In loc de introducere, va spun ca am fost foarte surprins sa constat ca am devenit vedeta internationala. Da, intr-o statie de benzina din Luxemburg, intrand intr-o buda (WC pentru oraseni), toate doamnele Pisoare s-au udat instantaneu. Iar cand am plecat s-au mai udat inca o data.
Tot ca un fel de introducere, dar nu chiar, voiam neaparat sa va spun ca ma deranjeaza teribil oamenii care vorbesc la telefon in restaurante sau localuri. Stiti, aia care stau cu geanta sau laptopul deschis, lucrand, ca si cum acolo, in ceainarie e biroul lui. Si ma deranjeaza si mai mult daca respectivul face asta cand eu imi iau micul dejun intr-un loc tare dragut, cu mancare bio si cacao cu lapte. Si ma deranjeaza la fel de tare chiar daca individul se gaseste in Bruxelles sau in Bucuresti sau aiurea. Daca domnul de ieri care statea in spatele nostru la “Le Pain Quotidien” din rue de Tongres ma citeste, ei bine, vreau sa-i transmit multa mumu.
Acum sa trecem la cuprins. Despre Romania. Cine nu vrea sa citeasca urmarea, am un singur cuvant care poate rezuma foarte bine ce spun mai jos: FUGITI!
Pe larg. Calea Mosilor are cel putin 30 de exchange-uri. Stiti voi, din alea mici, unde vi se iau euro si vi se dau lei. Iar daca vreti sa luati EUR nu au. Oameni buni, de 20 ani, sub ochii galesi ai autoritatilor, in Romania se spala bani ziua in amiaza mare. “Buletin” zice ea. “N-am” zic eu. Si ea aproba tacit si-mi numara plasticul murdar, la schimb pentru hartia nou-nouta, de cea mai buna calitate. A, stiti, am uitat sa va spun, sunt si 15 sucursale de banci, pe acelasi kilometru de Mosilor. Bancile au curs mai prost. Normal, intr-o banca se spala banii mult mai greu. Cu Ariel, nu cu sapun de seu.
Ghena pute. Cainii latra. Si se caca. In toate parcurile si parculetele din Bucuresti. Care, toate, sunt pline ochi. E dezolant. Caini mici si mari, cu sau fara stapani, se flendura printre copii mici si mari, printre adulti frustrati si bunici deloc empatici. Este incredibil cum oamenii incearca sa evadeze din cutiile de beton, in alte cutii, mai mari, dar la fel de aglomerate. Hai acasa. Hai, pe Stefan cel Mare. Trotuar larg, in continuare plin de masini. Dar mult mai bine decat pe Dorobanti, de exemplu. Aceleasi magazine, posta, Loto-Prono si florarii de colt de strada cu tigani burtosi si tiganci care incearca sa te fure. Asa cum fura statul neplatind nici un TVA, nici un impozit. Aceleasi magazine alimentare cu ciocolata topita-n geam. Cu semintele si chips-urile in prim plan. Cu cantarele prelucrate prin aschiere, in minus pentru client. Cu bananele stricate dar neieftinite. Cu vanzatoarele care n-au rest. Cu…
Ma gandeam ce lucru ma bucura cel mai mult aici, in Franta. O sa radeti, e ceva banal. Atat de banal incat o sa ziceti ca e fita. Dar nu e. Sau poate e. Dar mie imi face inima sa zambeasca. Pentru ca pot sa merg pe jos la boulangerie si-mi iau bagheta de 0,90 EUR, iar doamna imi spune “bonjour” si eu la fel si mi-o inveleste cu putina hartie alba, pe 1/3 din suprafata, fix cat am nevoie sa o tin in mana sau la subrat. Si ma intorc inapoi acasa, fara sa ocolesc nici o masina de pe trotuar, salutandu-ma cu oamenii care se opresc la trecerea de pietoni ca sa ma lase sa trec, desi inca n-am ajuns chiar in dreptul ei. Nu stiu sa va explic mai mult, dar pe mine lucrul asta ma face sa ma simt extraordinar de bine. Iar daca in drum spre casa mai aud si pasarelele cantand… in fiecare zi as manca bagheta.
Am incercat sa retraiesc acelasi sentiment in Bucuresti. Nope. Am incercat sa-mi imaginez peste cat timp se va afla o boulangerie in zona Bucur Obor. Si cand voi gasi o vanzatoare care sa-mi zambeasca fara rictus. Pur si simplu, cald, uman. Din pacate n-am reusit sa intrevad acest orizont.
Acum 2 ani, cand am luat decizia sa plecam, nu ne-am gandit nici o clipa ca va fi definitiv. Acum da. Din momentul acesta, cred ca plecarea va ramane definitiva. In sensul ca voi incepe formalitatile pentru a fi aici un cetatean normal, cu permis de sedere, de munca, cu impozite platite si cu asigurare de sanatate. Voi incerca – stiu ca nu va fi usor – sa nu mai am nici o pretentie de la Romania si de la politicienii ei. De la oamenii care au ales (sau n-au incotro) sa ramana acolo. Voi incerca sa nu ma mai interesez de politica din Romania sau de economia ei. Asta nu se va intampla brusc, mai am ceva interese pe acolo. Sper insa ca in 2 – 3 ani sa lichidez tot si sa ma apuc de o afacere pe aici. Am deja o idee beton. V-o si zic daca va intereseaza.
Bineinteles, nu-mi pot lichida si prietenii sau rudele. Desi pe unele dintre rude le-as lichida cu mare placere. Insa, prieteniile adevarate vor perdura, de asta sunt sigur. Voi onora invitatiile la nunti, botezuri si alte parastase. Dar le voi alege cu grija. Cu siguranta vom mai face concedii pe la Moieciu sau prin alte zone gen Bucovina, Maramures sau Delta (pe care nu am vazut-o pana acum!). Nu voi ascunde pasaportul romanesc in spatele celui frantuzesc. Limba romana va fi vorbita in casa si copiii o vor invata la fel de bine cum o stim si noi. Insa, pentru ei, Romania va fi doar “tara in care s-au nascut parintii tai”.
Am recitit putin ce am scris mai sus si suna foarte “batut in cuie”. Nu am vrut sa sune chiar asa. Dar ma strabate in acest moment un sentiment cumplit de scarba. Si unul de neputinta. Sunt subiectiv, da. Ar fi mai grav daca n-as fi.
Pentru mine, Romania va ramane mai mult o tara de tip oriental decat una de tip european. Nu sunt interesat sa locuiesc intr-o tara in care capitala arata si traieste ca un bazar, iar politicienii fumeaza narghileaua in parlament. Nu sunt interesat sa locuiesc intr-o tara in care oamenii voteaza cu ala care iese mai des la TV si mai ales la OTV. Intr-o tara in care 90% din economie este in mana unor increngaturi formate din copii de comunisti si copii de securisti.
Va doresc succes, sunt sigur ca o sa va descurcati si fara mine 
.
PS. Imi pare rau ca n-am ajuns la Anuala de Arhitectura de la Dalles. A fost cineva? Impresii?
Desi sunt unul dintre aceia care nu si-au pus vreodata problema de a pleca defintiv, insemnarea asta ma face sa imi para rau ca n-am apucat sa ne cunoastem mai bine. Bafta!
hei, si eu care eram asa de incantata ca acusi ma intorc in tara!
sa-ti fie de bine si sa ai spor la rezolvat toate chestiunile administrative.
dar (nu mi se pare ca) e nimic rau in asta.
sa n-ajungi ca nostalgii aia dah pah #rl care intrau pe chat de dor sa-si injure tara:) sarma aia care leaga porta la oi e priceless.
Daca as mai avea varsta pe care banuiesc ca o ai, (in jur de 30) as proceda la fel, desi probabail nu as alege Franta unde cele 2 saptamani petrecute la un curs despre interculturalitate, nu m-au incantat.M-am simtit usor …discriminata in comparatie cu alti participanti la curs, din tari mai…aproape de Franta la propriu si la figurat,Iti citesc cu atentie blogul si apreciez umorul tau fin si nu in ultimul rand, talentul de a scrie.Iti doresc succes si sa fii sigur ca nu vei regreta.
Sorin, sunt doar 2000 km… nici macar nu trebuie sa treci oceanul.
lollitta, pai si eu sunt incantat cand ma duc in RO, pentru ca-i vad pe ai mei, dar acum o sa-i aduc pe ai mei aici si o sa fiu si mai incantat.
gigix, pai nu e, dimpotriva e chiar bine. Cat priveste “nostalgia mIRC”, am trecut prin faza asta acum 13 ani… timpurile si oamenii se mai schimba.
Maria, am zis Franta pentru ca acum suntem aici, dar ne place si Bruxelles-ul si Elvetia. Deci, avem de unde sa alegem. Cat priveste sentimentul tau de discriminare, prefer sa fiu discriminat intr-o tara cu autostrazi si justitie functionala, decat in propria-mi tara, la orice ghiseu al administratiei si zilnic in parlamentul tarii. A, apropo, crezi ca moldovenii (inclusiv cei din Rep Moldova) sunt discriminati cand ajung la Bucuresti? Eu zic ca da. Nu suntem noi poporul cel mai tolerant de pe pamant.
Multumesc pentru aprecieri, desi unele sunt putin exagerate.
[...] bine citesti postul asta si iti bagi picioarele in politicienii romani cu aspiratii de europarlamentari, in campaniile [...]
Eu am un of si nu stiu unde sa il scriu. Nu ii este rusine Elenei Udrea sa se afiseze in curu gol prin reviste? Ce politiciana responsabila face asa ceva?
E simplu să te plângi şi să te cari. Nu judec pe nimeni, dar fiţi convinşi că dacă toţi ar avea posibilitatea, toţi ar pleca. Aşa cum, dacă toţi ar avea un copil handicapat şi n-ar fi “imoral” şi “blamable” să-l îneci ca pe pisic… ar face-o. Eu zic să rămâneţi şi să fiţi voi cei care zâmbesc şi care, cu fiecare rictus în minus, mai trag un pic de Românica. Ţară care este, oarecum, handicapată.
@Lulu: Unde, unde?
@Fluture: Deci, da!
scuze, *nostalgicii
Da, e extraordinar sa spui bonjur la bulangerie. Si eu spun bonjur si mi se raspunde total dezinteresat si sincer: -bonjour, une baguette et une sucette, svp / – bonjour, comment allez-vous? Une sucette comme ça? Trebuie spus ca susetele sint de doua feluri, ciupa ciups la50 de centime si in forma de inimioare, 1.20 euro. Bulangioaica stie ca nu iau niciodata inimioare, dar de fiecare data ii intinde lui ficioru-miu una, punindu-ma in situatie de santaj. Si da, e placut sa nu te strecori printre masini parcate pe trotuar, dar nu stiu cum se face ca de fiecare data cind trec strada dupa ce mi-am cumparat suseta e acolo o salopa cu 4×4 care accelereaza fix cind trec si ride timp la mine cum ma feresc. Sau atunci cind dau si eu sa scot masina din garaj si nu pot din cauza monsieurului care si-a parcat scenicul fix la iesire si care apare dupa vreun sfert de ora si nu zice nimic, nici o scuza si tot eu sint vinovat ca ma enervez. Nu stiu daca ai remarcat, dar a-si prezenta scuzele aici e ca si cum ai lua mumu constient, deci nu se face. Etc
Fusese, iti multumesc ca ai ramas tu sa ai grija de Romania. Presimt ca am lasat-o pe maini bune.
Ala micu’ – pai ce mai astepti, intoarce-te inapoi in Romania!
Fluture, uite d’aia mi-e teama mie sa plec in concediu “afara”: am senzatia ca n-o sa mai vreau sa ma intorc.
Din ce-mi povestesc ei, tare mi-e ca si eu as proceda ca tine. Cum naiba sa nu vrei sa ramai acolo???
N-am vazut tari straine (am fost doar la vecinii bulgari), dar am prieteni in Franta, in SUA, in Germania etc Tot asa … plecati putin si ramasi p’acolo.
Ati luat o decizie buna. Pentru copiii vostri.
Minunat, indiferent ca spui Bonjour, Guten Tag sau Gruß Gott… Sentimentul ca ajungi sa faci parte dintr-o “societate apoape normala”.
Felicitari, ma gandeam ca aici o sa ajungi.
Ti-am scris cele de mai sus asteptindu-ma la un raspuns de tipul aceluia ce l-ai dat. He, mai ai de lucru la nuante, mult de lucru
Ala micu’, incearca 3615 TAROT… sau poate ne dai numerele la loto, ca prea le anticipezi cu foc.
Nu te condamn absolut deloc pentru alegrea ta, iar dacă stau să mă gândesc bine, cred că nu există tânăr (sau mai puțin tânăr) din țara asta care să nu se fi gândit măcar odată să plece și să rămână definitiv afară. Uneori parcă și țările africane par mai atrăgătoare decât ce e la noi. Dar știi ce mi se pare ciudat? Suntem atât de mulți cei care gândim astfel, cei care suntem sătui de mitocănie, incompetență etc., etc., etc., încât ma mir cum de mai există toate aceste etc-uri?
Și dureros mi se pare că pleacă mulți oameni valoroși. Poate și fiindcă nu își găsesc locul tocmai datorită valorii dar și a pilelor (altora).
Ce mă deranjează este că mulți din cei plecați își înjură țara de origine. Săraca țară nu e cu nimic vinovată că e locuită de o grămadă de imbecili și cocalari. E adevărat că ăștia ies cel mai mult în evidență, pentru că așa știu ei să se comporte, asta e rațiunea lor de a fi. Poate ar trebui ca românii, în general să adopte sistemul american: ești un bun cetățean american dacă îți iubești țara de origine, dacă nu…NU.
Nu vreau să blamez pe cei ce pleacă. Fiecare are motivele lui, dar, din câte pot să văd în fiecare zi, sistemul decrepit și bazat pe non-valoare e cel mai mare vinovat. Iar sistemul e creeat de oameni, nu de țară. Așa că, iubiți-vă țara oriunde ați fi! Nu e ea vinovată! Oamenii sunt.
Inteleg foarte bine senzatia. Mai zilele trecute s-a deschis in cartier la mine o cafenea / cofetarie tare draguta. ieri am trecut pe-acolo, usile erau deschise, dar indaratul vitrinei cu inghetata trona un ins cu alura uriasului din Shrek, privindu-ma urit. Am inteles din expresia lui ceva de genul “daca intri in magazin si-mi tulburi linistea, te-ai ars”. Asa ca am facut citiva pasi in lateral si am ocolit locatia. Nu e fita ce spui tu aici, e doar normalitate. Cine nu intelege chestia asta…
Adevarul e ca n-o mai vedeam pe Lulu, dupa doi ani de obisnuinta cu un sistem normal de lucru si retribuit pe masura, luind din nou in piept mizeria din spitalele romanesti ( la propriu, si mai ales la figurat ) pentru a-si putea face meseria onest si a primi un salariu comparabil cu al unei receptioniste de multinationala…
Oameni buni, daca va e bine acolo unde sinteti fiti multumiti de alegerea facuta. Nu are nimeni dreptul sa va judece in vreun fel pentru alegerea voastra, chiar si aceea de a comenta ce nu merge pe-aici pentru ca ASA E, aveti dreptate. Noi doar ne-am obisunit cu o stare de anormalitate, in care negam ca ar fi vreo problema. Aia care se bat cu caramida n piept ca vai ce patrioti sint ei fac parte din categoria celor care neaga, atita tot. In Romania, si daca esti nabab nu ai cum sa duci o viata fara griji, intr-un fel sau altul tot te loveste de undeva ghiolbania.
Ah, si ca veni vorba de afaceri, ia spune tu ce idee iti veni? Ca aia cu loteria am considerat ca nu e fezabila.
@ Lulu A pune adjectivul de “rasponsabil” linga “politician” in Romania e ca si cum ai spune ca apa e uscata. Mai saptamina trecuta se latea pe prima pagina prin niste ziare cazul unui fost ministru care-si facea de cap la videochat sau ceva de genul. Deci madame Udrea e chiar decenta.
Inteleg perfect ce spui. Sint plecat din RO de multi ani si mereu ma amageam ca la un moment dat ma voi intoarce, insa ce am vazut in ultimii doi ani in care am venit in vacante in RO m-a facut sa imi refac planurile. si probabil ca voi reveni aic doar ca turist.
Bucurestiul este o jungla, nu se poate trai. Societatea a decazut foarte mult si sint pur si simplu surprins sa vad devarsarea asta de neamprostie si cocalarism la tot pasul. Provincia, adica Sibiul, mi s-a parut paradis fata de Bucuresti si totusi totusi daca ma doboara dorul re Romania m-as stabili in Sibiu.
Altfel, totul este o bataie de joc. Am vazut ce jale e in spitale, jegul uman etc.
Despre vestul Europei nu stiu multe, nu am trait acolo insa parerea mea e ca sint mai putin toleranti decit SUA sau Canada insa oricum se duce o viata decenta. Spania m-ar atrage si poate Portugalia unde oamenii stiu ca mai e si viata dupa serviciu.
Bafta.
Ciupercutza, sa inteleg ca tie iti e teama de o viata mai buna? Nu crezi c-ar fi cazul sa te consulti?
)
Claudia, si eu cred ca occidentul imi era predestinat
Andriipopa, desigur, ne iubim tara, dar nu o poti iubi facand abstractie de cei care o populeaza (si o conduc). Imagineaza-ti cum ar fi Romania FARA locuitori! Cine ar mai vrea sa locuiasca acolo?
Miorlau, am vazut un titlu astazi in Cotidianul: “Romanii accepta pasiv toate lucrurile care li se intampla”. Rezuma perfect starea de fapt a societatii civile din Romania. De aia politicienii fac ce vor…
Cat despre “judecata”, poate sa-si dea oricine cu parerea… no problem. Doar sa nu uite ca aici sunt la mine in casa
Jeleu, acum 2 ani, cand am plecat, am zis ca daca ne vom intoarce vreodata in RO vom locui la Moieciu, in nici un caz la Bucuresti. Dar, daca o iei la bani marunti, din cand in cand trebuie sa iesi din “vizuina”, sa te mai duci pe la rude, treburi etc, si tot dai des jegul ascuns sub pres. Fie si numai pentru un drum pana la Bucuresti, de ex… Ca sa nu mai vorbesc de mersul la administratiile statului, justitia de 2 lei, s.a.m.d. Un oras poate fi frumos (Sibiul este) dar e populat de aceiasi “colegi” romani.
Domnule, eu am o alta nedumerire sau speranta: sa nu-l lichidezi si pe Fluture, ok?
Domnule, dar vad ca te si eschivezi…ziceai de o idee de afacere
Nu ma eschivez, am uitat sa-ti raspund.
Voi face o firma de recrutare de medici pentru tarile francofone (Elvetia, Franta, Belgia si Luxemburg). Cererea este imensa, iar doritorii de plecat din Romania sunt si ei foarte multi. Exista o firma franceza pe piata, care ia 40.000 EUR pentru un medic generalist adus intr-un sat (unde medicii francezi nu vor sa vina). Asa ca, daca ma pozitionez putin mai jos, eu zic ca se poate.
Foarte bun articol. Felicitari!
Desi Romania este tara membra UE, este la zeci de ani de civilizatie de restul tarilor Uniunii.
In strainatate toti oamenii sunt respectati, exista respectul pentru munca si toate meseriile sunt apreciate. Nu sunt atatea masini, pentru ca lumea respecta mediul si pastreaza curatenia
Dar in perioada asta de criza este greu de gasit un serviciu peste tot.
Economia romaneasca este ineficienta. Nu mai produce nimic.
Ti-ai gasit greu serviciu in strainatate?
Te nemultumeste ceva in strainatate, sau totul este perfect?
Inteleg. Vrei sa colaboram? Eu asta fac in Romania…
Ma conving in fiecare zi de un lucru: in tara asta nu poti respira, nu poti fi relaxat, nu poti visa, nu poti…nu poti mai nimic!Mi-e ciuda ca suntem toti loviti de indiferenta, mi-e ciuda ca n-o sa avem niciodata suficient curaj si nici atitudine sa-i punem la punct pe cei care isi bat joc de vietile noastre (politicienii corupti, smecherii imbogatiti peste noapte, mitocanii din trafic&mall-uri, etc)…Mi-e ciuda ca sunt promovate non valorile, in loc sa ne raportam la oamenii cu adevarat importanti, mi-e ciuda ca suntem superficiali, lipsiti de educatie…Offf, sunt atat de multe mizerii
Gabriela, sunt multe lucruri care nu-mi plac in Franta, nu e nici pe departe totul perfect, insa daca pui in balanta cu Romania… alegerea e usoara. In ce priveste serviciul, momentan am norocul de a nu avea nevoie.
Miorlau, pai e doar o idee, n-am facut nimic in sensul asta. Trebuie mai intai sa ma apuc de chestiile administrative. Oricum, nu cred ca voi face nimic mai devreme de 6 – 12 luni. Te voi contacta, daca vei binevoi sa lasi si o adresa de email alta decat @miorlau.com
sheeba, stii ce mi se pare mie cel mai trist? ca NOI i-am ales pe oamenii aia care isi bat joc de vietile noastre.
Fluture, inteleg ca in Franta, din 2010 se va schimba complet legislatia de importat medici. Nu o sa-ti puna chestia asta bete in roate la afacere?
Vlad, in ce fel se schimba legislatia? Si cum adica “complet”. Uiti ca suntem in UE si legislatia TREBUIE sa se armonizeze? E adevarat ca au niste ani in care pot bloca anumite categorii, dar: 1. peste 3 ani orice roman va putea munci oriunde in UE; 2. in ce priveste medicii, nu cred ca in 2010 va fi rezolvata problema celor cateva mii de medici de care are nevoie Franta.
Cred ca aleg altii pentru multi dintre noi. Se duc la vot cei de varsta a 2a si a3a, prea putini tineri.Asta e problema! Ce n-o sa inteleg eu niciodata e lipsa de atitudine atunci cand apar derapaje in societate.Replica cel mai des folosita este “Asta e! Ce poti sa faci?” Ba putem , dar nu vrem.Ne este lene, scarba, lehamite sau orice altceva…
Sheeba, exact, pierdem chiar pe mana noastra…
Romania… manager de 200 mii euro pe an…IQ 160…MBA… burduseste ruxacul de la laptop cu sticle de apa de la conferinta pentru a avea in camera… trage tepe de 3 mil la administratoru de bloc…Romania… prietena buna…. sef departament in firma de prestigiu… arunca pe geamul masinii mele o coaja de banana in timp ce cu 5 min inainte il injura pe pe cel din fata ca arunca un pachet de tigari gol…Romania… coleg de servici … om respectabil… familie buna, chestii socoteli… parcheaza masina in coltul strazii desi are loc de parcare la 10 metri mai incolo…cum face 2 pasi se intampla un accident din cauza masinii lui parcata aiurea… isi vede de treaba….Romania… maica’mea… inginer …. burduseste portbagajul masinii cu …. seminte de rapita de la ferma de care e responsabila……………………………………
)
WTF… something is wrong here
Mai Fluture, randurile tale mi-au amintit zilele insorite (desigur, mai mult la figurat) cand ieseam si eu surazand dintr-o mica boulangerie pariziana, bucuros ca am inainte inca o zi de hoinareala prin muzeele si parcurile capitalei Frantei, alaturi de cea care azi este sotia mea. Dar eram convins sa ma intorc in Romania si sa scutur din temelii sistemul de sanatate, lovit de maladii multiple. Am reusit chiar sa o conving pe sotia mea sa renunte la proiectele ei din Franta si ne-am intors in tara, unde eu am lucrat ca medic intr-o clinica din Bucuresti. In cativa ani am inteles ca nu pot face nimic altceva decat sa asist la perpetuarea unui sistem criminal bazat pe nepasare si trafic de influenta. Am avut ocazia sa intalnesc in postura de pacienti multe din personajele cunoscute ale vietii publice si mai ales ale politice romanesti. Si am descoperit cu groaza ca ceea ce prietenii mei doar banuiau era chiar adevarat: politicienii de stanga sau de dreapta, de la putere sau din opozitie faceau parte dintr-o aceeasi frumoasa poza de familie. Cine sa penalizeze si sa supravegheze pe cine? As fi acceptat chiar o astfel de “monstruasa coalitie” daca sensul ei de actiune ar fi fost in intereseul national, dar …ce sa mai vorbim! Mi-am dat seama ca hoardele de manelisti si cocalari sunt un rau minor fata de cancerul fatal care roade Romania de la varf. Un exemplu viu si extrem de trist a ceea ce tara noastra ar putea deveni este Argentina devastata de regimul criminal al lui Carlos Menem, a carui clica a dus tara la faliment in schimbul unei efemere si absolut idioate bunastari ale persoanelor implicate.
Am ales sa plec din Romania pentru a scapa de sentimentul de neputinta si mai ales pentru a oferi baiatului meu ceea ce parintii mei nu au avut curajul sa imi ofere: un loc in care fiecare om se simte respectat. Respectat de autoritati, vecini si (incredibil!) chiar si de vanzatoarea de la brutaria din colt.
Titir, felicitari. Sper sa ia si altii aminte. Ai rezumat mai bine ca mine “De ce?”-ul. Pe unde esti acum, tot prin Franta?
Sunt in Montreal, Canada (7300km la Vest de Bucuresti), unde m-am stabilit in urma cu 4 ani.
Mai bine ca ai plecat , ramai acolo , tara asta n-are nevoie de astfel de oameni. Si ti-o zic sincer si fara pic de rautate.
Dobro, iti multumesc ca-mi dai voi sa raman aici
@ref. la medic: adica sa practici intr-un satuc normand, unde sa ii cunosti pe cei 1000 de pacienti pe nume, vara sa iti faci concediile in Alpi, sa mergi saptamanal pana la Paris(daca vrei)..
da, de ce nu? ce te impiedica sa faci asta 2-3-5 ani, dupa care sa-ti gasesti un post in alta parte, daca esti mai “orasean” de felul tau?
Eu ma intreb in ultima vreme (fiind in Barcelona din octombrie anul trecut) cum naiba am intrat, noi, romanii, in UE?
Adica, diferentele-s colosale, nu zic c-aici umbla cainii cu covrigi in coada, nu zic ca nu vad la carfur romani “d-aia” mai cocalari, dar nah, parca e putin mai bine. Vorba ta, bagheta conteaza!
It’s the details…
deci unul dintre cele mai frumoase articole pe care le-am citit pana acuma ! si eu traiesc cam de 7 ani in austria si pot sa iti zic ca ai mare cand zici ca pe aiceea in occident se fac reduceri la toate produsele , in special la fructe si in romania le lasa sa se strice si si atuncea ti le vinde la pret normal ! pot sa zic ca discriminarea doare din cand in cand dar tot mai bine e aiceea , decat sa fiu in tara mea strain cand nu am bani si sa aud la fiecare etaj de la bloc manel, manele , otv otv !!! sa vad houseri care defapt sunt manelisti .. si si si !
La noi se preconizeaza inscrierea la gradinita germana, apoi scoala germana, si cand o fi tati milionar ne mutam la krautzi (acolo am cei mai multi prieteni).
)
Deci, nu ne mai vedem la Moieciu, ne vedem la jumatatea distantei dintre x si y
Servus…
poate ca am ajuns cam tirziu la pagina aceasta a ta. insa cum am citit-o pe nerasuflate… iti dau de veste si… semnez
toate cele bune!
Da!
Si eu, sotul si fetita noastra am ales vestul, mai precis Germania, de fapt cred ca vestul ne-a ales pe noi sa fiu mai exacta, ceea ce n-a putut decat sa ne bucure si mai tare. Cred ca stii ca nu-i perfect nici “afara”, dar macar nu mai inghiti zilnic galusca nationala, iar a altora este mai usor de digerat pentru ca nu esti la fel de curios.
Numai bine!
[...] Pana sa avem o clasa politica puternica, trebuie sa avem o presa mai puternica. Una care sa fie a patra putere in stat si in realitate, nu doar pe foaie. Pana atunci, urmati indemnul unui emigrant: “FUGITI!“ [...]