Archive for October, 2007

Antreprenor la plic

Tuesday, October 16th, 2007

Vazand un catalog de la Cora – “Foire à 1 EUR” (adica o gramada de produse pentru un 1 EUR/buc) – mi-am adus aminte de studentie. Ca un student parlit ce eram, imi storceam creierii pentru a face bani (cu investitii minime, spre zero daca se putea). Si, cand am vazut pentru prima oara pachetul de 100 de plicuri (normale) la un pret mai mic de 1 EUR, adica 0,01 EUR pentru un plic, imediat m-am gandit ce business misto poate sa fie. Am inceput sa multiplic cate plicuri din astea puteam duce eu acasa in vacanta, cu pretul pe care speram sa-l obtin in RO, ce profit obtineam, dupa care incepeam sa ma gandesc cat m-ar costa sa le trimit prin posta sau prin diversele curse care incepusera sa apara, etc. N-aveam Excel in perioada aia, dar vai ce viteza mentala de calcul aveam. In fine, am avut o perioada de visare foarte frumoasa :-) Dar cine stia ca asta putea fi intr-adevar o afacere in Romania anilor ‘93? Cine stia ca orice afacere la vremea aia avea sorti de izbanda? Cine avea curajul sa lase o facultate pentru a castiga bani? Mai nimeni… Dupa care, iata-ne dupa multi ani, cu facultatile terminate si cu nostalgiile pe varful limbii.

Nu va mai povestesc ca dupa acest prim business reusit:-), am trecut la altul, mult mai banos dar si cu investitie putin mai mare: comercializarea de tapet. Mai stiti ce cerere era pe piata romaneasca? Oricine isi renova casa inainte de ‘89 musai isi punea tapet. Si, uite asa am trimis eu niste tapet acasa… si n-a fost folosit niciodata. Si asa a luat sfarsit si acest business… De restul afacerilor nu-mi mai aduc aminte, dar va asigur ca am visat multe. Cert e ca banii au inceput sa vina in momentul in care am pus mana pe lopata si am inceput sa sap gradinile… Iar afacerea cu plicurile a fost doar una familiala, sub forma de scrisori.

IKEA rulez NOT!

Sunday, October 14th, 2007

Lulu si cu mine am fost de 3 ori la IKEA sa ne alegem dulapul – bine, Lulu, dressing-ul – pentru haine. Bineinteles ca am mai profitat sa cumparam si altceva, dar zic ca de 3 ori ne-am dus sa ne uitam la culori, la aranjamente, la dimensiuni. Pana la urma, ne-am hotarat. Inainte de asta, eu n-am mai fost niciodata la vreun magazin IKEA. Desi am auzit de IKEA :-) Si am auzit si cu cata nerabdare astepta toata lumea deschiderea IKEA in Romania. Ce sa zic, au lucruri faine, nenea Kamprad are bani multi, IKEA e un brand puternic, bla, bla, bla. Sa revenim la treaba.

Comanda a durat 15 minute. Drumul nostru pana la IKEA alte 30. A doua zi, am rugat doi colegi de-ai lui Lulu sa vina sa ma ajute sa incarc si sa descarc, pentru ca unele pachete avea 60 kg. Atentie, vorbim de un dulap de 2 m inaltime, cu usi de sticla glisante. Bun, ne-a mai luat vreo 45 minute pana le-am pus pe toate in carucior. La casa, aflam ca unele pachete din lista erau de fapt cate 2 cutii (101.034.200 (1) si 101.034.200 (2)). Altele chiar 3. Cred ca era mai simplu sa le dea pur si simplu alte numere, de ex. 101.034.201… 34.202. Pentru cei care nu au avut inca contact cu IKEA… In fine, la casa, oameni civilizati, ne-au asteptat pana le-am luat si pe celelalte (pentru ca nu aveam cum sa platim si o mare parte din produse erau deja scanate). Am luat directia "inchiriere camioneta". Ah, cu o ora si jumatate inainte de inchiderea magazinului nu se mai pot inchiria. Dar, doamna, eu in 45 de min sunt inapoi, stau in zona. Nope. Lasa carucioarele la IKEA, revino a doua zi. Ia-i din nou pe oameni cu tine. Neplacut.

Dureaza 30 minute sa inchiriezi camioneta, 20 EUR/h. Dar si 900 eur garantie pentru ea. Ajungem acasa, descarcam, fuga inapoi, 1h10 min. Imi iau doar 20 EUR, uita de cele 10 minute. Frumos din partea lor. Mai dureaza insa 20 minute pana se duce cineva la ea, sa verifice ca totul e in regula. Inapoi acasa.

Precizez ca – contrar aparentelor:-) – nu sunt novice in ale bricolajului. Cand am deschis pachetele si am vazut numarul impresionant de suruburi, surubele, chei si alte sisteme de prindere cu rotite sau fara, m-am crucit. Ok, la IKEA au lucruri frumoase pe care ti le montezi singur acasa, dar sa nu exageram. Cartea de montaj avea 40 pagini. OK, numai poze, dar, totusi, 40. Cand vezi atatea componente – si-ti mai aduci aminte ca la o masuta luata acum 2 zile ti-au lipsit 2 holz-suruburi – e imposibil sa nu te apuce angoasa. "Si daca in curs de montaj imi lipseste ceva?", "Si daca la final imi ramane ceva in plus, oare cand o sa se dezmembreze tot ansamblul?".

Sa mai spun ca la chestia asta erau necesari 2 oameni pentru montaj? In fine, sunt inginer, ce mama naibii, asa ca l-am montat singur:-) Adunate, am lucrat cam 12 ore. Da, 12 ore! Pai, eu inteleg ca IKEA e ceva misto – la chestia cu ieftin nu cred, stiind cat costa mana de lucru in China – dar cand dai 1000 EUR pe un dulap, parca nu te astepti sa pierzi 3 zile (drumurile la IKEA, asteptarile, incarcat, descarcat etc) si sa mai si pui alti 2 oameni sa-si ia juma de zi de liber.

Ce sa mai zic, daca cu o idee ca asta unii au facut miliarde, inseamna ca mai sunt multe de facut:-) Mai nasol e ca si ceilalti producatori de mobila au inceput sa faca la fel. De aia am mai stat ieri inca 2 ore la un dulap pentru ca gresisera ei gaurile. Si a trebuit sa fac rost de o bormasina si sa mai bricolez eu cate ceva, altfel nu puteam monta usile.

In rest, da, pentru chestii pe care le cumperi si le folosesti imediat (perne, veioze, becuri, cosulete etc), e frumos la IKEA. In curand prevad o evolutie a conceptului in felul urmator: cumperi PAL-ul sau MDF-ul brut (in placi) si dupa aia iti dau ei niste mici fierastraie, un mic strung de apartament ca sa-ti construiesti singur dupa schita si decupajele dar si micile sisteme de prindere.

Am net… in gradina

Sunday, October 14th, 2007

Bai, e o zi incredibil de frumoasa. Stau pe un sezlong in curte si aud pasarelele cantand. Lulu s-a jucat cu un pisic, pana cand a vrut sa intre in casa. La care l-am zâtuit frumos (wow, ce exprimare).

Deci, e frumos, soare, trandafirul inca mai are flori. Am citit ceva fain la Morar. Hai, sa va vaz care ziceti ca n-are dreptate.

Mi-am adus aminte de nebunia cu antenele, dinainte de ‘89. Mai tineti minte "greblele" alea de 4m lungime? Si unele cu lighean de aluminiu in coada? Mi-aduc aminte ca a lucrat tata la o antena din aia mai bine de 3 saptamani. Se ducea dupa munca intr-un atelier si facea gauri la milimetru. Si asta ca sa prindem un post a carui limba nu o intelegeam. Incredibil ce disperare ne locuia. Incredibil ce a putut face comunismul din noi. Incredibil cat ne-a trebuit sa ne dezmeticim (oare?) si sa ne revoltam (si nici nu suntem siguri ca ne-am revoltat spontan!). Dar cel mai incredibil este cum, nici dupa 20 ani de atunci nu s-au schimbat prea multe… Avem aceiasi oameni politici (numai ca acum sunt vizibili, atunci nu-i lasa ceasca sa se afirme) si televiziunile sunt chiar mai proaste decat televiziunea bulgara dinainte de ‘89. Ne-am condamnat singuri la mediocritate. Inca o dovada in plus ca in decembrie ‘89 nu a fost revolutie. Pentru ca daca ar fi fost, ar fi insemnat ca vrem sa schimbam ceva. Numai ca atitudinea noastra de dupa si din fiecare zi demonstreaza ca nu noi am vrut sa schimbam ceva. Am vrut doar mai multa paine. Si mai variata. Si am vrut mult circ. Altfel nu-mi explic cum ne complacem in promiscuitatea clasei politice. Cum nu actionam in nici un fel. Pardon, semnam petitii on-line.

PS. Voisin, merci!

SMS de la Lulu

Thursday, October 11th, 2007

Ce faci, senvisule?

PRIETENUL meu Florin Grozea (HiQ)

Wednesday, October 3rd, 2007

Bunul meu prieten Florin Grozea – e, nu stiti cine e? hai, ma?! e "primul baiat care a scris a scris primul blog al primului artist al primului roman" – de la HiQ (puii mei, nu stau sa va dau toate cuvintele din DEX, vedeti si voi la neologisme) se ofuscheaza foarte tare in postul asta. Prietenul meu, Florin Grozea paranteza Hi-Q paranteza, zice ca nu e normal ca cineva/oricine sa nu stie cine e Digweed sau Ciutacu. Adica, puii lui, trei cuvinte trebuie sa stii despre oricine si despre orice. Chiar daca, cum face prietenul meu Florin Grozea – deschid paranteza Hi-Q inchid paranteza – nu cititi Star, Click sau Ciao.

Bun, plec de la postul asta si va spun asa, ca ma plictisesc, cate ceva despre prietenul meu, dar si al vostru, ca el e ii numeste pe toti prietenii lui si ai lui HiQ, Florin Grozea.

Cred ca prietenul Florin Grozea (Hi-Q) a scris postul ala pur si simplu imaginandu-si ca ar putea exista cineva care sa nu stie cine e el si/sau cine e HiQ. Cosmar, frate! Inaintea acelui post, prietenul Florin Grozea (Hi-Q) a scris niste comentarii pe la prietenul Jubjub, in care ii spunea doua chestii, si aici citez ca nu am memorie: "…atitudinea asta ma scoate din sarite" si, ca o conluzie care te lasa fara drept de replica, "Doar prostii sunt fuduli". Ca sa va traduc: nu stii cine e Hi-Q, pardon, Digweed, esti fudul. Iar fudulii sunt prosti, deci, esti prost, prietene! Iar atitudinea asta il scoate pe Florin Grozea (HiQ) din sarite. Fratilor, va rog, nu mai fiti asa fuduli ca prietenul Florin Grozea (HiQ) are treaba, trebuie sa fie creativ, trebuie sa scoata hit-uri ca sa aveti voi pe ce dansa la nunti, botezuri si alte parastasuri. Va conjur sa nu-l mai scoateti din sarite! As vrea insa sa-i atrag atentia lui Florin Grozea (HiQ, si pe mine a inceput sa ma enerveze repetitia asta:-)) ca expresia era "prostul daca nu-i un pic fudul, parca nu e prost destul". Dar citez din memorie deci e posibil sa nu fie corecta.

Asa cum pe Florin Gro… ok, ok, o sa scriu doar prietenul Flo, bine? Asa cum pe prietenul Flo il scoate din sarite "falsul elitism" (alta perla din comentariile aceluiasi Flo), ei bine, pe mine ma scoate din sarite cand vad pe toate comentariile, pe orice site, si chiar si in comentariile din viata reala, ca Florin nu se poate prezenta doar cu "Florin" ca toti ceilalti bloggeri, ci cu expresia Florin Grozea (Hi-Q). Bine, inteleg, e pentru google, cuvinte cheie si cautari, promovare etc, dar, p m, nu crezi ca e prea mult? Nu crezi ca exagerezi? Ce importanta are pentru X sau Y ca tu esti Florin de la Hiq? Adica, "alo, gagiule, vezi ca vorbesti cu un artist/vedeta/compozitor/aranjor etc!"? Asta vrei sa transmiti? Atunci de ce ai nevoie sa precizezi tuturor persoanelor cu care te intalnesti prima oara ca tu ai terminat informatica, nu ca gloata de ceilalti artisti? Stiu ca eu te-am invatat cum sa-ti promovezi blogul, cum sa comentezi din cand in cand pe blogurile cu mare trafic (zoso & co), dar acum e suficient. Esti suficient de cunoscut. Oricum pui link la fiecare comentariu, daca ai scris ceva pertinent, lumea o sa dea click si o sa vada ca e vorba despre tine. A, si daca tot sunt la capitolul asta, e urat din partea ta ca dupa ce te-am consiliat cum sa incepi blogging-ul, m-ai pus cateva zile in blogroll si dupa aia m-ai scos. Nici nu stii cat am plans cand am observat.

Dar ma bucur ca scotandu-ma pe mine ai facut mai mult loc pentru link-urile catre prietenii Hi-Q. Adica fix un prieten, pentru ca celalalt link este doar catre un blog neoficial HiQ. Mama, cand ati intrat voi pe piata acum 10 ani, ce idee geniala ati gasit sa-i numiti prieteni pe toti fanii vostri! Adica, bei, voi astialalti artisti, noi avem prieteni, nu pitipoance care lacrimeaza pe la concerte. Mi-aduc aminte cand si noi eram "prietenii nostri de la SO". Mi-aduc aminte cand am devenit prietenul care a participat (financiar) la cadoul de ziua lui Mihai. Am fost si prietenul care a fost chiar invitat la ziua lui Mihai. Ce mai, eram prietenul vostru si al lui hiq. Drept pentru care, ca un prieten adevarat, am inceput sa consum timp pentru voi. Am inceput prin a va aduce o cantare la sarbatoarea unei localitati, dupa care v-am cumparat din banii firmei domeniile "hiq.ro" si "e-ok.ro". Dupa o ora in care tu mi-ai expus proiectul eOK, eu am pierdut alte ore ca sa pun pe hartie ideile mele si sa fac structura site-ului. Site ce urma sa fie  facut moca tot de firma unde lucram, asa cum au fost moca si hosting-ul si serviciile aferente.

Iar astea au fost doar mizilicul. Dupa aceea mi-am pierdut ore si chiar zile pentru a convinge pe cineva sa investeasca in MOF-Records, firma voastra, cu care va laudati dar uitati sa spuneti ca nu mai aveti decat 40% din ea. Detaliile sunt inutile si chiar nu ma deranjeaza ca am pierdut timpul ala. L-am trecut la capitolul "antrenament negocieri". Insa n-am reusit sa inteleg niciodata cum nici unul din voi nu a putut sa dea un telefon sau macar un SMS si sa-mi spuna un simplu "Multumesc". Dar, ai dreptate, intre prieteni, multumesc-ul poate fi si subinteles. De fapt, daca-mi aduc bine aminte, mi-ai spus o data "multumesc": cand, dupa mai mult de un an de la evenimentele de mai sus, desi nu mi-ai trimis nici un mesaj de ziua mea (parca asa se obisnuieste intre prieteni), mi-ai trimis un mesaj disperat in care-mi cereai 50 milioane de lei. Tocmai venisei din vacanta din America. Iar singurul prieten la care mai puteai apela eram eu. Si nu mi-ai zis telefonic, mi-ai trimis SMS, pentru ca erai la "hair-stylist" si nu puteai vorbi. De parca ala te pieptana pe limba. Ei bine, in acel mesaj mi-ai multumit. Anticipat chiar. Dar cand a fost vorba sa mi-i dai inapoi, iar erai foarte ocupat si l-ai trimis pe fratele tau cu ei. Vedeta din tine, superbizi, nu putea rupe 10 minute sa-mi stranga mana si sa zica un "multumesc" cu toti dintii. Asta e ideea ta si a HiQ despre prietenie. Daca ai ceva de castigat de la cineva, e prietenul tau. La fel ai facut si cand ai debarcat prin blogarime. Te-ai dus pe la toate intalnirile, ai iesit la masa cu toti bloggerii de succes si ai incercat sa-i cooptezi la diverse proiecte de-ale voastre. Si, unii dintre ei, bucurosi ca o vedeta autentica se pogora din ceruri ca sa le vorbeasca, au inceput sa lucreze pentru tine. Unii au pus doar link catre tine. Altii s-au entuziasmat mai mult si s-au pus pe facut schite, machete, prezentari pentru o viitoare colaborare. Din care ei nu s-ar fi ales nici macar cu un "multumesc".

Voi incheia aici, facand precizarea ca singurul lucru care m-a facut sa scriu cele de mai sus a fost faptul ca Florin Grozea & HiQ, din punctul meu de vedere, au impins ideea de prietenie la cel mai jos grad de superficialitate. Nu incercati sa dati alt sens cuvintelor mele. Nu incerc nici o campanie impotriva lor. Vietile noastre respective nu se (mai) intersecteaza nici macar la infinit. N-am nici un alt interes. Doar ca zilele trecute Florin, in tupeul lui nelimitat, si-a permis sa-mi trimita iar un mesaj… ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, din punctul lui de vedere.

PS. Numai pentru Florin: vezi, daca nu ma scoteai din blogroll nu mai ziceam de tine :-) )))

Amelie Nothomb – Ni Eve, ni Adam

Monday, October 1st, 2007

Amelie_nothomb Am citit-o dintr-o suflare, intre autocar si avion. Delicioasa Amélie Nothomb, cu o poveste la fel de simpla dar la fel de frumoasa ca si "Stupeur et tremblements". Mi se pare deconcertant ca isi povesteste propria viata, practic se dezbraca in fata cititorului. Poate din cauza asta are succes, pentru ca suntem toti, mai mult sau mai putin, niste voyeur-isti. Unii isi satisfac viciul – dar oare e un viciu? – citind Libertatea, altii, mai intelectuali si/sau snobi, citesc Marchizul de Sade :-)

Iar dupa asta, ca sa ne dam o buna constiinta, vom citi ultimul Ismail Kadaré.