Suntem animale sociale. Nu stiu voi, dar noi suntem:)
Ieri am invitat niste amici la masa. Un cuplu de iranieni frantuziti si un cuplu de alsacieni, tot frantuziti. Printre ei, 2 medici, o casnica si o profa de istorie. E clar ca i-am invitat la masa pentru ca avem anume afinitati, pentru ca-i consideram mai deschisi la minte decat altii si pentru ca, nu-i asa, suntem si noi animale sociale si nu trebuie sa uitam asta.
Lulu, as usual, a pregatit numai bunatati, si fara nici un fel de malitiozitate, noi cand am fost la alsacieni n-a fost cine stie ce. Iranienii insa s-au pregatit, au facut orez din ala cum numai ei stiu sa-l faca, sa-l intinda pana face 2 cm bucata. Si au facut si alte chestii bune. Deh, se vede unde e femeia casnica:)
Asa, dar nu despre asta voiam sa va vorbesc. Deci, discutam, vorbim, mancam, bem si ajungem la ultimele nebunii cu privire la medicii romani, chemati cu disperare de statul francez, care acum sunt prea multi si rezidentii francezi nu sunt chiar asa bucurosi, pentru ca le iau lor posturile. Toti amicii nostri incercau sa ne convinga ca nu este ceva voit impotriva medicilor romani. Mda, dar avand in vedere ca medicii romani sunt majoritari printre medicii de alta nationalitate aciuiati pe aici… Discutia a ajuns deci la bresle si privilegii. In orice breasla, membri acesteia incearca sa castige si sa pastreze cat mai multe privilegii. E, intr-un fel, esenta unei bresle. Iar asta e mult mai vizibil in tarile organizate decat in tarile gen Romania, unde, momentan, ni se pare ca doar parlamentarii sunt uniti si plini de privilegii. Bineinteles ca nu toti incearca sa profite la maximum de toate privilegiile, dar marea majoritate o face. Si asta indiferent de clasa sociala si educatie.
Odata ce ai acceptat sa faci parte din breasla – si deci sa beneficiezi de privilegiile aferente – devine din ce in ce mai greu sa vezi acele privilegii ca niste… privilegii. Ti se par lucruri normale si poti afirma cu nonsalanta, cum a facut amica profa, “in afara de faptul ca am un post garantat pentru TOATA VIATA, nu am alte privilegii”. “Ah, da, si faptul ca am concedii in toate vacantele scolare.”
Dar, in afara de faptul ca acele privilegii ti se par doar lucruri normale, tendinta este de a te convinge singur ca acele privilegii le meriti si ca nici macar nu intra in discutie sa le conteste cineva, chiar si cu argumente. Privilegiile breslei au devenit privilegii personale pe care le aperi masinal chiar si intr-o discutie amicala. Esti incapabil sa vezi viata fara acele privilegii si sa accepti ca ele se aplica nu chiar democratic, poate chiar in detrimentul altora. Dar asta nu te impiedica absolut deloc sa dormi. Si nici sa donezi bani pentru opere caritabile. Si nici sa ajuti pe cineva cand are nevoie de tine si cand poti. Asa cum nu te impiedica sa te duci in concediu in vilele de protocol ale breslei si sa platesti 30 EUR in loc de 300. Bineinteles ca nu te mai intrebi, oare restul pana la 300 de cine o fi platit? Pai, poate tocmai de aia pe care incerc sa-i ajuti dar sistemul nu le permite sa iasa din cacat. Pentru ca sunteti prea multe bresle cu prea multe privilegii.
Iar la plecare, fiecare a ramas convins ca are dreptate. Iar eu cu multe vase de spalat. Lui Lulu i se pare foarte sexy un barbat casnic. Iar mie imi place foarte mult cum gateste. Si nu numai. Eeee, curiosilor:-)
domnu papi!!! iranieni???!!! ati invitat dusmanul de clasa la dvs acasa??:)
[...] are o povestioara draguta despre o cina in Franta unde s-a discutat despre diversele avantaje ale breslelor. Avantaje care, la un moment dat, incep sa li se para “breslasilor” drept drepturi [...]
domnu lektor, i-am invitat ca sa-i studiem, normal, ca sa stim cum sa-l invingem, mama lui de dusman de clasa:-)
apropo de asta, chiar in acest moment, la o distanta de 1900 de km, familia mea e intr-un proces urat cu un iranian, dar unul romanit (cetatean roman). oricum, ne apropiem de victoria finala!!:)