Aseara n-am putut sa adorm din cauza asta. De fapt, totul a plecat de la o revista pe care o citisem si care m-a facut sa pufnesc cand am vazut un articol care zicea ceva de genul “Macare fina in restaurante scumpe [in Paris], la preturi rezonabile”. Si cand am deschis la articol, cel mai ieftin meniu era la 78 EUR. De fapt, nu meniu, ci fel de mancare. Fara bautura, normal.
Si iata ce voiam sa stiu de la voi, daca ati avut experiente de genul asta.
Sa zicem ca faci rezervare la un super-restaurant, foarte chic si scump. Te duci la ora stabilita, esti imbracat normal, nu atragi atentia in nici un fel. Te asezi la masa si comanzi un “Chateau Petrus” sau o sticla de sampanie de 1.000 EUR. Antreu cum ar veni, inainte sa comanzi bunatatile de mancat. Sunt curios daca responsabilii restaurantului reactioneaza in vreun fel, in sensul de a se asigura ca la final vei plati nota. Repet, esti imbracat normal pentru restaurantul in care te afli, nu pari a fi “tepuitor” sau “fara bani”.
Stie cineva, a avut cineva o experienta de genul asta? Vine seful de sala si iti cere cardul de credit inainte, iti spune politicos ca trebuie sa intelegi ca au avut “suprize” cu clienti care n-au mai platit sau cum?
Ziceam cu Lulu ca daca se intampla asta si vine seful de sala si-ti spune ceva de genul nu cred ca te ridici si pleci imediat. Adica, e posibil sa-ti sara putin mustarul, dar nu cred ca vei face asta. Voi?
am citit o întâmplare zilele trecute care s-ar potrivi: Http://raperboy.ro/2010/02/02/glume.html
eh, Constanta
domnu papi, eu intotdeauna ma duc imbracat normal si comand extravagant, dar niciodata nu m-a inoportunat vreun garson cu masuri de siguranta.
probabil ca e de la sprincenile mele ala mircea albulescu, puree.
Domnu’ Lektor, matale prezinti incredere, oamenii vad imediat Visa Platinum din buzunarul de la piept.
Si ma scuzati ca sunt asa direct, dar ati comandat vreodata sampanie de 500 -1000 EUR?
nu, niciodata. Daca beau sampanie atunci e un pahar de moet chandon la deschidere.
cel mai scump vin comandat si platit de mine la restaurant a fost un cheval blanc la 2000 DKK:)
probabil ca in franta ar fi costat la jumatate.
Eu am patit-o un pic altfel. Din postura de invitat. Ospatarul ne-a adus doua meniuri, unul fara preturi tiparite pe care mi l-a dat mie si unul cu preturi pe care i l-a inminat domnului cu care eram. Mai toata seara mi-au stat in git ciudateniile din farfurie, nefiind genul care sa comande ce-i mai scump pe lista atunci cind sint invitata de cineva. Si cum alegerile le facusem ca si legata la ochi…
Miorlau, nu trebuia deloc sa te simti nu-stiu-cum. Deloc. Daca domnul te-a dus in restaurantul acela, apai stia sigur preturile. Deci a fost cu consimtamant
Plus ca te-a dus acolo pentru ca voia sa-ti faca si tie placere, deci sigur nu s-a uitat chiorâs chiar de ai comandat cele mai scumpe mancaruri.
acum nu te poate deranja la masa sa iti ceara un avans pt ca e penibil
)
probabil că devin suspicioşi şi pîndesc orice mişcare. nu m-aş supăra. dacă nu-s client fidel nu.
Intr-un restaurant din asta NICIODATA nu se poate intampla asa ceva, sa vina sa-ti ceara garantii, etc, pentru ca exista niste coduri de eticheta foarte strict respectate. Chelnerii insisi au studii speciale. Esti tratat ca un rege si numai bucatarul are dreptul la istericale, care de altfel sunt foarte chic.
Riscul insa e foarte mic.
In primul rand, cred ca rezervarea nu e tocmai foarte usor de facut la restaurante din astea, e o lista de asteptare,nu de azi pe maine, etc. Plus criteriile de selectare a clientelei, de care aminteai in treacat. Toate aceste obstacole pot fi depasite, dar e nevoie oricum de o premeditare serioasa doar ca sa nu platesti o sampanie, si nu sunt multi cei care si-ar asuma riscul.
`
In al doilea, adaosurile sunt suficient de mari incat asemenea pagube, la frecventa redusa la care probabil au loc, sa nu se simta.
Vlad, pai am zis si in descriere. Sa zicem ca ma inscriu si pe lista de asteptare si ca ma imbrac corespunzator.
Nu vorbeam de sampania propriu zisa, puteam sa dau exemplul altceva. Ma refeream la “per total”.
Cela dit, niciodata n-am pus picioarele intr-un astfel de loc. Insa am cunoscut candva o persoana angajata de un astfel de restaurant. Era consultant in privinta meniurilor, niciodata n-am inteles prea bine in ce ii consta slujba.
Eh, era persoana care explica mesenilor ce erau chestiile alea mici de tot din farfurie, pentru care urmau sa plateasca zeci de euro.
in mod normal afara sunt toate preturile puse la intrare si iti faci o idee,acum daca vrei sa tragi teapa poti sa faci pe prostul dar cred ca si ei stiu ca se intampla asa ceva
Nu cred ca la un restaurant de lux,unde are in meniu “Chateau Petrus” sau vreo sampanie de 1000 de euro ar putea sa vina sa iti ceara cardul inainte. Este DE LUX si se respecta. Ia in calcul si faptul ca poti sa vii sa le “tragi tapa ” Nu va ganditi ca o sa vina chelnerul sau ospatarul acuma sa fuga dupa voi sau sa urle. Sunt foarte instruiti. Mai ales in strainatate. Postul tau se referea la un restaurant din Paris. Poate pe la noi se mai intampla sa fluiere Gica: Auzi ??? Nota mea????
Prin alte tari nu cred ca isi permite sa faca acest lucru pentru ca nu stie de cine da. Stau si ma gandesc ca in conceptia lor nu e faptul ca ai venit,ai mancat si o iei la fuga.Este faptul ca poate ai uitat.
Acum o intamplare legata de un restaurant din Paris.Reala ! O cunostinta a avut o intalnire intr-un astfel de restaurant, de fita. Era imbracat foarte bine(vorbim de un om de afaceri ) doar ca nu avea costum. La intrare i-a oferit un sacou. DA! exact ca la cazino
Da, se spune ca la Ritz ar fi asa. E mai mult o legenda. Cred ca azi poti manca oriunde fara sa se uite la baschetii din picioare. Banul e ban. Atata timp cat nu esti in slapi si cu “maieu”…
Cat despre instruirea chelnerilor si a personalului, eu zic ca totusi nu sunt instruiti chiar sa lase clientii sa dea tepe.
nu am comandat niciodata sampanie de 1000 de euro dar fiindca restaurantul este de lux se presupune ca si servirea si manierele sunt la fel. nu cred ca iti va cere nimeni dovada ca ai banii aia, se preupune ca daca esti acolo ai banii aia.
exact, maddy, se presupune. Eu intrebam ce se intampla cand presupunerea lor a fost falsa