Am fost intrebat de ce sunt atat de inversunat fata de unii jurnalisti, bloggeri, politicieni. Buna intrebare, va multumesc ca mi-ati pus-o.
Fac mici precizari, desi stiu ca pe parcursul mesajelor le-am mai facut: nu sunt inscris in nici un partid, nu simpatizez nici un om politic. Nu sunt angajatul nimanui, nu primesc bani de la nimeni. Am suficienti bani incat sa nu fiu nevoit sa ma ploconesc in fata nimanui pentru a putea manca, bea si calatori. Am foarte mult timp liber. Ma exprim liber si fara alte constrangeri decat prejudecatile si limitele inteligentei mele (na, v-am dat o fraza sa va legati de ea!). Nu ma consider nici cel mai destept dar nici cel mai prost. Sunt constient ca pot gresi in aprecieri, la fel cum pot avea dreptate. Nu am pretentia ca as fi jurnalist si nici lingvist. Sunt un roman care inghite (inca o fraza pentru aurolaci!). Inghite in fiecare zi mizeria debitata de jurnalisti (media in general), politicieni si “elitele sociale”. Pentru ca, vrem sau nu vrem, acceptam sau nu, formarea noastra civica din ultimii ani este rodul jurnalistilor, politicienilor si acestor elite de pacotila. Politicienii fac legile dupa care se caca pe ele, iar jurnalistii ne aduc la cunostinta aceste lucruri, unii stergandu-i la cur pe acei politicieni care se caca, altii scuipandu-i pe cur pe aceiasi politicieni. Iar elitele ni se promoveaza cand cu unii cand cu altii. Cu foarte putine exceptii, jurnalistii de azi sunt, in realitate, niste politicieni la fel de ratati ca cei care ne conduc.
De ce nu-mi largesc paleta de jurnalisti pe care sa-i incriminez? De ce ma iau numai de Ciutacu? Pentru ca el este exponentul acestei generatii de lingai. E un mate fripte parvenit, la fel ca multi altii. Scriu Ciutacu dar nu ma gandesc numai la el. Scriu Ciutacu pentru ca este dovada vie a prostiei si a infutacirii dintre politicieni si jurnalisti. Dovada vie ca ascensiunea sociala in Romania de azi nu are legatura cu inteligenta, cultura si onestitatea intelectuala. Omu’ a preluat modelul Cristian Tudor Popescu, cel al incrancenarii si criticii dure, dar a ramas tot la stadiul de pamflet. Nimeni nu i-a spus ca pamfletul este apanajul jurnalistului-ucenic. Ca pamflet poate face aproape oricine. Cu atat mai mult in Romania, tara de pamfletari basinosi, atat la TV (vezi cazul “Voiculescu in direct“) cat si in Parlament. Nimeni nu i-a spus ca la un moment dat, un mare jurnalist trebuie sa se exprime altfel decat in pamflet. Iar pamfletul in care, cu obstinenta, te dai buricul pamantului (”asa cum va spuneam”, “in exclusivitate la mine”, “stiati ca sunt genial” etc) este doar o gretosenie ziaristica. Ceea ce nu inseamna ca nu place publicului. Tocmai, ca place. Pentru ca publicul e idiot. In mare parte. Si, oricum, ala de-i citeste pe ciutacii-tonomati-jurnalisti-limbisti e majoritar in Romania. Majoritatea – da, aia care alege pentru noi de mai bine de 18 ani, indiferent daca voi va duceti sau nu la vot -, deja indobitocita de ceasca, a continuat sa fie indobitocita de iliescu, nastase, stolojan, constantinescu, voiculescu etc. Ascensiunea sociala in Romania inseamna sa fii pe placul acestei majoritati. Sa se indentifice cu tine. Ca sa te voteze. De aia sunt plebiscitati ciutacii. Pentru ca, majoritatea, ii vede la televizor si ii “alege” pentru a-i reprezenta pe ei, idiotii: “ba, le zice bine, hai sa-l alegem capitanul nostru, ca e baiat din popor, de-al nostru”.
De ce ma leg de anumit politicieni si nu de altii? Sincer, nu prea exista politicieni in Romania. Sunt toti niste parveniti hrapareti. Nimic altceva. Stolojan e la fel de basinos ca basescu, voiculescu, nastase, iliescu, geoana etc. Iar de astia mici, de care scriu eu, consilieri, secretare gen Alexandrescu, Andronic, Tusa etc, scriu doar pentru ca astia sunt urmasii lor. Ei sunt in perioada in care invata sa traga basini. Numai ca ei sunt, cateodata, neobisnuit de sinceri. Ia uite, de exemplu, ce scrie Alexandrescu: “Numai cine nu a facut campanii electorale nu stie ce inseamna sa nu ai oameni in sectiile de votare. De aceea candidatii independenti au din plecare sanse mult mai mici.” V-ati prins? Cam asa sunt alegerile in Romania… Noi votam dar iese cine are mai multi oameni in sectiile de votare… Va mira? Pe mine nu. Actualizare: cum nu era suficienta fraza de mai sus, a dezvoltat putin si in comentarii: “Stii bine ca este important si cine este la numararea voturilor”.
Diana Tusa e alt fenomen. E fan Gandhi, ce pana mea. A intrat in cocina politica si se mira ca sunt CHIAR colegi de-ai ei care o injura. Normal, EI considera ca EI ar fi trebuit sa fie in consiliile de administratie din care iei tu bani de benzina pentru Braila-Bucuresti. O citez: “politica romaneasca nu are principii”. Si atunci ce dracu cauti in ea? Vrei sa-ti plantezi tu principiile? Care, alea care constau in a lua bani din buzunarul contribuabililor doar pentru a face act de prezenta in CA-urile unor firme de stat? OK, ne-ai convins, te votam.
Andronic… ganditorul strategiilor politice ale unor partide si candidati. Wow. Sunt cazut pe spate. Se mira omul pe blogul lui de diverse lucruri care se intampla in viata politica. Pai parca ziceai ca esti “insider”, ce dracu’ te miri ca tata Floarea ca s-a facut oul 10 mii? “Pentru cei anti-Băsescu, am o întrebare : Ce strategie poate fi câştigătoare? Am nevoie de o idee…plătesc bine!” WTF, cine e strategul? Cum cine? Prostimea… Campaniile sunt facute pentru ei. Strategia e una singura: trebuie sa arati ca un baiat din popor; sa fii batos, sa raspunzi atacurilor cu atacuri si mai josnice, sa fii baiat de comitet. Si sa nu uiti sa-mi platesti factura, da?
Dar cu Florin Hi-Q ce ai avut? Pai si el e unul din cei care aspira la ascensiune sociala. Culmea e – adica, nu e culmea, in Romania e normal – ca si reuseste. Cand stii personajul bine, din interior, cand stii cat de gaunos e, cand vezi cat de bagat in seama e, pai nu-ti vine sa tragi o injuratura? “Cum sa-ti transformi clientii in fani”? “Hi-Q e o institutie”! Urmaresc internetul .ro de ani buni. Inca dinaintea intalnirilor “First Tuesday” pe la Hilton sau Crowne Plaza. Si atunci vedeam neaveniti de pe la diverse firme mari (Orange, Connex etc), care, sponsori fiind, aveau si ei pe cineva care vorbea la pupitru. Oamenii erau total in urma fenomenului, in afara subiectului, dar, na, trebuia sa-i ascultam ca datorita lor mancam un senvis si un suc dupa. Astazi nu s-a schimbat nimic. Printre putinii care au ceva de spus, apar neavenitii de genul lui Florin. Se incrusteaza, se fotografiaza, fac schimb de link-uri, adauga toate widget-urile posibile pe un site de cacao, dupa care, hop, sunt invitati speakeri pe la evenimente. Pentru ce? Va spun eu pentru ce. Ca sa-si parcheze Saab-ul in curtea Palatului Parlamentului si sa-i apara poze cu el pe bloguri.
Mi se face greata cand va atatea non-valori in plina ascensiune sociala. Imi doresc oare sa fiu in locul lor? Cu siguranta nu. Imi doresc si eu recunoastere sociala? Cu siguranta da, cine nu-si doreste? Dar in nici un caz in “familia” sociala care se deseneaza astazi pe firmamentul Romaniei. In nici un caz cu 90% din oamenii pe care-i vad acum acolo. In nici un caz nu-mi doresc recunoastere sociala din partea idiotilor care decid astazi Romania. Care voteaza si aleg pentru mine, indiferent pe cine pun eu stampila.
Mai am un motiv pentru care scriu despre cei de mai sus. Pentru ca, desi nu sunt afectat decat indirect de ei si de clica lor de limbisti-pupincuristi-arivisti, am lasat in Romania oameni la care tin foarte mult. Si care sunt afectati direct, zilnic, de mizeria umana a celor care aspira la statutul social de elite. Si pentru ca, indiferent cum ne vom creste copiii, nu avem de unde sa stim daca intr-o zi, din nefericire, nu vor voi sa se intoarca in Romania “lu’ mamaie si a lu’ tataie”. Si atunci vor da nas in nas cu copiile fidele ale tristelor personaje care pululeaza astazi pe scena politico-sociala a Romaniei. Iar perspectiva asta chiar ma sperie.