Pentru prima oara in viata mea, am intrat intr-un cazinou. Bineinteles ca am mai fost la “jocuri mecanice” si la sali de jocuri din diverse mall-uri, dar la un cazinou adevarat nu.
Ieri mi-am luat frumos pasaportul, mi-am pus o camasa – Lulu nu mi-a dat voie sa ma duc in tricou, a zis ca n-o sa ma lase aia sa intru, ca asa a vazut ea in filme – si am purces. Cazinoul din Deauville are 350 de slot machines. Adica din alea in care bagi o fisa si tragi de maneta. Pentru cei care mergeau la Predeal inainte de ‘89, era o sala cu jocuri mecanice chiar in spatele garii, la strada principala. Vai ce ne mai agatam de maneta aia si ne murdaream mainile cu monede de 1 leu.
Sa continuam. La cazinou in Franta nu intri decat cu buletinul, pasaportul. Interzis celor sub 18 ani, nici o sansa sa intri, poti sa cunosti si pe patron. Vreo 30 de minute m-am plimbat in salile astea cu slot machines, sa iau pulsul. Am numarat nu mai putin de 5 case de bani, 10 (da, zece!) bancomate si alte 10 automate unde bagi bancnota si iti da monede. De 10, 20, 50 centime si 1 sau 2 eur. Miza minima 10 centime.
Am vazut puhoi de oameni. Multi dintre ei in varsta, nu foarte bine imbracati, pareau impatimiti. Multe femei in varsta. 350 de aparate, mai putin de 10% libere. Multe grupuri si cupluri. Au venit sa petreaca o seara la cazinou. In interiorul cazinoului, 2 restaurante, 2 baruri, o discoteca, o sala de cinema. Restaurantele pline! N-am inteles care e placerea de a manca intr-o sala imensa unde altii joaca carti sau ruleta. Salile inchise, cu geamuri fumurii, nu se putea vedea afara si cred ca erau si foarte bine antifonate. Noroc ca nu se fumeaza.
La jocurile cu maneta, chiar daca miza minima e 10 centime, nu cred ca exista vreun jucator care sa lase mai putin de 20 EUR. Eu am lasat 50 si mi s-a parut ca am jucat foarte putin, ca durata. E adevarat, eu am jucat la cele de 20 de centime si am vazut ca daca vrei sa castigi mai mult, trebuie sa bagi cate 3 monede. Initial am jucat cu o singura moneda si mi-a iesit o combinatie traznet x 10 x 5, adica ceva de genul 200 EUR castig. Insa nu a fost validata pentru ca nu am jucat decat o moneda, iar “x10″ si “x5″ nu se activau decat daca jucai 3 monede in acelasi timp.
Am observat insa ca in jurul meu erau cupluri de tineri care erau chiar “pasionati”. Adica se bucurau tare cand castigau ceva, se intristau daca nu mai aveau monede. Discutau, vorbeau “eu mi-am consumat cei 20 EUR alocati pentru seara asta, dar era cat pe ce sa castig 100 daca imi mai venea un 7″.
M-am dus dupa aceea in sala cu Black Jack, ruleta etc. Bineinteles, erau cu crupieri, nu electronice ca la mall. “Faites vos jeux” si “Rien ne va plus”. M-am asezat la ruleta cu miza minima, 5 EUR si mi-am luat 10 jetoane. Am pariat numai pe culori si am ajuns la un moment dat la un castig de vreo 100 EUR. Intre timp mi-am continuat “studiul” si am primit si sampanie gratis! Pe care am schimbat-o contra unui suc de portocale. Oamenii stateau ciorchine la mesele de ruleta si la Black Jack. La ruleta erau si impatimiti dar si oameni veniti sa se amuze. O seara la cazinou poate fi o activitate de divertisment ca oricare alta. Cu diferenta ca poate foarte usor sa se transforme in cosmar.
Ma uitam cum pariau unele persoane pe aproate toate numerele. Nu am inteles deloc “strategia” lor. Cert e ca unele castigau. Eu am pierdut in final pentru ca m-am incapatanat sa pariez pe rosu, dupa ce negru iesise de 4 ori la rand. A 7 oara am pus tot ce mi-a mai ramas tot pe rosu si a iesit tot negru. Statistic, probabilitatea era mare sa iasa rosu, dupa 6 maini de negru. Dar cred ca asa pierd majoritatea jucatorilor! Ii bate statistica. Si ce m-a frapat cel mai tare era cum castiga cazinoul la fiecare invartire a ruletei. Un numar impresionant de jetoane erau stranse de crupier, in timp ce un numar infim erau platite norocosilor. Cazinoul castiga de fiecare data! De fapt, asta l-a facut pe fondatorul cazinourilor Barrière (pe care-l chema François André) sa-si deschida cazinou: a pierdut foarte multi bani cand era jucator! Dupa aceea, istoria e relativ simpla, si-a deschis un cazinou (pe la inceputul anilor 1910), a cumparat terenurile din jur cu un pret foarte mic si dupa aia a deschis si hoteluri s.a.m.d. Aici la Deauville, care e un sat cu 5000 de locuitori permanenti, ai impresia ca totul apartine celor de la Barrière: 3 hoteluri de lux, un teren de golf, 2 cazinouri, 8 restaurante, 3 plaje imense (30 EUR pe zi pentru o umbrela si 2 sezlonguri). Lucien Barrière, nepotul si mostenitorul lui François André, are chiar si o strada cu numele lui.
Sa revin la cazinou. Cred ca te poate prinde foarte repede in mreje. Cred si ca poate fi o seara de divertisment – la fel cum poti juca o noapte carti cu prietenii – dar riscul de a se transforma in cosmar e mare. Foarte mare.
Desi cazinourile din Franta au tot felul de programe (si scrie mai peste tot in cazinou!) ca sa te responsabilizeze in fata jocului, sa nu joci sume mari, sa nu joci banii de concediu si economiile familiei etc, in interiorul cazinoului nu cred ca vine nimeni sa te traga de maneca sa-ti spuna “Hei, domnu’, gata, ati pierdut suficient!”.
. Deci eu am acceptat imediat (o oferta de nerefuzat nu se refuza, doar stiti vorba), i-am dat numarul cardului si pentru mine rezervarea ramane in picioare. Oricum, sampania de bun venit am baut-o.