Dezbaterile cu privire la imobiliare sunt multe. Parerile cu privire la preturi curg rauri, chiar si de la nespecialisti. Mai ales de la nespecialisti. Bineinteles ca oricine are dreptul la o parere. Mai ales cumparatorii, saracii, care trebuie sa scoata banii.
Citesc o carte, nelegata de imobiliare, si am gasit un pasaj interesant, preluat dintr-un studiu de psihologie care se numeste: “Egocentric empathy gaps between owners and buyer: Misperception of the endowment effect” (de L. Van Boven). Studiul zice asa: “Se dau cadouri unor studenti, diverse obiecte, fiecare avand o valoare comerciala de 5 dolari – o halba de bere sau un stilou, de ex. Dupa aceea, se organizeaza o vanzare la licitatie si fiecare student are posibilitatea sa cumpere (si sa-si vanda) obiectele celorlalti studenti. In medie, nici un student nu vrea sa plateasca mai mult de 4 dolari pentru obiectul celuilalt, dar cand vine vorba sa-si vand propriul obiect – care, repet, i-a fost dat cadou – nu lasa pretul mai jos de 7 dolari. Aceasta dovedeste valoarea adaugata de sentimentul posesiunii”. Eu as mai adauga ca pe acelasi studiu se bazeaza si vanzatorii de obiecte de lux: daca nu platesti un pret mare, nu ai garantia calitatii si, oricum, tu valorezi mult prea mult ca sa cumperi ieftin.
Cred ca este un bun punct de plecare pentru intelegerea preturilor si, in general, pentru intelegerea societatilor in care traim.
PS. Bineinteles, intr-un final, oricine se satura de halba lui de bere sau de stilou (sau de apartamentul in care sta), sau are posibilitatea sa-si cumpere ceva mai “modern”, mai pe gusturile care i s-au schimbat etc. Dar pana atunci, pretul ramane asa cum am stabilit.
buna ziua, ma scuzati. vand stilou chinezesc cu penita de aur, cu cerneala pelikan gata solidificata in rezervor. sau schimb cu 0,279 metri patrati in piata unirii, langa o fantana plus diferenta. p.s. halba de bere nu e de vanzare.
E greu sa dai in jos piata imobiliara
Si deocamdata nu incearca nimeni (duh!). Ramane ca economia per ansamblu sa o duca acolo unde ii e locul (probabil la cresteri din ce in ce mai mici). La un moment dat o va lua “la vale”. Cel mai probabil in cativa ani apartamentele din blocurile comuniste se vor duce un pic in jos.
Stii si tu, totul se leaga de bani pana la urma. Banii vin de la institutiile financiare. Numai ele au bani cu care sa crediteze marii investitori care pot da un semnal de crestere pe piata imobiliara (asta la noi deja s-a intamplat). Intrebarea e daca mai au bani, ca finantele cam sufera peste tot iar acum ca ne-am globalizat…
Dar daca lucrurile merg tot ca pana acum, nu cred ca in urmatorii zece ani sa scada ceva prin imobiliare. Eventual sa creasca cu pana in 10% pe an sau sa stagneze.
Din pacate, ca si eu as cumpara ieftin, dar n-am de unde
)
Reversul medaliei ar fi ceea ce s-a intamplat cu Banca Transilvania (asa zic zvonurile). Millenium Bank a pierdut BCR-ul si s-a orientat spre o noua banca din Romania, pentru ca ziceau (si e oarecum logic) ca mai bine cumpara ceva cu reteaua gata facuta, cu clienti, o entitate care produce (ca Trilulilu, de exemplu). Singura accesibila si care avea un nivel cat de cat ok pt ei era Transilvania. Care se poate lua de pe Bursa, numai ca actiunile erau si asa foarte scumpe iar un zvon de vanzare le ducea (speculativ of course) la un pret de-a dreptul infernal.
Portughezii au zis pas, au refacut calculele si au investit de la zero (astia cu marketingul stiu cum se zice, parca greenfield), mai ales in oroarea aia de brad de Craciun.
Este un exemplu de asset overrated. Cine a pierdut (teoretic, nu si practic)? Au pierdut micii investitori, care si-ar fi vazut actiunile cu 50-60% in sus in cateva zile, chiar numai dupa un zvon mai spre stire serioasa.