Ferea ca sosesc. Cine ma asteapta la aeroport? E, hai ca-i simplu, ma gasiti la salonul VIP. Si daca sunteti cuminti va cant si ceva frumos.
Atentie, locuri limitate.
Hai sa vad ce ati mai facut cu Romania/Bucuresti de cand v-am lasat sa “domniti” singuri pe acolo.
Imaginati-va putin cosmarul urmator: nu mai ai nimic de mancare. Nimic, nici macar paine. Bine, hai, mai ai niste apa si masline in frigider. Atat. Nici o ciocolata, nici un biscuit. OK, ceva cereale si putin lapte. Dar e sambata dimineata, intr-o zi in care toate magazinele sunt inchise. Iar a doua zi e duminica, daca nu v-ati prins. Deci, iar inchise. Iar lunea Lulu se duce la servici, deci cumparaturi serioase abia luni seara. Cosmar.
Aseara, vineri, am facut lista de cumparaturi. Astazi dimineata am inceput sa sun la Cora, Auchan, Super-U sa intreb daca sunt deschise. Ba, Fluture, e 15 august, frate, lasa-ne-n durerea noastra. Ma duc la bulanjerie – ca aia deschid si duminica! – si aproape ca am o cadere de calciu: NICI MACAR BULANJERIA? Cu foamea-n gat, Lulu si cu mine bagam niste cereale. Eu mananc relativ rar cereale, iar saptamana asta am bagat deja de doua ori, aveam chef de bagheta mea cu unt si cu gem. Si voiam si suc de portocale. Nema.
Wikipedia zice ca la nemti 15 august n-are nici o treaba. De fapt, la nemti cam toate sarbatorile religioase neprotestante sunt lucratoare. Bon. Aburcam in masina si directia fratii nostri de peste Rin. Mai fusesem acolo o singura data, la Aldi, locul de cumparaturi preferat al autocarelor de turisti din Europa de Est. Ati vazut ca nu am zis romani, da?! Si apropo de Aldi, Lidl si alte hard-discount-uri, imi place sa cumpar ieftin, dar nu sa mananc ieftin. Mai pe sleau, imi place sa mananc bun, iar daca asta inseamna mai scump, atunci asta e. Nu, nu-mi place sa iau mancare mai ieftina pe criteriul “tot in intestinul gros ajunge”, iar cu economiile facute de la mancare sa-mi iau o masina mai scumpa sau cu optiuni mai multe.
No, si am gasit noi un mall micut, cu parcare gratuita – stateam ca prostii si ne miram ca nu ne da ticket de parcare, cand barierele erau toate ridicate -, cu toate alea traduse in limba franceza si cu un supermarket la subsol. Deci, pentru ca orice fraza tare incepe cu deci, aveai impresia ca e prima oara cand ies din Romania, prin ‘90, si nu am vazut in viata mea un supermarket. Nemtii astia sunt maniaci. O zic cu admiratie. Bananele erau aranjate. Nu, nu in cutii sau aruncate pe o taraba la raionul fructe. Aranjate frumos, nu claie peste gramada ca la Cora al nostru. Curatenie luna, legume si fructe de pe toate continentele, pentru toate gusturile. Si magazinul mai mic decat Cora al nostru. Salate pregatite cu duiumul. Cu sosul aferent, separat. Toate sclipeau pe acolo. Apropo de asta, la raionul fructe lumina e diferita de cea din restul magazinului. Capsunele sclipitoare de pe etalaj aveau alta culoare in caruciorul nostru la 20 de metri mai incolo. La gust foarte bune, dar… comertul e comert.
Deci – pentru explicatii privind “deci”, vezi mai sus – eu ii tot aratam lui Lulu raioanele “ai vazut cate tipuri de paste au?”, “ia uite cate ceaiuri cu toate aromele pamantului”, “mama, au 40 de sortimente de cereale”. Ca un copil. Si aranjate de ziceai ca noi suntem primii clienti la toate raioanele. Am descoperit Germania, ca si cum n-am mai fost de nspe ori pe acolo.
Ce voiam sa va zic? Clopotele bisericilor suna mult mai incet decat guitatul unui stomac gol. Si cu ocazia asta am un sfat pentru Papa de la Roma: sa faca biserici in interiorul supermarket-urilor. Asa vor reveni fidelii sa se inchine Domnului. Care Domn? Domnul Haleala.
Da, asa e. Stiti ca am fost in vacanta. E se pare ca mi s-a oxigenat creierul mai mult decat trebuia.
Si m-a palit asa o dorinta de a gasi cat mai multe nume de localitati reprezentative pentru Romania. Pentru a o putea promova la adevarata ei valoare artistica si turistica. Deci, va rog sa completati mai jos cu toate numele de localitati interesante care va vin in minte. Si cu sloganul aferent, in limba engleza daca se poate. Daca nu, in romana si le adaptam noi in mers.
Romania, the land of choice a fost nasit de Ministerul Turismului.
Io m-as vedea cu un tricou misto pe care sa scrie, de exemplu, Caracal, Romania, simply surprising. Stiu, sloganul e de la alta tara, dar in postul asta incurajez furtul intelectual. Deci, dati tot ce e mai bun din voi si Google.
Copsa Mica, Romania, breath taking
Cucuieti, Romania, the unsuspected land
Zabrauti, Romania, the heart of originality
Rosia Montana, Romania, the red dream
Baicoi, Romania, two for a dream
Plescoi, Romania, all inclusive tripe*
Gata cu oxigenul, vinul e numai bun de baut. Cu carnati, bai.
Aveti legatura!!
De cateva luni bune urmaresc bursele. Mai mult pe cea franceza, dar si pe cea americana – care da tonul – si putin pe cea din Romania. Zi de zi descopar noi si noi “produse financiare”. Poti juca/paria la bursa orice: petrol, grau, cacao, inflatia, numarul de someri, pretul gazului s.a.m.d. Bursa este in foarte mica masura ceea ce cred oamenii obisnuiti despre ea. Ca ar fi un loc unde vinzi si cumperi actiuni emise de anumite firme. E adevarat, este si asta, dar produsele “derivate” din asta sunt incredibil de… variate.
Va dau un exemplu: banca Société Générale (SG) este listata la bursa. Poti cumpara si vinde actiuni in orice moment. Se vand (si se cumpara) milioane de actiuni in fiecare zi. Pentru sute de milioane de euro. Numai pentru o singura firma. Mare, e adevarat. Insa, pe langa aceste actiuni, se pot cumpara garantii pe ele. Asa numitele Put Warrant. Care te pot proteja de o scadere a actiunilor. Cumperi atatea put warrant-uri cate actiuni ai. Dar exista si warrant-uri care pot creste foarte mult daca actiunea respectiva creste. Se numesc Call. Daca pe primele le intelegem, in contextul protejarii investitiei, cele call sunt pur si simplu speculative. Pentru ca, am uitat sa spun, sunt sute de warrant-uri pentru fiecare actiune (a unei firme mari). Pentru fiecare profil de risc. Daca nu ti-e frica sa pierzi banii, poti, de exemplu sa iei un Warrant care amplifica de 20 ori comportamentul actiunii. Adica, pretul actiunii creste cu 1%, pretul warrant-ului creste cu 20%! Exista insa de cativa ani si produsele numite Turbo, care functioneaza ca niste warrant-uri, cu factori de amplificare MULT MAI MARI, dar care au bariera dezactivanta. Exemplu: actiunea SG valoreaza 50 EUR. Tu zici ca o sa creasca. Cumperi 10.000 de Turbo Call strike 49 EUR, la pretul de 0,49 EUR. Ei bine, cand pretul actiunii ajunge la 50,5 EUR (crestere 1%), Turbo Call-ul tau valoreaza 0,65 EUR! Daca actiunea a crescut cu 2%, la 51 EUR, TC-ul tau valoreaza aproape 1 EUR, adica ai facut profit de 100%. Dar, pentru ca exista un dar, in cursul zilei (sau din momentul in care tu ai cumparat acel Turbo) cursul actiunii SG scade la 49 EUR, fie si numai o secunda, ai pierdut TOTI banii, adica 4900 EUR. Atentie, am vorbit aici de cateva produse financiare bazate pe o singura actiune. Va las pe voi sa va imaginati pentru intreaga piata. Va las pe voi sa va imaginati cum o alta banca, care a emis acele Turbo, pentru ca dispune de foarte multi bani si vede in timp real pariurile, poate sa manipuleze (pentru o perioada foarte scurta) cursurile pentru a putea dezactiva acele Turbo si a incasa banii “investiti” de speculatori.
Stiu ca nu e neaparat interesanta descrierea de mai sus, insa voiam sa subliniez faptul ca exista multe produse derivate in afara schimbului de actiuni propriu-zis. Mai nou, au aparut si produse pe care le cumperi si care se bonifica daca o actiune ramane intr-un anumit interval. Cu cat ramane mai mult in interval, cu atat castigi mai mult. Daca iese din interval, ai pierdut toti banii. Mai exista si produse financiare cu castig fix. Asta e clar inspirata din cazinouri. Exemplu: pariezi o suma 20 EUR pe un anumit eveniment – retineti, n-am mai zis pe o actiune! – iar daca evenimentul se produce, castigi 100 EUR. Fara complicatii, nu trebuie sa calculezi procentaje si alte marje. “Investesti” o suma si la final, daca ai investit in sensul bun, castigi o alta suma, fixa. Nu ai nevoie de calculator. Bancile, care pun pe piata astfel de produse derivate, s-au gandit la toti potentialii clienti. Iar dupa ce au emis aceste produse, prin consilierii lor, incearca (si reusesc) sa ti le vanda.
Pentru mine, bursa e un fel de cazinou la nivel planetar. Iar de cand a aparut internetul, este cel mai mare cazinou din lume. Am zis “un fel de” pentru ca spre deosebire de cazinou, pe bursa exista posibilitatea sa te retragi la un anumit moment, daca pariul tau a fost gresit. Cu pierdere, dar nu pierzi tot. In schimb, la cazinou, cand ai pus banii pe un numar, daca nu iese, ii pierzi pur si simplu. Asta e singura mica diferenta dintre cazinou si bursa. In rest, marii castigatori, ca si la cazinou, sunt bancile.
De fapt, desi cred ca se pot castiga bani in bursa – mai vorbim peste cateva luni, ca am inceput de 2 luni cu bani reali 
– acum cateva zile am avut asa, o mini-revelatie. Stii cum poti sa-ti dai seama ca e greu sa castigi in bursa? Te uiti in jur, la cunoscutii tai, la vecini/rude si alte conivente. Si-ti pui doua intrebari: 1. Cati dintre ei joaca la bursa? 2. Cati castiga? In ziua in care poti raspunde “peste 30% dintre ei” la ambele intrebari, ai avea o sansa sa te apuci si tu. Pana atunci, stai frumos in banca ta si lasa-i pe altii sa piarda in locul tau.
Rezumat: nu face ca mine!
Citesc presa. Uiiuiuii… E din ce in ce mai groasa.
Ati auzit ca Base vrea ca urmatoarea transa de la FMI sa intre la buget. Anuntati-va parintii sau bunicii ca prin octombrie, da, anul asta, s-ar putea sa ramana fara pensie. Si sa coboare furcile din pod – sau boxa, daca locuiesc la oras – ca ne pregatim de razmerita. In fine, voi va pregatiti, daca vreti sa mai luati pensie vreodata.
Cati Andronescu este exact imaginea invatamantului romanesc. Cititi articolul din HotNews si azi nu mai aveti nevoie de doza de halucinogene. Deci stiau ce se petrece la Spiru Haret, stiu si acum ca nu e in regula, dar le dau 3 ani sa intre in legalitate? Deci, cu alte cuvinte, tu, cititorule, iti deschizi facultate/firma/kebab si noi te lasam minimum 3 ani ca sa intri in legalitate. Adica sa obtii avize, autorizatii etc. De aia merge bine antreprenoriatul in Romania, pentru ca avem oameni cu viziune. Sa ne traiasca.
Cititi articolul lui Cartarescu din Evenimentul Zilei de vineri, 7 august 2009. Nu e obligatoriu, nu va dau extemporal din el. Insa…
Ce? Sa dau si link-uri? Lenea mare, asa-i? Bai, pentru cultura trebui sa transpirati un pic. Ctrl + T, www.google.ro si dupa aia va descurcati voi. Mura-n gura. Un popor de asistati, asta suntem.
In momentul asta ascult Wyclef Jean in duet cu Destiny’s Child. Am ascultat un duet – stiu, acum nu se mai zice asa, e ceva cu ficiur(ing) – cu Eric Clapton si pe youtube a aparut asta la rilaited. Stiu ca nu va intereseaza, dar mai devreme am ascultat B.B. King. Pentru ca pot. Pentru ca vreau. De aia.
A, cica a murit o doamna, Tatiana Stepa. Bun, eu acum am auzit de ea, desi cenaclul Flacara s-a terminat la inceputul lui ‘90. Se pare ca era o buna cantareata folk. Posibil. Insa ce cauta corpul ei la Ateneu? Cine a dat autorizatia? Sa inteleg ca Adrian Paunescu zis si Porcul are atat de multa influenta? Si daca tot am amintit de Porc, sa inteleg ca daca doamna aceasta a ajuns la Ateneu, el va avea parte de funeralii nationale, cu salve de artilerie si onoruri militare? Hai ca ne meritam, ca sa o mai dam la intors.
Va intereseaza pe unde am mai fost dupa Deauville? Atunci vreau o tona de comentarii. Nu comentezi, nu povestesc. Hai ca nu ne-am mai jucat de mult de-a santajul.
Ce bine e acasa!
PS. Ce, ma, te deranjeaza chiar asa ca am facut 2 update-uri la post? Dezaboneaza-te, ca nu te tin cu forta :-p