Acum ceva vreme – se face anul in curand – m-am inscris pe Facebook. Motivul principal a fost o intalnire cu fostii colegi de facultate, cineva gandindu-se sa comunicam acolo despre asta. In mod normal, nu m-ar fi interesat sa ma inscriu. Sunt inscris pe LinkedIn de cativa ani, nu intru niciodata. Primesc reminderul ca eCostin vrea sa se “cupleze” cu mine de cateva luni bune. Pur si simplu nu ma intereseaza sa intru acolo, nu ma intereseaza sa cresc numarul de contacte.
Sa revin la Facebook. M-am inscris si i-am adaugat pe fostii colegi de facultate, plus inca vreo 5 prieteni români. Dupa mai putin de o saptamana, au inceput sa “curga” adaugarile de “prieteni”. Nu am inteles de unde m-au gasit (am lasat profilul cat mai inchis). In fine, printre ei, o fosta cunostinta de-a mea. Cum a fost printre primii care mi-au cerut prietenia (si) pe Facebook, am acceptat. Precizez ca nu m-am mai intalnit cu respectiva de mai bine de 4 ani. Din punctul meu de vedere, ne-am despartit in termeni amiabili. Altfel nu vad de ce m-ar fi adaugat la lista ei de prieteni pe Facebook… Deci asta se intampla acum aproape un an. Cand m-a adaugat, nu mi-a trimis nici un mesaj, nimic. Doar m-a adaugat. Mai precizez ca activitatea mea pe acolo este aproape nula. Nu scriu nimic, nu am pus decat o poza la profil, in rest nimic. Nu fac parte din nici un grup, nu comentez fotografii, texte etc.
Acum cateva zile, mi-am luat inima-n dinti si i-am trimis un mesaj, in care o intrebam cum se face ca m-a adaugat ca prieten, dar nu m-a intrebat nici macar un banalo-politicos “Ce mai faci?”. Bineinteles, cum ma asteptam, mi-a zis ca puteam eu sa-i pun aceasta intrebare. Serios? Pai eu nu te-am cautat, nu te-am adaugat la lista de prieteni, si, ca sa fiu foarte sincer, nu prea ma intereseaza ce faci. Nu i-am zis chiar asa, dar ea mi-a mai spus “Din moment ce esti pe Facebook, inseamna ca esti bine. Mai mult de atat nu am nevoie sa stiu in momentul asta”. Imparabil. Cine nu e pe Facebook, e ori in spital, ori la nebuni. Sau e nebine.
Retelele sociale apropie oamenii? Nu cred. Nu e nevoie sa fii inscris intr-o retea sociala ca sa fii mai aproape de prieteni sau amici. Daca chiar vrei sa fii aproape de cineva, ai email-ul lui, ai telefonul, ai Skype-ul, YM-ul lui si nimic, absolut nimic nu te impiedica sa te interesezi de viata lui din cand in cand. Daca vrei. Aaa, ca el n-are timp sa-ti povesteasca viata lui interesanta si si-o pune pe net unde o pot citi toti? De acord, dar nu credeti ca tocmai asta impiedica comunicarea directa? Stiu totul despre el, ce sa-l mai sun? Ei nu, cred ca un om poate pune pe net poze in care zambeste, dar in acelasi timp, in inima lui sa fie intuneric. Pe net e “bine”, dar in realitate e vai de el… Dar tu nu mai ai de unde sa stii asta, pentru ca si tu, la randul tau esti bine, dar tocmai te pregatesti sa traiesti o drama. Ti-ai pierdut parola de la mess si nu mai poti palavragi cu tipa aia misto pe care ai agatat-o acum 2 zile pe un site… Si asta chiar e grav, pentru tine. Iar prietenilor de pe Facebook nu le pasa. Si nici mie.
Pe timpul lu’ Ceasca daca fugeai printr-o piata cu o plasa in mana imediat erai urmat de alte cateva persoane. Nu se intrebau daca are rost sa alerge si ele, nu, daca tu alergai inseamna ca stiai pe undeva o alimentara unde baga marfa. Tu stiai pentru ce alergi, ceilalti nu stiau pentru ce alearga, conta sa fie si ei primii la coada.
Asa si cu retele sociale. Daca Bobby Voicu (aveam nevoie de un exemplu) este pe Facebook, LinkedIn, Twitter, etc, inseamna ca si eu trebuie sa fiu.
Nu conteaza ca Bobby chiar are nevoie de aceste retele iar pentru mine sunt o pierdere de timp, nu, daca are el trebuie sa am si eu si daca am si eu are si toata lista mea de messenger.
Strica ca am profilul bagat pe 10 retele sociale chiar daca ma contacteaza aceeasi care sunt si in lista la messenger?
Ceea ce ne arata – inca o data, de parca mai era nevoie de inca o confirmare – ca nu s-a schimbat mare lucru de pe vremea lu’ ceasca
Numai ca acum, in plase, sunt laptop-uri 
Da, suntem toti niste maimute. Noi ii imitam pe altii, altii ne imita pe noi s.a.m.d.
Exista o solutie simpla, Fluture. Erase your account.
Rin Tin Tin, serios? Si crezi ca o sa scada DAE daca fac asta?
Nu despre asta era vorba in ce am scris eu…
Eu sunt foarte zambaret, dar in suflet trist!
Bună, Fluture!
I’m here, on your blog, again…
E mai frumos…
- – - on-topic:
Eu propun să se revină la scrisori
Trebuie sa-ti dau dreptate. Damn.
Si eu mi-am deschis cont pe Facebook pentru ca tot primeam invitatii de la fosti colegi de facultate. Stiu, nu e scuza buna. 
In fine, daca as avea multe minute pe cele 2 retele as vorbi numai la telefon decat sa spun un buna pe mess ca sa vada interlocutorul ca mi-am amintit de el.
Fata de acum un an, cand pierdeam ceva timp pe messY, acum mi-e lehamite sa mai bat campii desi sunt logata tot timpul cat sunt la serviciu.
Da, sa se revina la scrisori!!! Oare Posta Romana ar mai face fata acum?
Sa dispara messul si toate celelalte neamuri? No way! Greu de crezut.
Cum crezi ca ar arata o scrisoare: “today am avut 1 bukt zi grea. vreau s t vad iar. miss u a lot. krek am racit din cauza unui old man kre-si varsa duhul p mine in RATP. m doar kpul d mor. kisses.”
Aaaa, uitasem. Da, cu siguranta messul si celelalte limiteaza comunicarea “adevarata” dar o usureaza pe cea neimportanta, cea de small talk. Cand ai chef sa-ti faci de cap, ii scrii fetei sau baiatului X din lista ta de mess si distractia e asigurata. nu?:D Is the easy way!
mie-mi pasa asa..
Ah…deci sursa problemelor mele e din cauza ca nu is pe facebook?…am descoperit secretul fericirii:))
Ai dreptate, chiar absoluta dreptate as putea spune.
Si retelele sociale chiar nu apropie oamenii.Sta omu zile in sir in fata pc ului si incarca poze si texte sau mai stiu eu ce, iese 2 min sa mai faca o poza si asta se cheama interactiune sociala intre oameni, in loc sa iesi sa te intalnesti cu respectiva persoana stiu eu la o cafe, suc sau pur si simplu o plimbare si sa mai vorbiti despre orice….aiurea.