Uite ca am gasit ocazia sa raspund partial la leapsa Andressei.
Am citit la Bucurenci un articol-raspuns scris de Mihaela Radulescu. In rezumat, a raspuns tuturor celor care o intrebau unde si pentru ce ONG ar putea face voluntariat. Foarte interesant, mai putin partea cu discutia ei cu Pruteanu, despre introducerea verbului “a te voluntaria”. Ca si cum nu avem suficiente verbe in limba romana. Ca si cum Pruteanu era seful Academiei Romane. Si uite asa dai nas unui om care nu prea stie pe ce lume traieste. Iar cand Mihaela Radulescu te crediteaza cu asemenea “puteri”, ce poti face decat sa te umfli in piept? Doza de vanitate incepe sa creasca la cote alarmante.
Repet, articolul e bun si chiar necesar. Insa, nu reusesc sa-l citesc asa cum ar trebui citit. Nu reusesc sa rup continutul articolului de persoana care-l scrie. Nu reusesc sa disociez textul asta de declaratiile din ultimele zile ale Mihaelei si de fight-urile pe care le are in mod constant cu Andreea Marin (alta ONG-ista celebra, la fel de…). Va dati seama ca astea sunt cele mai raportate de presa, dar ca nu sunt singurele pe care le are una sau alta. Sunt femei, au familie, au bani, au initiative, au inima. Sunt caritabile. Dar, vai, atat de vanitoase.
Poti fi un bun voluntar fara sa incerci sa scapi de vanitate? Poti face treaba buna in voluntariat fara sa ai un dram de umilitate? Poti cu adevarat intelege problemele oamenilor pe care-i ajuti cand esti orbit de atata orgoliu? Nu cere nimeni sa fii ca Maica Tereza cand vrei sa dai o mana de ajutor, dar cand vrei sa si iesi in fata pentru ceea ce faci, oare nu trebuie putin mai multa retinere? Nu zic smerenie ca deja devin patetic. Dar, putina timiditate e chiar necesara cand vrei sa fii recunoscut si pentru implicarea ta.
Pentru mine, implicarea celor doua in actiuni caritabile nu sunt decat forme de alimentare a propriei vanitati… Si asta ma intristeaza. Ma intristeaza pentru ca nu sunt singurele. Ma intristeaza ca sunt un model pentru multi oameni si – asta e partea buna – ei cred ca trebuie sa devina generosi, insa pot in acelasi timp sa-si cultive vanitatea, ca si cum n-ar fi doua lucururi incompatibile.
Bineinteles, majoritatea vor sari sa spuna: bine ca nu e numai vanitate si ca ele fac ceva. Nu ca altii care doar stau pe margine si comenteaza. Acestora le-as raspunde ca de aceea stau si privesc, pentru ca vreau mai intai sa-mi tratez vanitatea.
nu e mai simplu sa le faci
si sa incerci sa nu stie nimeni despre ele
?
efectiv pt tine, beneficiar si doamne doamne
umilitate? ce e aia?
UMILIT’ATE s. v. plecare, smerenie, supunere, umilinţă.
Mno, mai draga domnule, sunt de acord cu tine. Ba chiar fuse o discutie la Palatul Sutu in care m-am luat de favoritul tau, Mr. Ciutacu, si am subliniat cam aceleasi chestii pe care le zici tu p-aci. Dar stai de straja la hotare, ca parca vad ca vor navali hoardele de “vanitosi” sa-ti frece ridichea pentru articolul asta.
Ca Mihaela Radulescu nu e tocmai o doamna, asta ne-a demonstrat de-a lungul timpului si scandalurilor diverse.
Ca imaginea ei poate porni un val de voluntariat, ma indoiesc.
Ca face asta si ca sa iasa in fata, probabil.
Important, in final, este rezultatul.
Pentru ca ea o sa vorbeasca mai mult decat toata lumea, va trebui ca cei care sunt cu adevarat interesati de ce promoveaza Mihaela sa treaca peste lehamite ca sa se implice asa ca vor fi doua categorii: cei ce o fac fiindca se identifica cu Mihaela, vedeta, femeia cu multi bani si pantofi frumosi si cei care o fac fiindca sunt interesati de proiectele respective.
Si de aici seriozitatea participantilor. Si tot de aici riscul ca cei care se identifica cu Mihaela sa fie mai multi decat cei care se identifica cu cauzasi mult mai putin decisi…