Archive for the ‘Politica’ Category

Sceleritatea actului de justitie

Sunday, July 18th, 2010

O sa se lase cu morti. De foame.

Statul are sa-mi dea niste TVA. Bani pe care mi i-a tinut la cald, fara sa-mi dea vreo dobanda, timp de vreo 4 ani. Nu mult, vreo suta cincizeci de mii. Da, RON.

Statul a venit in control, si-a facut datoria si mi-a dat o hartie cum ca imi va restitui aceasta suma. Asta acum vreo cateva luni (se face anul peste vreo 2). Dupa care, brusc, statul si-a dat seama ca suma e cam mare. Dupa cateva nopti nedormite, niste tigari si niste cafea primite spaga, s-a gandit sa ma mai controleze inca o data. Si, miracol, dupa asta a gasit o “neregula” de aproximativ 1.000 RON. Oho, ce am mai fraudat fiscul.

Bineinteles, sefa inspectorului i-a zis, “ba, tampitule, pai de aia am fumat eu toate tigarile de la ultima spaga, ca sa gasesti tu numai 1000 RON”?

Paranteza: in timpul asta, eu somez statul român sa-mi inapoieze ceea ce a recunoscut ca-mi datoreaza. Somatia spune acolo si de niste penalitati, aceleasi pe care le aplica statul român cand uit eu sa-i platesc.

Si atunci, inspectorul, inteligent, a mai trimis o hartie prin care imi spune de inca un control. Vino, coaie. Numai ca a expirat somatia. Aoleu, s-au mai strans vreo 70.000 de RON penalitati. Bun. Cum facem? Pai hai sa vorbim. Hai. Uite, daca renunti la penalitati, iti dam banii. Ca, stii, penalitatile trebuie sa le platim din buzunarul nostru… Hai, ma, Fluture, ca tu esti mai prost de felul tau, accepta.

Cu somatia in dinti, cu documentele stranse frumos in ordine si disciplina, ne infiintam la judecatorie sa obtinem o banala hartie de “investire a executorului judecatoresc”. E o chestie relativ simpla, trebuie ca executorul sa fie investit de judecatorie sa procedeze la recuperarea sumei. Mai intai sa intre pe conturile Administratiei Financiare, sa ia ce gaseste pe acolo si daca nu e suficient, sa le ia computadoarele, pixurile si alte plante ornamentale si sa le vanda pentru a recupera banii.

E, si unde e statul falimentar mafiot? In fata voastra, chiorilor. Ni s-a dat termen pe 1 aprilie (sic!) 2011. Cu alte cuvinte, mai veniti voi peste 9 luni, poate ne mai fata mintea ceva pana atunci.

Cred ca va dati seama ca lucrul asta se intampla dintr-un singur motiv: Emil Boc, impreuna cu Vladescu, l-au luat pe Ministrul Justitiei la o bere si i-a spus asa: bah, zi-le la judecatorii tai sa dea termene cat mai lungi cand e ceva impotriva statului, ca altfel n-o sa mai avem bani pentru salariile lor. Mai da-i in pulea mea pe astia cu firmele lor, imbuibatii dracului.

Cam atat de pe plaiuri mioritice. De ce am ajuns aici? Nu stiu, fiecare sa se uite in oglinda.

Patru zile de foc

Saturday, June 26th, 2010

Urmeaza 4 zile de asteptare. As dori sa-mi bag ceva in Guvernul României si in politicienii ei, dar astazi sunt dragut.

Mai pe scurt, miercuri, 30 iunie e programata o tranzactie. Daca nu se face miercuri, joi e cu 7.000 EUR mai scumpa. Omul vrea s-o faca miercuri, dar banca o freaca aiurea. Sau poate nu aiurea, stie ea ceva ce nu stim noi.

Deci, daca omul nu e dispus sa dea 7.000 EUR in plus, ma intreb cum vor transa judecatorii problema. E caz de forta majora si se poate desfiinta antecontractul sau cum?

Raspunsul in episodul urmator.

Romania la 1940

Wednesday, June 9th, 2010

Citesc o carte imprumutata de un prieten. (Domnu’ Investitor, cand incepeti sa scrieti pe blog sa pot da link?) Se numeste “Athénée Palace” si e scrisa de R.G. Waldeck, o jurnalista americana care a locuit la hotelul omonim din Bucuresti, cateva luni din al doilea razboi mondial, mai precis in anul 1940. Cartea surprinde o farama de societate româneasca si mi se pare interesant cum ne vedeam prin ochii unui jurnalist strain.

Trec peste pasajul in care autoarea remarca ceea ce remarca TOTI strainii care vin in Romania: femeile sunt frumoase si barbatii sunt urâtei. Era valabil atunci, e valabil si astazi. Chiar mai abitir, as spune.

Ce ma intereseaza pe mine este altceva. Jurnalista discuta aici cu reprezentantul economic al Germaniei naziste.

“Dezvoltarea agriculturii nu era suficienta, urma Dr. Neubacher, pentru a pregati Romania pentru Grossraum. Pentru a ridica nivelul de trai al sud-estului agricol trebuia absorbit surplusul de populatie agricola. Prea multi oameni lucrau suprafetele jalnic de mici ale gospodariilor taranesti, si de cele mai mult ori sedeau fara sa faca nimic.” (sublinierea mea)

Retineti, suntem in 1940. Colectivizarea nu incepuse, oamenii erau stapani pe ce aveau. De cel putin 70 ani, in agricultura practicata in Romania nu s-a schimbat nimic. Pana la urma, doar colectivizarea i-a dat o perioada fasta acestui domeniu, in Romania.

Si acum intrebarea: daca in 70 ani nu s-a schimbat nimic, de ce aveti speranta ca se va schimba ceva (in bine!) in urmatorii 70?

Pana la urma, viitorul apartine scepticilor

Saturday, May 15th, 2010

Degeaba ni se spune sa fim optimisti, degeaba ni se face capul calendar cu “gandirea pozitiva”, degeaba ni se spune sa facem planuri pe termen lung. Totul degeaba. Viitorul apartine scepticilor. Pesimistilor moderati. Chiar si optimistii moderati risca sa si-o fure intr-o zi.

Cand citesc articole despre Grecia, Spania, datoriile statelor, criza asta, imi dau seama ca nu s-ar fi ajuns chiar aici daca scepticii ar fi fost mai ascultati, mai bagati in seama. Bineinteles, dincolo de sarlatanismul si minciuna politicienilor (si economistilor care le canta-n struna).

Si la nivel micro, in familie, tot aia care sunt mai “zgarciti” (atentie, nu zic de avari) au mai multe sanse sa supravietuiasca pe termen lung decat noi, astia mai optimisti. Pe termen lung, ei au dreptate. Tu esti optimist, investesti, construiesti, realizezi, iti iei casa, masina, mergi in Maldive etc, iti traiesti viata si intr-o zi vine criza. Si uite cum te duci cu mana-ntinsa la furnica, la pesimistul care chiar si in perioada de euforie, cand vedea pe altii ca fac averi in numai cativa ani, a preferat sa puna banii deoparte, sa-i tina la banca pe dobanzi infime. Nu ca ar fi stiut ce va veni, dar iata-l pregatit si pe tine in chiloti la usa lui.

Voi ce parere aveti?

Boala lu’ Calache

Thursday, May 13th, 2010

Am comentat la Vlad in mahala pe tema aceasta si dupa aia am citit pe site-ul ziarului Gândul.

Aş face totuşi referire puţin la sistemului de pensii. În momentul de faţă avem 1,9 milioane pensionari cu stadiu complet şi 1,3 milioane de pensionari fără stadiu complet. Mai avem 906.000 pensionari pe caz de boală. O simplă adunare de arată că numărul pensionarilor fără stadiu complet este de 2,2 milioane. Avem mai mulţi pensionari fără stadiu complet decât cu stadiu complet îndeplinit.

Sigur, cred că orice om s-ar întreba de ce în ultimii 2,3 ani s-a produs o creştere explozivă a numărul pensionarilor pe caz de boală. Aş vrea să vă dau 2 exemple: În Bihor sunt 52.000 pensionari de invaliditate, reprezentând 32,9% din numărul pensionarilor din judeţ. Dacă acest procent ar fi fost uniform la nivelul ţării am fi ajuns la concluzia că este o chestiune sistemică. Dar în judeţul Covasna constatăm că sunt doar 5.403 pensionari de invaliditate, reprezentand 12,2% din procentul de pensionari. În Mehedinţi, cifra este 13,6% din pensionari. În Sectorul 1, 13,1%, Tulcea 17,2%. Acest procentaj 32% ne arată ceva în neregulă în Bihor.

Am un sentiment amestecat cu privire la aceste “stiri”. Un sentiment de scârba dar in acelasi timp de “bravo lor”. Daca mergeti pe link-ul ziarului o sa vedeti tot ce a zis Basescu la conferinta de presa de azi. Si iar sentimentul de scârba se impleteste armonios cu sentimentul de “bine le-a facut”.

De fapt, daca cititi bine ce scrie pe acolo, observam ca suntem o natie care ne-o cam sugem singuri si tot la fel ne futem (ma scuzati de expresie, dar de data asta nu pot sa o pun cu stelute sau puncte-puncte) in cur. Singuri. Mai putin vulgar e “ne furam caciula singuri”. Intre noi. Noi furam statul, politicienii ne fura pe noi, statul ne fura la impozite, bugetarii ne spaguiesc, noi ne pensionam de boala si pacalim statul si tot asa.

Oare isi da seama cineva cat de bolnava este societatea româneasca? Isi da cineva seama ca boala asta nu are nici un remediu? Nici unul. Poate sa vina cel mai bun presedinte pe care nu l-a meritat România in viata ei, tot nu o va putea scula de la pat. Societatea româneasca este putreda la toate incheieturile. Si nici macar moarta nu se va putea recupera nimic din ea.

Batrânii, dom’le, batrânii. Cine n-are sa-si cumpere. Serios?

PS. As vrea totusi sa remarc chestia cu procentajul din Bihor. Asta ca s-o lase mai moale transilvanenii cu ideea de cinste si munca pe la ei, mai mare ca la moldoveni sau bucuresteni…

Vreti o dovada de ipocrizie crasa?

Tuesday, May 11th, 2010

Ati cerut, v-am dat.

Oameni buni, trec in mod regulat pe langa sediul “Reprezentatei României pe lânga Consiliul Europei”. In zona aia sunt cele mai multe reprezentante, consulate si alte birouri europarlamentare. Ar putea cineva sa-mi spuna de ce sediul României este in cea mai mare si mai impunatoare cladire din zona? Nici consulatul american nu e intr-o cladire asa misto si la cel mai mare chic bulevard. De ce, fratele meu alb? Si asta fara sa iau la purica activitatea reala a acestei reprezentante. Adicatelea, ce pu*a prefecturii e nevoie de o reprezentanta cand avem 40 de europarlamentari, comisari, traducatori, judecatori, secretare si alti bagatori de seama prin Consiliul si Parlamentul European?

No, si acum ipocrizia grasa si frumoasa.

Bai, nene, nu are cineva o pila, o relatie, o ceva, sa-mi dea si mie un post caldut la “Reprezentanta României pe lânga Consiliul Europei”? Sunt sigur ca as putea fi un element bun pe acolo si as putea sa am si o masina de serviciu – cu numere din alea de corp diplomatic, va rog – si as putea sa ma multumesc si cu 1500 EUR/luna pentru inceput, dar cu sporuri regulate si indemnizatii de chirie si masa si deplasari si fara impozite, of course.

Multam fain.

Am gasit un lucru care imi place la politicienii romani!

Friday, January 15th, 2010

Ma refer la astia de sus, presedinte, ministri etc.

Bai, frate, alaltaieri cand l-am auzit pe Sarkozy cu “Haiti, poporul nostru prieten” si cum o sa le dea el bani si cum o sa se duca el la fata locului… Si cum tot ieri am auzit ca ministrul de interne care ii expulza pe capete pe aceiasi haitieni – tara francofona care, prin votul ei acum vreo 50 ani, a permis ca franceza sa ramana limba oficiala a Organizatiei Internationale a Muncii – deviez, dar va zic, ca ministrul asta a dat un comunicat cum ca opreste expulzarile (normal, aeroportul din Haiti e cam distrus). Si cum i s-a parut comunicatul prea sec, a mai dat unul si a zis ca o sa faciliteze reintregirea familiala in cazul haitienilor.

Si, coliva de pe tort, astazi ministrul de externe i-a primit personal la aeroport pe cei 53 de haitieni care au venit in Franta pentru ca nu mai au unde sa locuiasca in Haiti.

Ce ziceam? Ca politicienii francezi, in frunte cu baselu’ lor, au asa darul de a-ti provoca greata cand se duc peste tot. Au murit 4 oameni intr-un accident de masina, zbang se duce un ministru acolo. A luat foc o casa in orasul cutare, zbang se duce primarul si prefectul locului pe acolo, sa “sustina” sinistratii.

Si ca la faza asta – dar numai la faza asta – ii prefer pe indiferentii nostri.

Pe de alta parte, cand vezi cum se implica autoritatile franceze cand au pe unul de-al lor in alta tara si e in puscarie sau are o problema cu tara respectiva, aïe, parca ai vrea si tu sa fii francez.

Lulu imi spunea de românca aia prinsa in Venezuela sau Columbia, nici nu are importanta, care are un copil de 2 luni. Nu am vazut nici o reactie a autoritatilor din Romania. Bineinteles, mama poate fi vinovata, dar e vorba de un copil de 2 luni care sta inchis intr-un penitenciar. Si nu cred ca aia au acolo amenajari speciale pentru mamele cu copii. In fine, eu singurul lucru pe care l-am vazut prin presa romana a fost in Libertatea (parca) in care se vorbea de “ochii ei l-au fermecat pe presedintele peruan”…

Si daca tot le-am amestecat pe toate in postul de mai sus, voiam sa va mai spun ca am aflat ca Haiti a fost prima tara de sclavi care a obtinut independenta (cel putin in America). In 1804 i-au batut pe vreo 40.000 de francezi trimisi de Napoleon. Ce m-a frapat la chestia asta e ca infirma cumva credinta mea ca o revolutie adevarata – si obtinerea independentei in 1804 cred ca era chiar o vointa populara masiva – duce la schimbari radicale in bine intr-o societate. Si o face sa prospere. Exemplele sunt multiple. Ei bine, in Haiti nu, e cea mai saraca tara din America si din lume. Trist, deci nici o revolutie adevarata nu aduce fericirea.

Nu mai pot!!!

Wednesday, December 16th, 2009

De cand l-am votat, nu-l mai inghit pe Basescu asta :-)

Asa, si ii mai dau si un edit, dupa ce ca are numai un rand :-)

Pentru duminica

Friday, November 20th, 2009

Stiu ca v-ati plictisit, ca aveti altceva de facut pentru duminica. Nu va indemn sa mergeti la vot, insa daca tot va duceti, decat sa alegeti iar “raul cel mai mic”, poate puneti stampila pe Remus Cernea. Nu-l cunosc, nu rezonez cu el la toate corzile (am citit putin site-ul lui), dar macar e “altceva”. Sigur, nu are sanse, dar decat sa pui stampila pe un Basescu, Geoana, Crin Antonescu sau Oprescu, mai bine iti faci un bine tie. Respira si alt aer…

Nobelama

Friday, October 9th, 2009

Daca vreodata voi castiga premiul Nobel (ma gandeam la cel de chimie, ca si asa nu ma pricep), voi refuza sa-l iau. In ultimii 10 ani a fost atat de politizat incat imi vine sa vomit. Bine, de fapt, daca ne uitam pe lista, e politizat cam de multa vreme. De exemplu, Jimmy Carter. De exemplu Menahem Begin sau Shimon Peres.

Nu sunt contra lui Obama – imi este cumva indiferent – insa e presedinte de numai cateva luni. Nu-mi amintesc chestii notabile realizate de el, pana acum. In conditiile astea, cred ca pentru premiul Nobel pentru pace se mai putea astepta.

Imi este greu sa-l pun pe Obama langa Rigoberta Menchu, de exemplu. Sau langa Mohammad Yunus, ca tot e o criza financiara fara precedent, declansata chiar de americani. Obama nu face decat sa vorbeasca, sa stranga maini si, din cand in cand, sa mai dea niste bani la organizatii mondiale. Desi pe la ONU sunt restantieri cu cateva miliarde bune.

Nu stiu care e sentimentul vostru, dar incep sa fiu scarbit din ce in ce mai mult si de geopolitica. Si imi tot vine in minte expresia aceea (din pacate nu mi-o amintesc exact si nici autorul):

“Razboiul inseamna niste necunoscuti care se ucid intre ei, pentru ca niste cunoscuti nu se pot intelege intre ei”