Asa, tam-nesam, intr-o zi ploioasa, ii ziceam lui Lulu ca, pana la urma, nu-mi plac vecinii nostri. Nu aia in varsta, aia imi plac, ci astia de care va spuneam ca am reusit sa ne salutam si sa facem cunostinta abia dupa un an de cand ne-am mutat aici. Initial mi s-au parut draguti, in fine, amabili, afabili, ce sa mai, politicosi. “Bonjour, bonjour, ça va, ça va…”
Insa. Normal ca e si un “insa”, ca doar nu voiati sa se opreasca postul cu “Bonjour…”
Vecinii astia au pe la 45 ani. Instariti, tatal si fiul cel mare joaca golf in fiecare sambata si cred ca si in fiecare zi frumoasa de vara. Au 4 sau 5 copii, dar cred ca nu sunt toti din acelasi tata si mama. Dar nu asta importa. Trei dintre ei au in jur de 18 ani. Si aici vine beleaua.
Gunoiul se strange o data pe saptamana. Cum noi punem tomberoanele unul langa altul – ca sa la fie mai usor gunoierilor, sa nu opreasca masina de 2 ori – normal ca vad de cele mai multe ori ca tomberonul lor e plin de nu se poate inchide. Intr-o zi chiar am observat ca femeia lor de serviciu a pus niste gunoi la noi in tomberon! In fine, cred ca a fost dupa o petrecere.
Ce ma zgândare pe mine e faptul ca oamenii astia, cu copii care sigur invata pe la scoala cum e cu ecologia si cu trierea deseurilor, arunca totul de-a valma. OK, in Franta (inca) nu e ca in Belgia sa ai 3 saci diferiti si sa se colecteze deseurile separat. Dar exista in fiecare cartier tomberoane unde poti arunca hartii, plastice si sticle. E adevarat, trebuie sa le triezi din casa, sa le pui in masina si sa le arunci la tomberoane.
In aceste conditii, mi-am dat seama ca nu pot fi prieten cu astfel de oameni (asta in cazul in care si ei ar vrea sa fie prieteni cu mine). Indiferent de celelalte calitati pe care sunt sigur ca le au, defectul asta mi se pare major. Si un obstacol de netrecut pentru o eventuala prietenie.
Dar aici intervine o alta problema. Sunt sigur ca printre prietenii mei actuali sunt si din acestia (desi nu am cunostinta in acest moment). Care nu triaza si arunca totul la gunoi. Cu toate astea, nu m-am gandit ca asta ar fi motiv sa stric prietenia.
Concluzia: relatiile dintre oameni tin numai de un fir… subtire, subtire. Se fac si se desfac din motive care ne scapa. Aplicam dubla masura ori de cate ori ne aranjeaza. Zicem ca avem principii dar, in realitate, nu avem. Ipocrizia e singurul principiu pe care-l respectam cu sfintenie. (Iar ipocrizie? Bai, Fluture, iar?) De fapt, cred ca umanitatea e toata cladita pe ipocrizie. De aceea va pieri asa cum s-a nascut. Amin.