Archive for November, 2007

Din aer

Monday, November 26th, 2007

Nedumeriri din avioanele si aeroporturile pe care le-am “calarit”:

1. Care e rostul de a purta cravata bine legata la gat, cand ajungi la destinatie intr-o zi de vineri, la ora 23h45 si in aeroport nu te asteapta chiar nimeni? Unii oameni chiar nu stiu sa-si faca viata mai frumoasa… Si chiar de-ar fi un partener de afaceri – ete na, ce partener de afaceri isi strica somnul ca sa te ia pe tine de la aeroport la ora aia, doar pentru ca tu n-ai vrut sa platesti mai mult si sa vii cu un zbor mai devreme? – nu cred eu ca ala vine la aeroport la ora aia, in costum si cravata. Mai ales cand stie ca vine si te duce direct in Bamboo…

2. Ce rost are sa iei loc la business class cand stii ca in aproape orice avion se nimereste si o mamica cu un copilas, care, se stie, are exact locul din spatele business-ului? Sa mai adaug ca este absolut miraculos ca un copil sa nu planga in avion (nu, nu de frica, prostutilor:)).

3. Cum e posibil ca intr-un aeroport atat de mic ca “Henri Coanda” (mai iesiti si voi din casa, nu se mai numeste Otopeni de mult:)) unii oameni sa se “piarda” intre controlul pasapoartelor si boarding?

4. Cum e posibil ca in acelasi amarat aeroport Henri Coanda un la fel de amarat pain au chocolat sa coste aproape 3 eur? Bine, exagerez, dar din cauza ca a crescut euro, ca in vara atata ajungea. Sa va mai spun ca, desi pretul este nesimtit, fata-vanzatoare, cu alura de manechin boit, tasta pe casa 10 lei, clientii – 95% straini – se uitau pe afisajul casei de marcat, plateau si dupa ce plecau vanzatoarea anula si batea pretul de 9 lei, cel real si afisat in vitrina!? Bineinteles, ei stiu ca acolo strainii incearca sa scape de tot ce le-a mai ramas din moneda romaneasca, dar de ce tinem noi sa-i jecmanim? E mai scumpa chiria decat in aeroportul din Frankfurt sau Paris? Sa va mai zic ca o apa la 50 cl e tot 9 lei? Mai scump decat la Hilton, unde te serveste la masa! Sa va mai zic ca la “Relay”-ul din acelasi aeroport – neputand vinde presa mai scump decat la taraba – nu se bate nimic pe casa, decat atunci cand se plateste cu card. Fata scrie frumos intr-un caiet tot ce vinde. Si, credeti-ma, vinde, nu gluma. Daca nu poate sa fure ca aia cu croasantul, macar aranjeaza ea vanzarile la sfarsitul zilei…

5. Ati vazut ce atitudine au toti angajatii de la aeroport? Io am vazut-o pe una de la controlul corporal care mai ca baga capul in cutia aia cu raze X ca sa muste dintr-un senvis. Sau pe unii de la antitero carora li se balanganea arma in timp ce ei vorbeau la telefon si se mangaiau tandru pe doamna pula. Sau pe aia de la “bunuri de declarat” care citesc “Libertatea” asezati pe scaune ca pe sezlonguri.

Sa mai zic de imbecilii care vin sa ia pe cineva de la aeroport si nu stiu sa citeasca ca “parcarea se achita INAINTE de a merge la autoturism”? “Fa, Tantzo, ce fac, fa, cu pastila asta verde?”. Ti-o bagi in cur, aia faci.

Sa aiba toate astea legatura cu faptul ca nemtii ne dau portile de imbarcare spre Bucuresti numai in zone unde se lucreaza, e frig si intuneric? Pe bune, mergand pe coriodoarele alea in lucru, te astepti ca in orice moment sa iasa un “baietas” sa-ti ceara o… tigara.

In rest, cum a fost la vot? Ce mai face Base? Sa le transmiteti multa … din partea mea. La toti, negresit.

Posted in Actualitate, Franta, Romania | 3 Comments »

Diverse cu averse

Friday, November 23rd, 2007

Ploua. De vreo 3 zile. Dar nu ma simt ca la Liège, acum 14 ani. Cred ca atunci am facut, fara sa stiu, prima mea depresie. A plouat in fiecare zi, timp de vreo 6 luni. Eram, deci, umed. Ma si mir cum de n-am facut igrasie.

Am montat si (aproape) ultimele mobile. Sunt la etaj, in biroul in care nici nu voi avea timp sa ma obisnuiesc. (Lulu imi tot reamiteste asta:-)). Profit cat pot. Tocmai ma pregateam sa va spun ca de aici Internetul vecinului merge MULT mai bine, cand, iata, vad ca nu mai e chiar asa… In fine, azi am reusit sa prind aproape o ora de net, fara intreruperi!

Sunt bucuros. Dar si trist. In ultimele luni au fost multe schimbari. Unele in bine, altele in foarte bine, altele in exceptional de bine. Dar si unele in exceptional de trist. Din cauza asta, simt ca relatia mea – filosofica, se intelege – cu justitia va fi din ce in ce mai dezechilibrata. Pentru ca, am impresia ca, desi oarba, umbla cu mai multi amanti. Si, a doua zi, cand trebuie sa ia decizii importante pentru oameni, ea isi aranjeaza unghiile si se gandeste la orgasmele din noaptea precedenta. Nu se gandeste la vietile pe care e pe punctul de a le strica. Stiu ca am mai spus-o si in alt post, dar ma voi forta toata viata sa explic copiilor ca justitia e o curva. O curva imprevizibila. Mai ales in RO. Dar nici in alte parti nu mi-e rusine…

==

Legat oarecum de justitie, a aparut o noua specie de bloggeri. Adica, tot un blogger, dar “incrucisat” un pic cu imputiciune de politician. Polibloggerii. Poligloabele politicii romanesti. In aceeasi categorie ii bag si pe ziaristii demagogi, gen Ciutacu. Apropo, cat credeti ca mai poate individul sa-si ascunda depresia in spatele ego-ului supradimensionat? Darius, Darius, ce frumos i-ai zis tu lu’ nenea Basescu atunci, si ce urat ni i-ai bagat pe muistii astia in blogosfera. Bine, ai fost si tu un pic naiv, poate ai vrut sa-ti gasesti un job, poate vrei si tu cele “15 min de glorie” (vezi aici). Oricum, sper macar ca nu ai facut toata munca asta gratis, ca atunci chiar te scot de la inima. Serios, daca nu i-ai taxat de bani pe bulangii astia, atunci esti pa.

A vuit toata blogosfera, si-a facut blog nastase, iliescu, geoana, elena udrea, ce mai, toata floarea puliticii romanesti. Bineinteles ca in blogurile lor sunt exact la fel de insipizi ca la tv sau in parlament. Cu toate astea, isi vor atinge scopul. Spun asta dupa ce am citit o parte din comentariile vizitatorilor. Majoritatea se adreseaza cu “domnule presedinte” sau cu “domnule prim-ministru”. Si, multi dintre ei, in imbecilitatea lor, nu ezita sa se prezinte cu fraze de genul “sunt inginer, am 30 ani si vreau sa va felicit pentru tot ce ati facut pentru tara asta. V-am votat mereu…”. Voi va dati seama ca au trecut 20 ani absolut inutil? Ca nu am avansat, inspre adevar, nici macar cu un pas? Tineri de numai 30 ani inca mai cred in salvatorii nastase si iliescu? Hai sa-mi fut una!

In afara de numele astea grele si puturos mirositoare, au aparut si niste mici sateliti, imbracati in Chanel. Iau numai un exemplu, la nimereala: Anca Alexandrescu. Pe scurt, catelusa lu’ nastase. Mai pompos “Tanara, frumoasa, ambitioasa… uneori mult prea orgolioasa! De 11 ani sunt alaturi de Adrian Nastase si inca nu mi-a trecut…”. Nu contest, din poza reiese ca e tanara si frumoasa! Nu, nu voi cadea in cliseul “si unde ati mai vazut voi o femeie tanara, frumoasa si desteapta la un loc?”. Nu, asta o las macho-menilor de serviciu. I-am citit zbaterile blogoreice frumoasei Anca. Scrie binisor, oricum mai digerabil decat nastase. O intrebare am (si i-o pun si lui Ciutacu), dar nu astept raspuns : Cum poti spune ca ai propriile pareri, cand de 11 ani de zile stai pe langa un personaj ca nastase? Cum poti fii obiectiva in conditiile astea? A, da, esti obiectiva… din interior. Io zic ca esti doar decorativa de interior. Iar, tu, nea Ciutacule, oricat te vei screme la TV sau in blogosfera, nu vei scapa de “coada” cu care ai intrat pe aici: un lingau de-al lui Voiculescu. Este evident ca te deranjeaza – mi-a zis mie psihiatrul din dotare -, este evident ca incerci sa fii recunoscut, sa ai bani (asta chiar e legitim:-)), dar pe tine va scrie intotdeauna: “Catelusul lui Voiculescu”. De-ar fi sa iesi la bere cu jumate din blogosfera. Ai insa o sansa: la fel ca ilici, peste 20 ani, tinerii care azi citesc doar blogul lui Vladut, sa vada in tine un om de presa, à la Cristoiu sau CTP. Dar pana si ei vor stii ca nu exista ziarist de tipul electronului liber. Bineinteles, asta ti se va intampla dupa multe, foarte multe cutii de Xanax si Prozac.

===

Legat oarecum de subiectul de mai sus, Adrian, care merge incet dar sigur pe urma unor Plesu, Liiceanu sau Patapievici, este chemat la TV de acelasi neobosit Ciutacu, este bagat in blogroll-ul lu’ nastase si ilici, i se cere parerea etc. Desi el spune clar si raspicat ca nu e interesat de politica, cred ca nu intelege un lucru: politica e interesata de el. Si, desi e posibil sa nu impartaseasca neaparat opiniile lu’ Ciutacu, nastase sau ilici, desi are curajul sa-si spuna aceste pareri fara jena, eu cred ca exista riscul contaminarii. Nu prin vointa lui, ci prin asocierile pe care le fac oamenii. Oamenii nu au timp – si unii nu inteleg ce scrie el – sa citeasca si sa analizeze (lipsa de) legatura dintre el si cei citati mai sus. Oamenii vor simti ca e o asociere, o afinitate. Ma intalnesc cu Ciutacu la bere, e normal sa avem anumite lucruri in comun, nu? Ma invita ilici la un serbet de trandafiri, e normal ca daca accept, omul de rand sa intelega ca avem ce sa ne spunem, nu? Bineinteles ca Adrian poate veni dupa aceea pe blog si sa demonteze discutia avuta cu ilici, dar mie mi se pare periculos. Recunosc ca si eu as fi curios pana unde poate merge minciuna in politica, dar sa-mi pierd vremea cu experimente pe oameni politici romani, care doresc doar sa castige un capital de simpatie in randul tinerilor, mai bine zic pas.

===

Mai era ceva, dar trebuie sa pun aspiratorul.

Update: n-am mai pus aspiratorul.

Posted in Actualitate, Bloggeri, Politica, Romania | 8 Comments »

Despre subiectivitate

Sunday, November 4th, 2007

Joi am fost invitati la o familie de iranieni, stabiliti de multi ani in Franta. Oameni foarte cultivati. M-au mai luminat un pic si despre politica Iranului, despre manipularile lui Ahmadinejad, despre faptul ca doar da din gura in ce priveste arma nucleara, evreii etc. Adica, ii cam place sa se auda vorbind, sa-si vada numele prin ziare, dar, in realitate, nimeni nu prea il baga in seama. Nici macar el nu prea se ia in serios.

Impreuna cu o familie de alsacieni:-), plecand de la filmele lui Pasolini – care mie nu mi-au placut – au ajuns sa discute de relatia dintre Rimbaud si Verlaine. Bineinteles ca eu eram total pe dinafara, nu numai ca n-am citit nici un poem scris de ei, dar ignoram si faptul ca au fost homosexuali. Ignoram si faptul ca Verlaine era casatorit si cu copii si ca facea dragoste cu Rimbaud in camera alaturata sotiei si copilului. Unde vreau sa ajung: este incredibil cat de mult inseamna pentru noi, oamenii, IMAGINEA. Afland cat de porc era Verlaine cu nevasta-sa, nu-mi (mai) vine sa citesc nimic de el. Putea fi genial – mi-au spus ca geniul poeziei lui a fost alimentat tocmai de aceasta relatie « fuzionala » cu Rimbaud – dar pentru mine, crescut in spirit iudeo-crestin, aproape ca mi se pare inutila opera lui. Ca si cum, vai, daca nu ai si o conduita exemplara, asta te face mai putin geniu. Bineinteles, daca esti un geniu si vii si devreme acasa, iti voi pune cartile sub perna. Stiu ca este fals, dar nu e vina mea, e vina educatiei pe care am primit-o, si nu ma refer numai la cea de acasa, ci si la educatia societatii in care am trait. Subiectivismul este cuvantul de ordine iar toata viata – cel putin a mea – este o lupta cu acesta.

Iranianul mi-a imprumutat o carte: « Traité de athéologie » de Michel Onfray. Autorul, un filozof contemporan francez, incearca sa puna bazele unei noi stiinte, ateologia. Adica, ati inteles cu totii, cum ar trebui sa se comporte un bun ateu. Cam ce carti trebuie sa citeasca, de unde sa inceapa si cum sa evolueze. Bineinteles, autorul este foarte informat, cultivat si argumentat, asa cum ii sta bine unui ateu adevarat. Am ajuns pe la jumatatea cartii – desi, avand in vedere educatia despre care vorbeam mai sus, ar fi trebuit sa arunc cartea cat colo, sa-mi scuip in san si sa strig « Vade retro satana! »:-) – cand, deschid televizorul si ce vad? O emisiune la care era invitat si autorul cartii. L-am prins chiar cand se « certa » cu Jacques Attali. Mi s-a parut mai putin important de ce se certau, cat atitudinea lui Onfray. Adica, tipul era foarte enervant. Nu-l lasa pe celalalt sa vorbeasca, raspundea in doi peri, voia sa-si etaleze imensele cunostinte si, pana la urma, in 5 minute de emisiune am cam auzit tot ce spunea si in cartea pe care tocmai o citeam. Marota lui era un anume preot, care prin secolul XVI, a scris o carte in care refuta Biblia. Si ala era inceputul ateismului adevarat. Era un fel de Geneza ateismului modern. Impresia mea – de dupa ce l-am vazut la TV – a fost ca omul incerca sa epateze. Ca a descoperit si el doi autori mai necunoscuti – si mai ales, nepromovati din cauza puternicei influente bisericesti a vremurilor – si acum i-a scos la iveala ca sa ne dea cu tifla. Repet, cartea lui mi se pare interesanta, documentata si argumentata. Nu este o carte care te convinge sa devii ateu inca de la pagina 34, dar sunt idei si explicatii interesante, mai ales in ce priveste laicitatea declarata a unor tari si influenta inca omniprezenta a educatiei iudeo-crestine in punctele cheie ale societatii: justitie, economie, sanatate, etica medicala si nu numai. Insa, vazand atitudinea autorului la televiziune, parca nu-l mai citesc la fel. Parca nu mai sunt la fel de « deschis » cand ii citesc argumentele. Daca la inceput nu mi se parea ca vrea sa dovedeasca ceva, acum mi se pare inversunat. Si, mai ales, mi se pare cam arogant. Si asta ma face sa-l citesc altfel.

Si, mergand pe firul logic, m-am gandit la multi autori/artisti/vedete tv/oameni politici si la IMAGINEA pe care ne-o da mass-media despre ei. Bineinteles ca fara mass-media unii – care au ceva de spus – pot ramane necunoscuti pe vecie. Dar, in acelasi timp, mi se pare pernicios si fenomenul invers. Si, din ce in ce mai greu pentru mine, « consumator », sa-mi fac o idee obiectiva despre X sau Y. De aici pana la manipularea maselor nu mai este decat un mic pas. De fapt, in manipulare cred ca e si o mare doza de auto-manipulare. Voi ce parere aveti?

Brrr, asa mult am scris?:-)

Posted in Actualitate, Carti, Franta, Politica, Religie | 2 Comments »