Exista mai multe clipuri, toate din 2009, toate din State. Atlanta, Miami, Las Vegas, New York, Los Angeles, Chicago, Cleveland… cam peste tot unde exista comunitati de romani. Plus Canada – Toronto, Montreal.

Deci… a fost un turneu.

Pentru o trupa (Florin Salam + acompaniament) face mai mult sens sa inchiriezi o vila oarecare decat sa-i bagi la hotel. E mai ieftin, pur si simplu.
Limuzina… barcaz… nu-s mare lucru, iarasi, financiar vorbind. Presupun o sedere la Los Angeles de 10 zile – 2 saptamani.

N-am idee de unde scoti tu suta de mii de euroi, poate stii tu ceva, dar te asigur ca zvonurile sunt exagerate.

Sa calculam, zic, luand revelionul care te-a impresionat pe tine (Chicago).
Zicem 200 de oameni; $500 de cap de om – ceea ce e IMENS pt. America… – da’ hai sa zic. Total… o suta de mii de $. Normal, trebuie sa scazi haleala si bautura, partea restaurantului… ce mai vrei tu. Trupa lui Salam ramane cu vreo 30 de mii, deloc rau pentru o seara, nu?

DAR!

Salam face turneu!
El probabil a cantat minim o saptamana – 10 zile.

Sa presupunem pe mai departe… ca a avut “spectacole” la diverse carciumi de profil romanesc… in multiple orase.
10, sa zic.

Cam 50 de mii de oras mi se pare corect… poate a mai picat si un botez, o nunta, o chermeza la foo’ biserica… chestii d-astea. Poate mai mult.
Cu felurite bacsisuri, eu cred ca a facut intre trei sferturi si un milion.

Desiguri, scazi transportul, diferite angarale… dar ramai cu ceva bani, chiar si dupa ce platesti trupa.
Sa zic ca a avut un turneu nord-american de 3 luni.

Presupun ca a ramas cu vreo un sfert de milion, banii lui. Poate mai putin.
Nu mi se pare exagerat – omul totusi a muncit pe banii astia, seara de seara, banuiesc. 3 luni.

Gresala ta consta in faptul ca tu crezi ca l-a chemat cineva in America DOAR PENTRU REVELION!

Ori… nu cred ca e asa. Reiese clar ca el era intr-un turneu, deci, datele se schimba. Ma rog, asa am auzit eu in clipurile cu vila/barca si limuzina.

Peseu: nu te apuca sa-mi verifici aritmetica, ca nu garantez!

În primul rând, Adrian Minune şi chiar şi Salam ştiu muzică cât o mie de Bănici Juniori. Da, manelele sunt muzică, pentru că dacă Madonna se cheamă că face muzică, atunci Sorinel Puştiul e Sergiu Celibidache. Restul e doar prejudecăţi.

În al doilea rând, mereu s-au găsit oameni care să dea sume astronomice pe manelişti. Putem să facem referinţă la o epocă la fel de manelistică, cea a Bel Canto-ului italian, şi la tarifele astronomice ale unui cocalar castrat numit Farinelli.

În al treilea, Salam et co nu cer şi nu primesc la fiecare spectacol sumele astea astronomice. Ele de altfel nu sunt stipulate în contracte, şi ţin mai mult de un fel de tradiţii locale ale clanurilor ţigăneşti superputernice. Nu înseamnă că se întâmplă la fel şi în Canada şi SUA. Şi totuşi, maneliştii se duc, pentru că asta le e meseria, şi spiritul de breaslă e foarte dezvoltat. Şi pentru că, rasişti à rebours, maneliştii s-au mândrit mereu foarte mult cu publicul lor non-ţigan.

În al patrulea, am observat la românii plecaţi de mult timp un fel de cristalizare a preferinţelor pe unele muzici din patria mumă, destul de simpliste, marea majoritate, chiar dacă unele au pretenţii enorme. De exemplu, sus menţionatul Ştefan Hruşcă. Cui nu-i place să lăcrimeze abundent ascultând a jdămia oară pe părinţii care mor, şi fă-i Doamne cum ai fost, etc. Sau cui nu-i creşte inima de românaş când îl aude pe Tudor Gheorghe răcnid muicăăăăăăăăăă suntem neam de piatrăăăăă. Dar adevărata petrecere are loc pe “muzică populară”, iar de la Irina Loghin şi defunctul Ion Dolănescu până la manele nu e decât juma de pas şi 100 de ţuică. Toate astea sunt simptomele unui patriotism rezidual, de birt, căruia nu-i lipseşte un oareşcare farmec, precum o râgâială înmiresmată după o găleată de mici cu bere. Desigur, a doua zi de dimineaţă, românaşii se vor întoarce la o xenofobie mult mai dezagreabilă că ei detestă manelele, că ar pune mitraliera pe toţi ţiganii, şi că ei preferă să asculte “muzică adevărată” cum e Ştefan Hruşcă, Tudor Gheorghe şi Irina Loghin.