Archive for March, 2008

Vanity Fair

Sunday, March 30th, 2008

Se implineste in curand anul de cand multi politicieni, jurnalisti, analisti si diversi consilieri au sarit ca puricii pe blogosfera. Este de notorietate cazul lui nastase – condus de manuta de fratele nostru JEG – care bate recorduri de trafic si audienta pe blogul lui. Idem iliescu (mori, ma!). Idem ciutacu (mai cunoscut ca Lingaul si Tonomatul).

Motivatiile fiecaruia sunt diferite dar converg. Toti sunt vanitosi. Au vrut sa demonstreze ca pot. In cele mai multe cazuri, ca pot avea un blog. Si atat.

Nastase a avut nevoie de un nou canal de scurgere de comunicare cu electoratul. Nemaifiind vizibil din cauza lui Geoana si carand dupa el dosare grele de coruptie si furt, s-a gandit – dupa ce l-a rugat Jeg in genunchi:p – ca n-ar fi rau sa vina sa-si intampine electoratul si sa culeaga singur informatiile, nu prin diverse studii de opinie. Numai ca, nefiind pregatit sa accepte criticile si intrebarile incomode, a stabilit de la inceput “linia editoriala” a comentariilor. Adica a cenzurat la greu. Iar cand oamenii, in mod politicos, i-au cerut sa raspunda la anumite intrebari, a raspuns exact asa cum il stim: evaziv, ironic, dispretuitor, mincinos. Vorbeste despre administratia statului, despre guvern, despre problemele tarii ca si cum cat au fost ai lui la putere in tara asta curgea lapte si miere. Se tot ia de Justitie ca si cum nu el si ai lui au violat-o in toate pozitiile mai bine de 10 ani. Vorbeste de lipsa infrastructurii ca si cum pe vremea lui s-au facut mii de km de autostrada. Creeaza probleme pentru a putea da solutii. Solutiile lui.

De ilici nu mai vorbesc. Cred ca are orgasme multiple cand vede cum i se canta in struna pe comentarii. Saracu’, el nu stie ca “echipa iliescu” nu mai pridideste cu stergerea comentariilor nasoale. Idem la nastase.

Corina Cretu. OK, iliescu ti-a dat sa mananci, dar nu crezi ca e timpul sa gandesti cu creierul tau? Ce atatea osanale, ce atatea limbi? Si la ea se observa aceeasi vanitate. Conform CV-ului, din 1989 pana in 1992 a fost si analist-programator la Blaj, dar si editor, redactor la cateva ziare. In schimb, in 1992, asa, tam-nesam, a devenit “Expert pe langa Presedintia Romaniei, Cabinetul purtatorului de cuvant”. Cum nu spune in ce era experta, presupun ca era experta in cafele, ness si alte nechezoale. Ce mai pot sa va spun este ca, avand nenorocul sa parcurg drumul de la Strasbourg la Bucuresti in apropierea dansei, prestanta este egala cu zero. Cum naiba sa participi la plenul Consiliului Europei cu cizme de centurista? Da, fratilor, avea cizme din alea peste genunchi. Dar nu asta e important, pana la urma. Pe bune, chiar nu e important. Importanta e activitatea politica. Daca te duci pe site-ul Parlamentului European, nu vezi decat vreo 2 luari de cuvant si o intrebare. Bineinteles, in Parl Eur nu trebuie sa te trezesti vorbind doar pentru ca-ti place ecoul, dar numai pentru asta a fost platita Corina Cretu din impozitele pe care le platesc eu?

Diana Tusa. Suparata nevoie mare pentru ca am intrebat-o “ce mare CACAT a facut ea in politica pana acum”. N-a raspuns. Isi continua viata politica pe blogul “Politica fara principii”. Ce inseamna “fara principii”? Va las pe voi sa raspundeti. Se descrie “Ambiţioasă. Încă idealistă. Încerc să fiu independentă. Fac politică liberală. Am multe idei. Unele bune. Pentru care merită să lupt.” Intreb iar: ce cacat ai facut in X ani de cand faci politica liberala fara principii? Are multe idei. Unele bune. Ma sperie celelalte. Daca nu-si da seama si le pune si pe alea in practica? Independenta? In politica? Ha, ha, ha. Ia pune-l pe Tariceanu sa candideze independent…

Victor Ciutacu. Alias Lingaul sau Tonomatul. Stiu ca v-am mai spus parerea mea despre el. Nu i-as fi dat prea multa importanta, dar cum omu’ face tot posibilul sa iasa in fata, de ce sa nu-l ajutam? Un parvenit. Se bate cu pumnii in piept mai rau decat o gorila. Inventeaza lupte. “Domnule Basescu, va avertizez ca…”, “…in calitate de…”. Deci omul chiar crede ca in tara asta numai el se lupta cu basescu. E induiosator de prost. Pe blogul lui sunt maxim 20 de comentatori. Toti il pupa-n cur, cam la fel cum face el cu Felix. Cine se aseamana se aduna. Restul comentariilor sunt cenzurate. Chiar si alea fara injurii. Le lasa doar pe alea la care poate raspunde taios. E incapabil sa citeasca o carte si declara asta cu o oarecare mandrie. Recunoaste insa ca e la limita depresiei. E cel mai “drept” jurnalist roman. E redactor-sef la JN. Scrie si investigatii. Nu s-a gandit nici o clipa sa faca vreo investigatie cu privire la banii lui Felix. Sau ai lui nastase. E penibil. Dar in tara asta, toti penibilii sunt la TV, nu ne mai miram.

Dan Andronic. Fost jurnalist, consilierul politic numarul 1 al Romaniei. “Dan Andronic. încă tânăr. încă îmi place să citesc. ascult plăci de vinil. fac politică în timpul liber. nu mă uit la T-showuri. nu citesc ziarele” Nu citeste ziarele dar post-urile lui sunt pline de extrase din ziare. Nu se uita la T-showuri dar sunt o gramada de posturi legate de declaratiile unora la TV. Cred ca incearca sa ne spuna ca el n-are nevoie sa se citeasca ziarele sau sa se uite la TV. La el vine informatia ca muntele la Mahomed. El a consiliat-o pe Norica in scandalul cu Base. El i-a scris discursul ala de cacat, in care-l acuza pe Base de misoginism. Blogul lui “e despre politica românească * scris aşa cum nu cred că va mai scrie nimeni *”. In realitate, nu scrie mare lucru, tot chestii de pe la TV sau din ziare. Barfe, smenuri, susanele. Mai incearca din cand in cand o manipulare. Nu-i merge. Desi blogul lui e “interzis proshtilor”, cred ca aia nu-i respecta interdictia… A intrebat “de ce-mi cititi blogul”. Curios nevoie mare. Isi da seama ca blogging-ul nu e chiar asa cum a crezut la inceput. Ca o sa intre si o sa ne faca pe toti cu desteptaciunea lui. I-am raspuns ca “sunt curios pana unde poate merge minciuna si cat de idioti sunt politicienii si consilierii lor”. Cenzurat. PM, daca de asta-l citesc, ce sa-i spun? Ca pentru recenziile de carti pe care le scrie?

  1. Dan Andronic a spus:
    mie mi se pare ca blogul e uneori inutil, fiind mai mult o modalitate de manipulare. de satisfacere a unor orgolii marunte. un fel de terapie de grup.

Da, cam astea sunt blogurile politicienilor si jurnalistilor aferenti. Au intrat in blogosfera din vanitate sau din disperare. Vor iesi exact la fel. Dupa ce o vor fi murdarit putin, asa cum au facut si cu presa traditionala. Iar aia care au crezut ca vor castiga voturi si sustinere – aka nastase – vor intelege ca e doar in mintea lor.

PS. Am dat numai cateva exemple pentru ca mi s-au parut mai relevante. Dar puteti extinde lista la toti ceilalti, cu mici exceptii (gen Vlad Petreanu).

Actualizare: articol in Cotidianul cu privire la donatiile lui Dan Andronic catre PNL. Poate aveti nevoie de “cheie” sa-l cititi: Dan Andronic a incasat prea multi bani pentru rezultatele mult sub asteptari obtinute. Asa ca i s-a transmis foarte clar ca trebuie sa faca un gest. Asa ca a dat jumate din banii incasati inapoi (sub forma de troc, barter, cum vreti). Tare ma tem ca dupa alegerile din iunie o sa se roage el sa dea niste bani la PNL ca sa nu-l dea afara si sa nu-l mai ia nimeni dupa aia. Desi, la cat de prosti sunt politicienii…

Bai, cartografilor, bai GPSistilor, bai cartoforilor

Tuesday, March 25th, 2008

Observ ca astia de la Cayenne, X5, ML 420 AMG au ceva cu taranii din Romania. Nu am zis “taranii”. Pai e normal ca omul sa dea 130.000 EUR pe o scula din asta si pe GPS-ul lor “inclus in pret” sa nu apara strada lor? Si nu numai a lor, dar nici a rudelor sau prietenilor? Sa mearga ei in vizita si sa nu poata arata pe harta “uite, masina asta stie si unde stau”… “daca o las pe undeva vine singura acasa”:) Cam cum faceau vacile de la ciurda (pentru cunoscatori)!

eVanghelie dupa PSD

Friday, March 21st, 2008

M-am cam saturat sa spun de fiecare data cand vorbesc de politica ca nu-l inghit nici pe Basescu si nici pe ceilalti. Idioti de teapa lui ciutacu vad mereu in criticarea PNL, PSD pe pupincuristii lu’ Basescu. Desi nu-si da seama, Basescu are mult mai putini pupincuristi decat PSD si PNL.

Ma bucura ca PSD-ul se afunda in cacat. M-ar bucura si daca PNL-ul ar mai lua cate o gura din cand in cand. Si PD-L ar mai avea nevoie de o gura salvatoare in anumite momente.

Gioana propune si voteaza pe Janghelie. Vanghelie nu mai are nici o sansa in sectorul 5, ce dracu sanse sa aibe la primaria Bucuresti? Bucurestenii n-au votat niciodata un candidat PSD la primaria capitalei. Si, sper eu, nu o vor face nici acum. Asa ca, daca as fi in PSD m-as focaliza pe altceva. Pe candidatii la primariile de sector, de ex. Pe candidatii din alte orase, unde exista o sansa. Ce nu inteleg insa nici la Oprescu este setea asta de a si-o fura in mod constant. Frate, esti masochist? Chiar vrei sa fi un luzer absolut? Nu intelegi ca esecurile tale iti fac rau si in ceealalta activitate?

Se tot fac sondaje de opinie. Pe langa faptul ca multe sunt comandate, ce nu inteleg politicienii anului 2008 este ca votul va oscila de-a lungul anului. Sunt atat de multi indecisi. Sunt atat de multi cei care vor pune stampila doar prin prisma unor flashback-uri mentale in noaptea dinaintea votului (si, bineinteles, in functie de ce au consumat, atat pe cale orala cat si pe cale vizuala). Va osteniti degeaba, mioriticilor. Si voi si toti analistii curului meu.

La sfarsitul acestui an, vom fi consumat inutil atat de multa energie incat in 2009 vom continua lamentarile si mai abitir. Cam asta e soarta noastra. Si, de acum, ne-o cam facem cu mana noastra. Laba se numeste.

PS. Bineinteles ca saptamana viitoare vom afla ca nu Vanghelie candideaza, ca Oprescu e desemnat si de data asta sa si-o ia in freza. Iar daca totusi va ramane Vanghelie, inseamna ca Oprescu mi-a citit postul si si-a dat seama ca e luzer:)

Cel mai bun comentariu din ultima vreme

Thursday, March 20th, 2008

Am citit cel mai bun comentariu din ultima vreme, pe blogul lui Alex Mihaileanu aka subiectiv.ro

mArius a scris la data de
Schimbarile in Romania ( si in lume ) o sa vina. Curand. Intr-un fel pe care nu vi l-ati inchipuit niciodata.”

In general nu-mi plac comentariile apocaliptice, insa chiar ar fi bine sa ne pregatim. Se pare ca americanii nu vor mai putea ascunde multa vreme mizeria de sub pres si asta ne va lovi si pe noi. De fapt, deja ne cam loveste… vezi banii care pleaca de pe bursa, vezi EUR, vezi inflatia etc.

Si daca tot am luat de pe site-ul lui Alex, nu mi-a placut deloc comentariul lui cu privire la votul lui pentru Nastase. Cum adica, ne dezamageste Basescu si singura alternativa pe care o gasim e Nastase? Oare chiar atat de alienati mintal suntem? Atat de repede uitam? Pai hai sa-l punem pe iliescu daca tot ne e dor sa ajungem de unde am plecat.

Si din punctul asta de vedere, mArius are dreptate. Vom avea un vot foarte ciudat. Multa abstinenta, multe furturi si mai multe minciuni. Si dupa iunie vom fi intr-o situatie politica si mai precara decat cea de acum. In stilul asta, ne asteapta un cincinal foarte maro, dpdv politic si, bineinteles, social, economic, moral… Daca nu v-ati antrenat rezilienta pana acum, ar fi timpul s-o faceti. Da, se poate si mai rau.

Secretul meu

Tuesday, March 18th, 2008

Intamplarea face ca astazi sa se implineasca exact 3 ani de la prima postare a acestui blog. Unii dintre voi veniti aici pentru ca vi se pare interesant ce scriu, pentru ca va intereseaza ce am mai citit/vazut/auzit eu, pentru ca va plictisiti, pentru ca n-aveti altceva de facut etc. Unii dintre voi sunteti interesati de persoana din spatele blogului. Unii dintre voi ati vrea sa stiti mai multe despre mine, despre viata mea, despre visele si visurile mele. Cu totii avem ceva voyeurist in noi. Nu e un repros.

Azi m-am hotarat sa va spun unul din secretele mele. A inmugurit fara sa-mi dau seama undeva prin anul 1991, odata cu prima iesire intr-un oras civilizat, Viena. A inceput sa infloreasca in creierul meu – tot fara sa-mi dau seama! – la prima vizita a Parisului. Iar de atunci in creierul meu infloreste acest secret de la an la an, si mai frumos, si mai conturat.

Vreau, imi doresc, ca pana la sfarsitul vietii sa construiesc un oras. Sau macar un sat. Un loc care sa se integreze armonios cu natura, fauna, flora si … oamenii. Ideal ar fi undeva la munte, un loc virgin, care sa permita orice experienta arhitecturala. Si cand zic asta nu ma gandesc la ceva exceptional, ci la ceva exceptional de integrat. Case normale pentru oameni normali. Dar altfel decat am mai vazut pana acum. Un spatiu cu strazi largi, cu trotuare si locuri de parcare, cu distante rezonabile intre case, fara garduri si cum multe peluze. Cu gradini intretinute si plante aclimatizate. Un spatiu in care oamenii sa locuiasca, sa doarma, sa respire si sa rada. Un loc in care sa auzi scancete de copil si muzica de camera. Un loc in care sa vrei sa mori cand iti va veni vremea.

Na, stiu ca unii va asteptati sa aflati cum am facut primul milion – poate next time:) – altii va asteptati sa va spun ca ma insor, altii sa aflati daca am fost batut cand eram mic, altii sa aflati unde e bine sa cumparati teren acum, altii cat sa mai astepte pana sa-si cumpere apartament, altii… Ei bine, nimic din toate astea. Am ganduri (si mai) mari. Si am invatat ca asa si trebuie in viata. Tinteste foarte sus si bucura-te daca faci un sfert. Secretul meu este ca visez mult. Si-mi place.

Imi trebuie doar rabdare. Si voua la fel.

Si acum, fiindca eu v-am spus un secret de-al meu, astept sa-mi spuneti si voi unul, pentru reciprocitate. Nu trebuie sa-l spuneti pe cel mai intim, vreau doar un secret. Chiar si unul mic. Ca sa-mi confirmati ca exista o “legatura” intre noi. O comunicare. O… hm, dar ce simt? Lulu iar a gatit ceva bun:-)

Videanule, videate-as in…

Tuesday, March 18th, 2008

Cum e posibil ca in 4 ani de zile, singurele tale realizari sa fie inlocuirea unor borduri? Ce dovezi mai clare vrem despre nimicnicia acestor “oameni de stat”? Cu siguranta are realizari personale – in domeniul marmurei si nu numai – dar chiar atat sa dispretuiesti un oras intreg – 3 milioane de oameni! – incat sa stai pe un fotoliu doar ca sa te afli in treaba (mare)?

Si oare ce democratie e aceea cand 20 de milioane de oameni se lasa – de 20 ani!! – pe mana unor labagii? Ah, am uitat ca ne-am lasat 50 de ani pe mana unui singur labagiu…

E, nimic, ma miram si eu ca prostul intr-o frumoasa dupa-amiaza de martie.

Ca nababii, frate

Monday, March 17th, 2008

Pentru ca nu mai am varsta pentru roblogfest, pentru ca Prigoana avea invitati de marca la botez si m-a sunat sa-mi zica sa nu ma supar ca nu mai e loc si pentru noi, pentru ca asa a vrut Lulu si eu am fost de acord, fuseram la Paris. Si cum ne-am hotarat pe ultima suta de metri, n-am gasit loc decat intr-un, asa zis, hotel de lux. Puii mei, trebuia sa mi se aprinda o luminita cand am vazut mai mult de 50% reducere, nu? Va jur ca mi s-a aprins – wow, superafacere – numai ca nu era aia buna.

Deci, hotel de lux, pretul afisat al camerei 720 EUR/noapte!!! Sa nu-i spuneti lu’ mama ca ma dezmosteneste. Dubla deluxe. Frate, cum ai curajul sa numesti camera asta deluxe cand n-are mai mult de 25 m2? Iar geamurile nu foarte mari si vederea aproape nula? Iar 3 pereti din 4 plini de poze cu pasarele, fara nici o legatura cu ambianta hotelului? Sau poate erau papagali care radeau de oaspetii hotelului. Dar astea au fost mizilicuri pe langa problema nr. 1: desi avea 5 lumini cu intrerupatoare diferite, nu puteai citi! Da, nu puteai citi. Lumina era prea chioara si nu avei cum sa pui veioza de la capul patului sa-ti lumineze direct in carte. De unde se deduce ca majoritatea clientilor hotelului sunt snobi si analfabeti. Restul nu se mai intorc niciodata acolo. Acum, sincer, ma gandesc la aia care platesc pretul “high season”, chiar sunt idioti? Sau le plateste firma sau cum naiba? Si, sa va zic ceva: nici la Ritz, care era la doi pasi, nu mi se pare ca e mult mai bine. Pentru ca sunt aceleasi cladiri, cu ferestre mici. Iar vederea spre Place Vendôme e vax albina. Mai mult, daca te duci cu gagica si vede pe geam numai Dior, Bvlgari, Cartier, Van Cleef etc, mai ai curajul sa iesi la plimbare?:) In schimb, Le Meurice, eee, vedere spre Jardin des Tuileries, Louvre etc. Alta viata.

Stiu, sunt un fraier. Dar nu e vina mea ca Alexandre nu a terminat cu mutatul:))

In setea noastra de cultura, ne-am dus la Musée d’Orsay. Prea multa lume, prea multe opere de arta. Nu poti sa defilezi in cateva ore prin fata a cateva sute de tablouri si sa mai si ramai cu ceva. In schimb, am gasit un tablou pentru colectia lui Adrian Nastase. Si, pe aceasta cale, ii chem pe toti simpatizantii sa facem o cheta sa i-l cumparam, fie si numai reproducerea.Thomas Couture

Va dau si link-ul original, de pe wikipedia. Va rog sa observati dimensiunile: 775 × 466 cm. Hai ca, acolo, pe un holisor tot ii gaseste el loc. Iar titlul, cum nu se poate mai sugestiv: les Romains de la décadence… traducere libera “Românii decadentei”. Iar ca sa nu credeti ca nu m-am gandit si la limbistii lui (aka Mihnea si Ciutacu, ca sa nu citez decat doi dintre ei), iata si o panza reprezentativa pentru ei: “Pelerini mergand spre Mecca”. Unde Mecca = Zambaccian (Zambecca:)).

Pelerini spre Mecca

Iar ca sa inchei acest tablou (sic!) am vazut si 2 romanasi, un el care o fotografia pe o ea foarte eleganta, mai intai cu tablita “sala Toulouse-Lautrec” iar apoi in fata unei picturi, intreband-o “vrei si aici? hai ca e tot asta”. Numai ca fata nu prea voia, ca descrierile de langa picturi erau prea mici si nu se vedea numele pictorului.

In rest, ca sa revenim la lucruri esentiale, astia de la Musée d’Orsay au pus banci numai in sala lui Fantin-Latour, unde culoarea predominanta era negru. Ce zgarciti, sa nu se aseze lumea sa contemple. Care lume, in marea ei majoritate, oricum nu are timp sa contemple. Nu pentru asta a venit, ci pentru poze. Sa faca poze. Cat mai multe, din cat mai multe unghiuri. Pur si simplu, multi oameni nu se uitau la picturi decat prin vizorul aparatului. Trist. Dar cred ca cei mai tristi au fost cei care au venit pentru “Expozitia Courbet” care nu era gata. Dar, exclusiv pe blog la mine (nici macar redutabilul Zoso nu a reusit sa aiba informatia inaintea mea, de puii lui, Jeg si Visurat nu mai vorbesc, dorm in ghete!), eu am reusit sa intru in atelierul lu’ Courbet asta si v-am adus un prim plan cu ce se pregatea acolo. Cum va stiu insetati de cultura, nu va las sa asteptati prea mult, iata ce am vazut:

Courbet - origine du monde

Nu, nu e Alina Plugaru.

Nu, nu va dau numarul ei de telefon.

Pentru inculti: nu e nevoie sa cititi acest post, ca n-o sa intelegeti. In fine, daca tot va mananca ochiul si-l cititi, sa stiti ca de data asta imi permit sa cenzurez comentariile porcoase.

(va urma – daca am chef)

Vin imediat: sunt la cules de capsuni

Thursday, March 13th, 2008

Lulu si cu mine ne-am hotarat: daca lumea tot ne numeste “capsunari”, week-end-ul asta vom culege capsuni undeva in apropiere de Place Vendôme. Si daca tot suntem pe acolo, poate ne lasa angajatii de la hotelul cu acelasi nume sa dormim in vestiarele lor:-)

Ceea ce va dorim si voua.

PS. Si acum sa va aud cum va rugati in cor sa nu fie greva pe TGV:-)

Ce inseamna arta?

Tuesday, March 11th, 2008

Pentru voi. Care e “defintia” voastra?

Asta e una din operele expuse la Guggenheim. Si am ales-o pe asta, nu pe aia unde e o panza alba, fara nimic pe ea, dar cu o descriere la fel de lunga ca a acesteia.

OK, asta e stilul minimalist. Stiati ca exista si stilul post-minimalist ? Uitati aici o opera de arta.

Deci, ce inseamna arta pentru voi? Nu e nevoie sa fiti nici academici si nici rusinosi. Toata lumea se pricepe la arta. Toti avem un anume gust artistic. Deci, va rog, deversati:)

C-asa-i in viata

Monday, March 10th, 2008

Suntem animale sociale. Nu stiu voi, dar noi suntem:)

Ieri am invitat niste amici la masa. Un cuplu de iranieni frantuziti si un cuplu de alsacieni, tot frantuziti. Printre ei, 2 medici, o casnica si o profa de istorie. E clar ca i-am invitat la masa pentru ca avem anume afinitati, pentru ca-i consideram mai deschisi la minte decat altii si pentru ca, nu-i asa, suntem si noi animale sociale si nu trebuie sa uitam asta.

Lulu, as usual, a pregatit numai bunatati, si fara nici un fel de malitiozitate, noi cand am fost la alsacieni n-a fost cine stie ce. Iranienii insa s-au pregatit, au facut orez din ala cum numai ei stiu sa-l faca, sa-l intinda pana face 2 cm bucata. Si au facut si alte chestii bune. Deh, se vede unde e femeia casnica:)

Asa, dar nu despre asta voiam sa va vorbesc. Deci, discutam, vorbim, mancam, bem si ajungem la ultimele nebunii cu privire la medicii romani, chemati cu disperare de statul francez, care acum sunt prea multi si rezidentii francezi nu sunt chiar asa bucurosi, pentru ca le iau lor posturile. Toti amicii nostri incercau sa ne convinga ca nu este ceva voit impotriva medicilor romani. Mda, dar avand in vedere ca medicii romani sunt majoritari printre medicii de alta nationalitate aciuiati pe aici…  Discutia a ajuns deci la bresle si privilegii. In orice breasla, membri acesteia incearca sa castige si sa pastreze cat mai multe privilegii. E, intr-un fel, esenta unei bresle. Iar asta e mult mai vizibil in tarile organizate decat in tarile gen Romania, unde, momentan, ni se pare ca doar parlamentarii sunt uniti si plini de privilegii. Bineinteles ca nu toti incearca sa profite la maximum de toate privilegiile, dar marea majoritate o face. Si asta indiferent de clasa sociala si educatie.

Odata ce ai acceptat sa faci parte din breasla – si deci sa beneficiezi de privilegiile aferente – devine din ce in ce mai greu sa vezi acele privilegii ca niste… privilegii. Ti se par lucruri normale si poti afirma cu nonsalanta, cum a facut amica profa, “in afara de faptul ca am un post garantat pentru TOATA VIATA, nu am alte privilegii”. “Ah, da, si faptul ca am concedii in toate vacantele scolare.”

Dar, in afara de faptul ca acele privilegii ti se par doar lucruri normale, tendinta este de a te convinge singur ca acele privilegii le meriti si ca nici macar nu intra in discutie sa le conteste cineva, chiar si cu argumente.  Privilegiile breslei au devenit privilegii personale pe care le aperi masinal chiar si intr-o discutie amicala.  Esti incapabil sa vezi viata fara acele privilegii si sa accepti ca ele se aplica nu chiar democratic, poate chiar in detrimentul altora. Dar asta nu te impiedica absolut deloc sa dormi. Si nici sa donezi bani pentru opere caritabile. Si nici sa ajuti pe cineva cand are nevoie de tine si cand poti. Asa cum nu te impiedica sa te duci in concediu in vilele de protocol ale breslei si sa platesti 30 EUR in loc de 300. Bineinteles ca nu te mai intrebi, oare restul pana la 300 de cine o fi platit? Pai, poate tocmai de aia pe care incerc sa-i ajuti dar sistemul nu le permite sa iasa din cacat. Pentru ca sunteti prea multe bresle cu prea multe privilegii.

Iar la plecare, fiecare a ramas convins ca are dreptate. Iar eu cu multe vase de spalat. Lui Lulu i se pare foarte sexy un barbat casnic. Iar mie imi place foarte mult cum gateste. Si nu numai. Eeee, curiosilor:-)