Fluturele la el acasa

Trebuie neaparat sa va spun cat de sensibil sunt. M-am surprins chiar pe mine. Sunt sigur ca pe voi chiar o sa va bulverseze. Iar pe unii o sa-i oripileze. Dupa gust. Si putirinta.

Ieri eram in Cora, alegeam niste mere. Alegeam, deci pe unele le luam in mana, ma uitam la ele, dupa care consideram ca nu sunt suficient de frumoase si gustoase (asta e o prostie, cum sa simti gustul cu mana?). Sau, mai bine zis, le dadeam la o parte pe cele care nu mi se pareau suficient de frumoase si gustoase pentru delicatu-mi cer al gurii. Si in momentul ala m-a palit asa o compatimire pentru merele alea care, in final, nu sunt alese de nimeni. Desi, ele nu sunt chiar urate. Doar ca nu se gaseste nimeni sa le aprecieze frumusetea interioara.

========

Maud Fontenoy este o femeie de 32 ani, careia ii place foarte mult marea. A traversat si Pacificul in solo, 117 zile. Printre multe altele. Pe 31 ianuarie, impreuna cu sotul si copilul lor de numai 7 luni, a plecat sa traverseze Atlanticul. Unii ar spune ca e nebunie, ca ea nu poate lua astfel de decizii extreme pentru un copil atat de mic. Eu zic ca, pur si simplu, femeia are coaie. Ma scuzati de expresie, dar n-am gasit alta. In afara de faptul ca o invidiez, bineinteles. Bravo ei.

========

Mi se pare extrem de penibil ca cineva sa vina la tine acasa, invitat fiind, cu o sticla de vin de 5 EUR, si sa inceapa sa-ti laude calitatile incredibile ale acelui vin. Dupa care, la masa, dupa ce iti spune ca el nu bea caci “la pranz am mancat la ai mei si am cam golit niste pahare”, cand vede sticla pe care ai desfacut-o, nu-si mai ia ochii de pe ea si incepe sa soarba cu nesat nectarul dinlauntru. (Domnu’ Lektor, stati linistit ca nu i-am dat Haut-Brion-ul)

Exista insa si o parte buna, cand vinul e alb. Il foloseste Lulu la gatit. Ca puiu’, crevetele si alte animale nu stiu ce e un grand cru classé I-er.

========

Cea mai misto completare la sloganul Earth Hour. Un blog la care sunt abonat si ma bucur din motivul asta.