Si vai. Si cum. Si aoleu. Pai noi. Avem. Putem. Vrem. Vom avea. Propunem. Cine, io? Pai, io… Da, domne, se face.
Acum o luna am pufnit in ras cand auzeam ca Romania se “bate” pentru un post de comisar european. Dupa aceea am vazut ca oamenii chiar erau seriosi si chiar si presedintele a zis ceva de “prioritatea” asta. De fapt, stiti cum e in Romania, despre lucrurile penibile se vorbeste cu seriozitate si viceversa.
Cum poti sa ai curajul sa ceri postul de comisar european pe AGRICULTURA, cand tu nu esti in stare sa produci legume si fructe pentru piata interna? Cum poti sa vrei sa conduci agricultura europeana cand in 20 ani n-ai facut decat sa o aduci la faliment pe a ta? Ei bine, raspunsul il stiti si singuri: romanul n-are frica de ridicol. Asta e calitatea lui principala. Si principiala, daca vreti.
Am fost iar in Romania. De data asta cu Lulu. Care, ciudat, imi spunea ca s-a simtit bine, ca a simtit o apartenenta. Bineinteles, a precizat ea, daca n-ar fi toate celelalte inconveniente. Eu insa cred ca ea a simtit asa mai ales legat de familie. Pentru ca am fost la un eveniment familial, pentru ca am petrecut timp cu ai nostri. Dar cel mai ciudat mi se pare ca eu am avut iar sentimentul ca nimic nu ma mai leaga de Romania (cu exceptia familiei). Ca nu poate exista nici un eveniment declansator care sa ma faca sa zic “hai inapoi”. Este adevarat ca eu cand vin in Romania vin pentru lucruri mai putin placute. Si ma intalnesc cu personaje de care imi e o lehamite absoluta. Si cu curva Justitia. Care e scumpa si urata si mai are si boli. Cââââhhh.
Dar ce mi s-a parut mai grav e ca prieteni de-ai nostri au inceput sa fie blazati si chiar “negationisti”. In sensul ca “bai, stiu/vad ca e naspa, dar pana la urma sunt si lucruri bune”. Sau “stiu ca va fi greu sa-mi cresc copilul intr-o societate bolnava, dar momentan nu avem, deci…”. In nici un caz nu incerc sa-i condam sau sa le fac morala, insa mi se pare trist (din punctul meu de vedere egoist, se intelege). Pentru ca, sa te adaptezi la o societate bolnava sperand ca “ramanand in ea o vei insanatosi din interior” mi se pare imbolnavire sigura. Sau, si mai grav, sa crezi ca tu vei ramane sanatos chiar daca ecarisajul de langa casa ta continua sa polueze.
M-am uitat putin si la TV. Si as vrea sa va pun cateva intrebari, voi celor ramasi acolo.
1. Cum apreciati emisiunile TV romanesti (per total), mai bune sau mai proaste decat acum 10 ani?
2. Credeti ca emisiunile de la TV romanesti reflecta starea deplorabila a societatii sau pur si simplu ele sunt in decalaj cu societatea (in sensul ca societatea e spre bine dar producatorii acestor emisiuni sunt mai trash)?
A treia intrebare nu are legatura cu televiziunea.
3. Care sunt schimbarile pozitive majore pe care le-ati observat in ultimii 2 ani? Pentru societate in ansamblu, dar care sa va afecteze in bine si pe voi?