Archive for February, 2009

Femeia, barbatul si conculimbajul

Monday, February 16th, 2009

Mi-am adus aminte niste discutii foarte vechi, de cand eram eu tanar si nelinistit.

Esti un tip ok. Ea e o tipa ok. Va placeti, va… mutati impreuna. [Bineinteles ca vi-o si trageti, ca doar nu o sa asteptati nunta!] Cu siguranta cand v-ati intalniti si v-ati placut, nici unul din voi nu aprecia la celalalt virtuozitatea manuirii aspiratorului, fierului de calcat, mopului sau buretelui. V-ati placut din alte motive, de multe ori inexplicabile prin cuvinte.

Asadar, locuiti impreuna.

Intrebare pentru amandoi, raspunsurile fiecare pentru el: care sunt treburile casnice pe care considerati ca e normal sa le faceti voi? Care sunt treburile casnice pe care credeti ca trebuie sa le faca celalalt? (nu e obligatoriu sa si argumentati, dar n-ar strica, asa, sa vedem ce va bese mintea :-) )

Bai, saracule!

Thursday, February 12th, 2009

Astazi am aflat, cu stupoare – dar si cu mult optimism si incredere – ca sunt cel putin 500.000 de romani care au depozite mai mari de 50.000 EUR. Eu zic ca e de bine. Repet, cei peste 50.000 EUR sunt economii, pusi la banci, nu vorbesc de proprietatile eventuale, bijuterii etc. Si astia 500.000 chiar nu sunt milionari de carton. E un semn bun pentru România, nu? Dincolo de faptul ca sunt si cateva milioane de români care n-au un chior.

Ca sa fiu sigur, m-am dus si mi-am verificat soldul la cont. Mda, nu sunt printre cei 500.000.

Articolul cu informatia de mai sus e din revista Capital.

Actualizare (da, ma, la 2 minute actualizez, ce te miri asa?): se pare ca sunt insa printre milionarii de carton…

Actualizare bis: si daca ma enervezi, na ca mai actualizez o data :-P .

Mare curiozitate

Wednesday, February 11th, 2009

Salutare adormitilor. Da, cu voi vorbesc. Ce dormiti asa, e abia 16:24 si voi sforaiti cu capul pe birou?

Sa intru in branza. Sunt tare curios. In general, dar acum si mai abitir. Vreau sa stiu daca actuala criza v-a schimbat cumva viata, obiceiurile, hobby-urile etc. Adica, mai pe sleau, sunt lucruri pe care nu le mai faceti de cand a inceput criza? De exemplu, mergeti mai rar la restaurant? Cumparati mai putine haine? Consumati mai putina benzina? Sunt mii de intrebari. Vreau doar sa stiu daca v-ati schimbat cumva viata de cateva luni incoace. Nu neaparat la modul profund, ci chiar si asa, mici schimbari…

Sunt tare curios, veniti sa ma satisfaceti. Multumesc.

Cugetari, courgette, Curitiba

Sunday, February 8th, 2009

Pana la urma, indiferent ce faci in viata, tot iti creste par in urechi.

Zeitgeist-ul si conspiratiile (mondiale) ne permit noua, oamenilor, sa ne dam demisia din functia de cetateni. Ce usurare, nu?

Cele mai sexy buze sunt cele de dupa blowjob.

Vreti sa va spun un banc?

Sunday, February 8th, 2009

Si daca nu vreti, ce, e dupa voi?

“Un patron doreste sa-si angajeze o secretara. Vine o blonda, o ia asta o saptamana de proba. Trece saptamana, omul o cheama la el in birou si ii spune: “Patricia, de luni poti sa nu mai vii.” La care, blonda, raspunde: “Bine, atunci… pe marti.”

Am auzit-o la radio.

Imobiliarul de tip nou

Friday, February 6th, 2009

Stiu, sunt subiectiv. Da’ sunt la mine acasa, fac ce vreau. Uite, de ex, acum, sunt in chiloti si beau sampanie (de unde sampanie, nene, pe criza asta??).

Criza naste noi specii umano-imobiliare. Plecand de la deviza “Cash is king!”, unii care au 30.000 EUR agonisiti de o viata (sau mai repede) si-au descoperit veleitati de investitori imobiliari.

Omul nou, regele cu cas la gura, isi cumpara “Anuntul telefonic” sau “Romania libera”, avand impresia ca numai el le mai cumpara in vremurile astea de criza. E ca in schetch-urile cu Mr. Bean, cand cumpara ceva nesemnificativ si se uita in stanga si-n dreapta fluturand cu multa mandrie acul de siguranta pe care tocmai l-a achizitionat. Bineinteles, asta dupa un lung proces oniric, impreuna cu sotia: “Vasilico, ne mutam! Iti cumpar casa cum n-au avut nici ma-ta!”. Dupa care mai trage o dusca de palinca din electrozi (Saniuta zisa si Genocid).

Anuntul zice: vand casa in comuna X, 135 m2 construiti, terasa, finisata exterior, centrala, calorifere, teren inclus, 125.000 EUR.

Regele da un beep scurt catre numarul din anunt. E foame mare, agentul suna inapoi, poate e un client important (mare greseala, am sustinut mereu ca unul care nu-si permite sa sune n-o sa cumpere niciodata nimic!).

Vine la vizionare cu Dacia 1300, alba, din 1974. Strategie, frate. Ma duc cu masina ieftina ca sa-i zic omului ca n-am cum sa-i dau decat X bani. Strategie pe dracu, alta masina nu are. Scoate ruleta, masoara tot, discuta cu sotia unde va pune patul copilului, unde va pune televizorul Sirius cu broderia pe el, unde va pune frigiderul Fram, s.a.m.d.

“Domne, m-am hotarat, o cumpar!” anunta zambitor, lasand sa se vada 4 dinti cariati frumos. “Dar vreau sa mai negociez un pic, o reducere de 2-3.000 EUR”. OK, zice proprietarul. “Numai ca, stiti, astept o suma mare de bani, si, pe criza asta, nu stiu cand o sa-mi intre”. Agentu’ vrea sa vanda marfa, asa ca ii cere clientului intelegere. Clientul – oarecum disperat pentru ca are nevoie de cash (na, vrea sa fie si el rege!) – propune ca omul sa dea un avans acum si restul peste 4 luni. Potentialul cumparator incepe sa bata in retragere: “Aoleu, astia vrea sa-mi ia banii!”. “O sa ma duc pe la aia sa vad cand imi platesc facturile si va mai sun eu!”. Revine cu beep-uri timp de o saptamana, ca sa-l asigure pe agent ca interesul pentru casa este intact. Dupa vreo 10 zile, recunoaste ca nu are decat 30.000 EUR si mai asteapta sa vanda un teren la Cucuietii din Deal. Teren pe care, bineinteles, spera sa-l vanda la pretul de acum un an…

Un pic de cash, zece beep-uri si un anunt imobiliar te fac sa visezi un an de zile. Chiar daca tu locuiesti de 40 ani intr-o garsoniera confort II…

PS. Piata imobiliara a crescut si din cauza acestor tip de oameni. Care n-au nici o vana de speculator (ca tot ii blameaza lumea).

“Da, fa, Vasilico, da’ n-ai vazut ca n-avea decat 800 m2 de curte? Prea mica pentru noi…”

Romania, file de poveste

Wednesday, February 4th, 2009

Fost in Romania. Butonat TV. Ajuns pe OTV. Dan Diaconescu este premiat in fiecare an la categoria “cel mai bun jurnalist”. Ogica in studio, Magda Ciomag la telefon: “bai, cap de carton ce esti”, “Magdo, esti dusa cu pluta. Esti proasta si mincinoasa”. Si conversatia a durat asa vreo 5 minute, timp in care Dan Diaconescu râdea ca prostu’. Bentley-ul il astepta jos, in parcare. Iar celelalte posturi s-au otevizat chiar mai bine decat OTV-ul lu’ Danut. Normal, ele au mai multi bani si pot plati consultanti mai buni decat Dan Diac.

Ajung pe Etno TV. Prigoana. Respect, un om cu un handicap a ajuns sus. Deci, se poate. Chiar si in Romania. Nu stim prin ce metode, dar, cu timpul, vom afla. Pana atunci, bravo lui si piciorului lui de lemn. Zice, proaspatul deputat ales cu 75% si, probabil, viitorul primar al capitalei (dupa ce castiga Oprescu prezidentialele): “…razboiul e electronic, nu se mai arunca bombe…”, “la noi n-o sa fie miscari sociale, pentru ca noi avem un standard de viata ridicat [vorbea de criza], nu ca altii. De exemplu, cat e pensia aia mica la noi? 3 milioane jumate? 350 lei, asa. Pai, pensionara noastra, cand se duce la piata, cu 350 lei cumpara mai multe decat pensionarul din Germania cu 1000 EUR/luna”. Omul era cat se poate de serios. Serios de idiot. Amice, esti pa. Si tu si proasta ta. (cu ea ce-am avut? e, nimic, am gasit un mijloc sa o scuipez si pe ea putin, ca si ea e o vedeta-tv-(po)pulistica). Nu uitati, Prigoana este proaspat deputat in Parlamentul României si viitor primar al capitalei! Ales prin vot uninominal, manca-ti-as.

Stirile de la ora 17. Stie toata lumea, nu mai trebuie sa vorbesc, s-au scurs tone de megabiti pe tema asta. Hai sa facem abstractie putin de subiecte, si sa vorbim de oamenii de acolo. Nu de victime, de ceilalti, care raspund reporterilor. O fetita de 11 ani si fratele ei s-au dus la Politie pentru ca nu mai suporta sa stea cu mama lor. Morti de foame. Protectia copilului a spus ca va activa procedura de urgenta pentru decaderea mamei din drepturi. Reporterul se duce la vecinii de bloc: “Da, ii batea, nu-i ingrijea, ii injura, nu le dadea de mancare”. Pai si ce pizda ma-tii ai asteptat, fa, rujato in camera TV, sa anunti chiar tu Protectia copilului. Vai ce mama fara inima, dar si ce vecini fara suflet.

Alt caz: doua femei, una de 80 si ceva, alta de 60 si ceva, mama si fiica. Locuiau in aceeasi garsoniera, dormeau in acelasi pat. Mama paralizata. Cea de 60 ani face un atac si moare in timpul somnului, langa mama ei, paralizata (stiu ca m-am repetat, bagati la cap). Dupa cateva zile, fara mancare si apa, batrana moare la randul ei. Dupa ce a stat cateva zile langa un cadavru. Dupa 10 zile, postasul – atentie, postasul, nu cineva din bloc – anunta Politia. Vecinii se aolesc la camera: “erau niste vecine de treaba”, “vai ce nenorocire, saracele”. Pai, fa, T(o)anto, ti-era greu, dupa 2-3 zile de liniste, sa bati la usa lor si sa intrebi “Mario, Safto, sunteti bine? S-a intamplat ceva?” Ca erau vecinele tale de 20 ani!!! Da, alea care te-au mai imprumutat cu o cana de ulei, cu juma de paine cu… Alea pe care le compatimesti acum ca o proasta la TV. (Domnu’ reporter, pot sa o salut si eu pe sora-mea de la Hunedoara, ca se uita si ea la Stirile de la ora cinci)

Lucrurile astea se intampla la voi in bloc. La voi in sat. La voi in familie.

Asta e Romania reala – dupa 20 ani de libertate/eliberare/democratie. Terminati cu prostiile si sperantele si faceti-va bagajele.

“Da, da’ ce oportunitati sunt, mama, mama…” – Hai sictir, ca nu oportunitatile fac oamenii mai umani.

Ma abtin sa zic ceva de politica. Am vomat pe ziua de azi. Dar zis-o Orlando aici. Si Patapievici aici (via Zoso). (da, ba, Zoso il citeste pe Patapievici, ce va holbati asa?)

În fond, miza profundă nu este nici calitatea presei, nici discernământul opiniei publice, ci democraţia, adică menţinerea în stare de funcţionare a unei societăţi respirabile pentru toţi. În afacerea degradării mediului jurnalistic, unii câştigă bani (lichelele şi patronii), iar alţii (electoratul spectator) câştigă ură, prin şansa de a-şi putea înmuia seară de seară, gratuit, buzele în sângele aproapelui pe care îl detestă. Toţi vom plăti însă oalele sparte ale democraţiei, când votul va ajunge nu doar să reflecte această degradare (ceea ce deja se întâmplă), ci să fie expresia ei directă”

Si INTERAMERICAN imi da muie in orice pozitie

Monday, February 2nd, 2009

Actualizare: Interamerican a devenit Eureko… na, dupa ce ai pacalit o gramada de clienti, cel mai bine e sa-ti schimbi numele, ca sa te uite cumva aia si sa poti sa o iei de la capat.

Azi, 18.02, la numai 20 de zile de la cererea mea, am primit banii. Ce daca in contract scria ca-i voi primi dupa 5 zile. Oricum, pentru România, sunt multumit si asa…

Pe doamna care mi-a spus ca nu are formulare de reziliere si care mi-a transmis ca “e inchidere de luna” o cheama Cecilia Gae.

Aaaa, zilele trecute am primit o scrisoare de la Interamerican Eureko, in care vai ce mandri erau ei ca au multi clienti, ca si-au atins obiectivele. Bineinteles, obiectivele lor, nu ale clientilor.

As mai vrea sa adaug ca, desi Razvan Haita nu mi-a zis, doamna Cecilia Gae mi-a confirmat ca practica acestor tip de firme este identica cu a bancilor: in primii 2 ani, din banii pe care-i platesti, ei isi iau si comisionul. Ce comision? Pai, cum, tu crezi ca le faci un favor daca le dai banii sa ti-i tina si sa-i inmulteasca? Nu, nene, e o corvoada pentru ei, drept pentru care te taxeaza de nu te vezi. Nu, ei nu-ti iau comision din suma pe care au câstigat-o pentru tine, ei “se multumesc” cu un comision gras in primii 2 ani, dupa care, mai du-te-n pula mea de prost care esti… Daca n-a mers, asta e, in viata Interamerican – Eureko castiga, tu, clientule, pierzi.

================================

(finalul e cu pula si muie, aviz sensibililor)

Va rog sa remarcati “si”-ul din titlu. E important.

Povestea incepe in ianuarie 2005. Printre multele persoane pe care le-am cunoscut in 2004, odata cu inceperea activitatii mele de agent imobiliar, am facut cunostinta cu un anume HAITA Paul-Razvan. Imi aduc foarte bine numele lui, pentru ca i-am negociat si intermediat cumpararea unui teren, a carui valoare a crescut de atunci de vreo 5 ori (asta ca sa acopar si deprecierea din cauza crizei). Razvanel, baiat frumos, la costum, consultant/broker pentru Interamerican. Pentru cei care nu stiu, Interamerican este o companie mare, prezenta in Romania cu progame de investitii, asigurari, pensii private.

Drept multumire pentru super-afacerea pe care i-am gasit-o, negociat-o si intermediat-o, Razvan HAITA mi-a pus sub nas si laudat cu asupra de masura beneficiile unei “pensii private”, de tip unit-link. Ideea era sa platesti o suma lunara – pe care tu o stabilesti – iar ei iti vor da, la 65 ani, o pensie cu care vei putea sta pe plaja in… 2 mai. Bine, daca vrei in Bahamas, atunci platesti mai mult.

De cand ma stiu, am fost de parere ca daca visezi cotizezi toata viata in speranta unei pensii la 65 ani, inseamna ca esti un mare prost. Sau, nu, hai sa fiu mai bland, esti foarte manipulat. Si primii care te manipuleaza – fara sa stie! – sunt chiar parintii tai. Pentru ca ei iti spun ca trebuie sa ai un serviciu ca sa ai o pensie. Chiar daca au vazut pe pielea lor ca pensia lor, dupa 40 ani de munca, e de cacat. Dar e mai bine decat deloc, nu?

Sa revenim. “Fluture, uite aici, daca dai cate 2000 EUR/an, peste 15 ani o sa ai 100.000 EUR, peste 36 ani o sa ai cateva sute de mii”. Care, atentie, ii poti lua oricand sau poti alege sa ii iei luna de luna, pana la 100 si de ani, cat vei trai, asa cum iti dorim… In plus, cu programul asta de investitii, ai si o asigurare de viata. Daca mori in timp ce cotizezi la noi, ii dam cui vrei tu 25.000 EUR! Pe langa ceea ce s-a adunat. Si, asa cum ti-am zis, in 5 ani o sa ai cel putin 20.000 EUR, in 15 o suta, in 36 ani o sa fii milionar! Ce daca la varsta aia vei avea 3 forme de cancer din cauza poluarii.

La vremea respectiva, i-am zis lui Razvan ca astept sa ma sune cand va fi oportun sa mai cumpar niste unit-link-uri din astea (care sunt ca niste actiuni, dar Interamerican ti le vinde la ce pret vrea muschii lui, iar cand ti le rascumpara iti ia o gramada la suta comision, ca orice banca/camatar care se respecta). De asemenea, omu’ mi-a zis ca ma suna si cand se intampla ceva “nasol” cu ele, pentru ca sunt functie de piata si, in unele momente, e bine sa le muti de pe un program pe altul. El nu ti le muta automat, ca sunt banii tai, poate tu vrei sa-i pierzi, el nu te forteaza sa le muti mereu pe programele cele mai profitabile.

Au trecut 4 ani si ceva, eu, constiincios, plateam in fiecare an 2000 EUR. Stiu ca n-o sa ma credeti, dar abia acum, de curand, am aflat si eu cate unit-link-uri am. Pe contractul initial nu scria. Normal, pretul lor evolueaza in timp, deci nu stii cate si cu ce pret iti vor cumpara ei. In tot timpul asta, nu m-a sunat nimeni de la Interamerican (bineinteles, nu mi-am schimbat numarul de telefon si nici adresa de email).

Rezumat: 4 ani de cotizatii, 8.000 EUR investiti, din care 2.000 s-au dus pe partea de asigurare de viata. Adica, plateam 500 EUR/an pentru 25.000 EUR in caz de deces. Bun. Deci, 6.000 EUR s-au dus in achizitie de unit-link-uri, in pensia propriu-zisa.

Impins de la spate de crivatul crizei, le dau mail si ii rog sa-mi zica ce bani mai am pe acolo. Dupa o saptamana “domnule Fluture, va informam ca valoarea de rascumparare este de 3514 EUR”. Asa mult? Imi dau lacrimile, nimeni, niciodata nu a fost asa generos cu mine. Multumesc foarte mult.

Vin la Bucuresti, “Razvan Haita nu mai lucreaza la noi, noua persoana de contact este L. S.”. “Domnu’ Fluture, eu sunt colaboratoare [adresa de mail de corespondenta era cu cec.ro in coada], nu ajung decat dupa ora 18, in fiecare zi”. Pana la urma, ma duc acolo, ma primeste directoarea agentiei. O cafea? O apa. Nimic, vreau sa reziliez contractul. A, pai nu e un moment bun, a scazut valoarea unit-link-urilor. Acum ar fi momentul sa cumparati. Sa mori tu? In fine, incearca vreo 10 minute, timp in care, pe unul din afisele de auto-promovare a companiei Interamerican, il vad chiar pe Razvan, zambindu-mi sagalnic. Ptiu, drace. Hai, lasati politeturile si dati-mi cererea de reziliere. O cauta, stiti, ne-am mutat de curand in noul sediu si nu ne-au dat masina, asa ca fiecare angajat a luat ce a putut in masina lui, nu mai avem formulare. Dar, nu-i problema, faceti o cerere pe o foaie alba. Foaia se trimite in centrala, ni se da un raspuns cu un alt formular, de acceptare, pe care trebuie sa-l semnati si dupa aceea primiti banii. In contract zicea ca in termen de 5 zile de la cererea de reziliere ei iti dau banii. Domnu’ Fluture, mai aveti varsta sa credeti ca un contract e facut ca sa fie respectat de ambele parti?

Suntem vineri. Doamna, eu plec din tara marti. Va asigur c-o rezolvam pana plecati. Luni o sa aveti formularul de acceptare pentru semnat. Bun. Luni, ora 12, madama ma suna. Avem o problema. Stiam ca aveti o problema. Ce dracu, suntem in România. E inchidere de luna si calculatoarele care emit formularele sunt blocate. Serios? Ce nasol. Da, stiu ca ati facut tot posibilul, dar nu e vina Dvs. daca sunt calculatoarele blocate.

Pe cine pula mea minti tu, fa, proasto, ca 1. e inchidere de luna de pe 2 pe 9? 2. o inchidere de luna dureaza atat de mult; 2. ca in timpul asta calculatoarele sunt blocate? Ma uit in jur si-mi dau seama ca, proasta, ma minte chiar pe mine.

Dar, va propun sa facem in felul urmator: saptamana cealalta, cand poate se rezolva, v-o semnez eu cu semnatura Dvs. si va punem banii pe cont. Draguta, nu? Hai ca merita un bonus.

Buna ziua, suntem de la Interamerican, sunteti domnu’ Fluture? Da, chiar el.

Domnu’ Fluture, as vrea sa va prezint produsele noastre. Desigur.

Muie la gratar, muie cu papanasi, muie in patru labe, muie in trei culori, muie Baoling, muie Baolingitu, muie cu sarmale, muie cu somon, muie in orice pozitie. Hm, suna bine, vreau cate un unit-link din fiecare…