (oare?) conditia lui de actor nevoit sa faca reclame pentru a trai, a inceput sa spuna (aproximativ) urmatoarele : "…exista pasta de dinti pentru zi, pentru noapte, pentru dinti albi, anti-tartru, cu ierburi, cu miere, total, total 12, icy cool mint, incat imi era foarte greu sa aleg. Acum exista" – si spunea numele noii paste de dinti – care le continea pe toate si care, miracol, il satisface enorm. Ce mai, se simtea implinit in gura. Simtea orgasmul dintilor.

Pai bine, stimabililor, cine naiba a inventat toate pastele alea de dinti? Nu tot voi, "liderii mondial in igiena orala"? Ca privitor si utilizator, va spun sincer ca m-ati cam pierdut de client. V-ati cam dat singuri cu tifla, recunoscand ca pana acum m-ati tinut intr-o ceata deliberata. (Bine, stiu ca oricum nu prea exista concurenta in domeniu, si, in final, in functie de pretul afisat, voi cumpara probabil tot de la voi)

Pe de alta parte, nu pot sa nu constat ca – si asta cu ajutorul asociatiilor de stomatologi – exista mai mult interes mercantil decat sanitar in reclamele la pasta de dinti (mai nou si la medicamente). In sensul ca te imping sa te speli de n ori pe zi, eventual folosind cat mai multa pasta la fiecare spalat. Ceea ce ar trebui evitat, zic eu, pentru ca se sensibilieaza gingia si chiar se ia smaltul dintelui. Dar, bineinteles, exista si produse pentru "fortificarea" gingiei (a se aplica inainte si dupa spalatul pe dinti!), produse pentru refacerea smaltului (idem pentru aplicare), produse pentru parfumarea gurii dupa spalat (nu e chiar placut sa simta cei din jur ca abia ne-am spalat pe dinti, nu?), etc.

Dar ce parere aveti de articolele de genul sondajelor : "Romanii folosesc de 5 ori mai putina pasta de dinti decat vecinii lor din Ungaria" sau "Romanul se spala de 10 ori mai rar decat media europeana"? Nu va suna a reclama mascata la pasta de dinti? Cine credeti ca a comandat aceste sondaje? Surpriza, marile firme producatoare de pasta de dinti.

Despre periute… ce sa ma mai lungesc, ati prins ideea.

Pe unele tramvaie apare o reclama pentru hotelul Confort. Se dau datele de contact, pretul ca argument forte al reclamei, faptul ca exista sali de sedinte, conferinte, etc. Totul in limba romana. Doar un "splash" – cu o culoare mai stridenta, deci o dovada clara ca era alt punct forte, pe care scrie "5 min. to airport".

1. Ma intreb cui se adreseaza acel "splash", daca restul mesajului este in limba romana.

2. Ma intreb cui se adreseaza publicitatea pe tramvaiele de le Piata Sudului? Unor clienti-firme din aceasta zona, care ar putea invita parteneri straini si i-ar putea caza intr-un hotel de langa aeroport si unde ar putea tine conferinte si sedinte? Personal, nu cred ca astia ar fi marea de clienti pe care-i asteapta acel hotel. Ma indoiesc ca cineva din Piata Sudului ar putea gasi clienti pentru acel hotel.

Poate ar fi bine sa-si faca reclama in aeroport, atat la sosiri, dar mai ales la plecari. Pentru ca strainii care vin in Romania stiu deja unde vor locui. Eventual, sa le spui ca ar fi putut sa stea la acel hotel, pentru ca exista sala de conferinte, pentru ca nu e nevoie sa ajunga in centru unde e un haos total, etc.

Dar cel mai eficient mijloc ar fi Internetul… insa hotelurile romanesti mai au mult de parcurs pana sa gaseasca tasta "@".