In ultima vreme nu am mai scris de cartile citite, desi aveam obiceiul. Nu stiu de ce am scris propozitia dinainte, cred ca v-ati dat seama si singuri. De fapt, sunt multe lucruri pe care vi le spun si n-ar trebui, pentru ca oricum voi le stiti. Dar, “daca dai la o parte tot ce nu serveste la nimic, restul se prabuseste”. (profund, profund)
Am primit cadou de Craciun o carte (de la Lulu, of course). Da, stiu ca nu se mai poarta, dar noi suntem de moda veche. Foarte veche. Antica chiar. Din vremea dinozaurilor, cand se citeau carti, nu ca acum.
Jean-Marie G. Le Clezio – “Ritournelle de la faim”. Hm, nu cine stie ce. Adica, in fine, vedeti voi daca o cititi. Am ramas doar cu fraza lui Freud care a definit o atitudine a unei persoane care sufera de “narcisismul micilor diferente”. Dap, in sfarsit o boala pe care o are tot umanul. Noroc ca nu se moare de la ea. Desi, daca treci la “adevaratul” narcisism, e posibil sa ajungi si in partea cealalta. A, si Le Clezio a luat Nobel anul trecut. Asta ca sa va mai cultiv un pic. Anul asta o sa fie rapita, ca cica se vinde bine. E ok cu rapita? Marijuana inca nu s-a legalizat, sorry.
E, si acum vine partea SENZATIONALA: am inceput a doua carte pe anul asta! O carte pe care a cumparat-o tot Lulu. Cum ma hraneste pe mine fata asta, spiritual, gastronomic, tot, tot.
Vassilis Alexakis- “Ap. J.-C.”. Oh, ce de puncte. Marele premiu al Academiei Franceze in 2007. E despre un student grec care incepe sa se intereseze despre Muntele Athos. A, dar nu despre asta voiam sa spun, ca abia sunt pe la inceput. Cum credeti ca a masurat Thalés inaltimea piramidei lui Kheops? (Pentru googal-isti, nu va bateti capul ca oricum nu e gol)
Va las pana diseara. Si sa nu va puna necuratu’ sa trageti cu ochiul la amicul Google ca va vad. Hai, luati-o si voi ca pe un moment de destindere, relaxare, gandire etc. Faceti o pauza de cateva minute in lecturarea blogurilor si ganditi-va la asta. Normal ca nu-i obligatoriu.
PS. Hm, am uitat ca am citit si “Storytelling” a lui Christian Salmon. Si inca una, dar nu-mi mai amintesc. Ma si intreb de ce mai citesc, daca oricum nu-mi mai aduc aminte nici macar titlul dupa mai putin de 2 luni!!
Deci (caci orice fraza tare incepe cu “deci”), am recitit articolul asta si mi se pare ca sunt foarte, foarte cult. Nu stiu daca o sa-mi revin din socul asta pana diseara. Mai vedem.
a, am uitat sa scriu “PRIMUL!!!!!”, la comentariul anterior…
oho, deja 2 comentarii si abia am publicat. Tare.
al doilea
de fapt, al 5-lea. hm
Sase comentarii (cu asta, ce, nu stii sa numeri?)!! Presimt ca postul asta va avea un succes monstru.
PS. Va rog sa nu uitati, totusi, de problema cu Thalés.
si urma aia cu “acu stai sa citesc postarea”
Vai, dar domnu’ Fluture, asa se scria Thales in Asia Minor, in Milet? Cu accent frantuzit pe e? Dom’le, pana unde au ajuns frantuzii astia in timp si spatiu
S-o sun pe maman s-o intreb care-i teorema lui Thales, ca eu nu mi-o mi amintesc. Sigurrr asta e raspunsul!
Rin Tin Tin, asa, si?
Miorlau, pai nu e neaparat vorba de teorema lui Thales… gandeste-te tu, cu mintea ta
Fluture: cum “asa, si”? Esti un filfizon fandosit, nici un “asa si”
Eu ma chinuide doua luni la o carte de 190 pagini , cred ca o sa iasa si filmul pana o termin!
Nu e tocmai greu sa calculezi inaltimea, e matematica de clasa a 8-a.
calculezi lungimea de la un punct de pe baza la varf, (se poate calcula cu teorema lui) apoi lungimea de la acel punct la centru piramidei:(daca baza e un patrat va fi (l*sqrt(2))/2. Aplici pitagora pentru cele 2 necunoscute si aflii.
Vlad, pai, aici e toata chestia, cum calculezi lungimea aia de la un punct de pe baza la varf?
Prima chestie care imi vine in cap (in mai putin de 5 minute, deci sunt acoperit complet daca ma insel
) este ca a masurat cumva “umbra” piramidei…
Si a doua ar fi ca a masurat latimea piramidei la baza si a calculat impreuna cu unghiulatura ei. (asta chiar suna bine, cel putin in mintea mea)
Stefan, te apropii. A luat un bat pe care l-a infipt in nisip. Cand umbra lui a devenit egala cu lungimea, inseamna ca si umbra piramidei era egala cu inaltimea ei. A masurat deci umbra si de acolo a fost simplu
Cam asta vroiam sa zic, da’ na io mai si muncesc nu am timp de stat pe bloguri.
Capitalul lui Karl Marx, o carte disparuta din librariile romanesti in ultimii 30 de ani. O carte care ofera raspunsuri la multe din intrebarile care ne framanta: Cum am ajuns aici? De ce? Ce se poate intampla? Este cartea care ocupa primele locuri in vanzarile din Germania in ultimii 2 ani.
http://gandeste.org/category/carti-de-citit/