Se pare ca cineva (niste unii 
) doreste cu tot dinadinsul sa ne demonstreze ca locul nostru este in Romanica. Sau ca tara are nevoie de noi. Sau ca francezii "e naspa". Bineinteles ca nu am venit aici pentru ca sunt francezii cei mai placuti oameni de pe pamant. In fine, nu despre asta voiam sa vorbesc. Ni se spune ca, in realitate, alsacienii nu sunt ca francezii. Ca ei sunt mai aparte. La fel cum parizienii sunt altfel, cum marseiezii sunt altfel. Ce sa zic, la fel cum triburile de macaci sunt altfel…
Am gasit, nu una, ci doua case care ne-au placut. Am zis OK foarte repede. Dupa care am produs un dosar mai gros decat revista Paris Match. Dupa care ni s-a spus sa asteptam. Ceea ce am si facut. Cine naiba stia ca, in realitate, acest "asteptati" inseamna "m…, ba, strainilor"? Agentiile se ascund in spatele proprietarilor. "Stiti, alsacienii sunt un pic ciudati, le e frica de straini, nu sunt obisnuiti, bla, bla, bla, bla…" Sa mori tu? Adica, ce, ei nu vor bani ca orice proprietar care inchiriaza? "Ba da, dar prefera sa fie un francez. Stiti, si daca ati fi fost parizieni la fel de greu ar fi fost". Mars, ma. Spre deosebire de Romania, aici agentii imobiliari au mare influenta asupra proprietarilor. Dar ce-i doare pe ei in pix de mine…
In fine, la cald, la rece, trag si eu niste concluzii: vrei o viata mai buna, aici, in Franta? Vrei sa mananci croissante (miam, miam) in fiecare zi? Vrei sa te infrupti din patiseriile si branzeturile noastre puturoase? OK, dar mai intai incepe de jos. Inchiriaza-ti mai intai o garsoniera ieftina, chiar daca tu-ti permiti un apartament cu 4 camere. Inclina-te ca un japonez in fata generozitatii proprietarului care a acceptat 6 luni de chirie anticipata si a "uitat" sa faca reparatiile. Stai la el vreo 2-3 ani, timp in care incearca sa te angajezi undeva. Lasa vrajeala ca ai facut suficienti bani la tine in tara si tu nu ai nevoie sa muncesti. Te angajezi undeva, eventual lucrezi primele 6 luni fara salariu. Produci niste "fiche de paie" rezonabile si peste 3 ani vino cu un nou dosar sa vedem daca avem chef sa va inchiriem ceva mai mare.
Asta e povestea succinta si romantata. Povestea este insa mai incredibila de atat. Vrei sa inchiriezi si nu ai venituri suficiente in Franta? Nici o problema, mergeti la banca, puneti cateva luni de chirie intr-un cont blocat si cereti o "cautiune bancara". Wow, ce simplu, nu? Buna ziua, vreau si eu sa… "Aveti intalnire programata?". Aaaa!? "Nu-i nimic, va programez eu imediat. Pe 20 august, adica peste 10 zile, mai devreme nu se poate". Aaaa!? Stiti, am o problema urgenta. "Va inteleg, dar sunt concediile si avem deja programari". OK. Pe 20 august, la ora 10, tuns-ras-frezat si cu camasa calcata, iata-ma la banca. Bonjour, bonjour. Bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla… "Ah, n-aveti un domiciliu in Franta? Atunci nu putem sa va deschidem cont". Dau filmul inapoi pana in 1998, tot intr-o tara franco(a)fona. Cu o superdiploma de inginer, scrisa caligrafic in limba lui Molière, eliberata de o facultate "de-a lor" si cu un permis de sedere aproape expirat, imi caut un job. El nu se lasa prea mult cautat, dar nu am permis de munca. Si nici de sedere. Pentru permis de munca, trebuie permis de sedere. Pentru permis de sedere trebuie permis de munca. Ping, pong.
So, degeaba ai tu cont la BRD-Société Générale in Bucuresti, la Société Générale in Franta esti tot un zero. Si uite asa le dai apa la moara agentilor imobiliari. "Aaa, nu puteti sa faceti "cautiune bancara", atunci suntem dezolati dar nu puteti inchiria". Mai nasol in toata chestia asta e faptul ca dupa problemele astea, nici o agentie nu mai are chef sa caute pentru tine, pentru ca n-are chef sa explice proprietarului ca, in realitate, tu esti un baiat bun si ca rudele tale nici nu golesc parcmetrele de la Paris si nici nu locuiesc cu sutele la periferia Lyon-ului. Iar argumentul ca tu esti inginer si logodnica medic este la fel de egal cu zero ca toate celelalte.
Inutil sa va spun ca am fost la agentiile imobiliare – cand am vazut ca nu mai raspunde nici un agent la telefon! – si le-am zis ca ar trebui sa le spuna alsacienilor ca e foarte proababil ca o ruda sau un prieten (daca nu chiar ei, ca au deja varste inaintate) sa fie ingrijit de un medic roman. Pentru ca sunt destui de multi pe aici. Si poate ar fi bine sa nu le inchida usa in nas.
Acum, imaginati-va ca in locul meu este un arab sau – stiu, asta e chiar lufoc – un negru. Ce sanse au ei sa inchirieze ceva in Alsacia? Pai, cam nici una. Poate doar daca proprietarul e tot un arab sau negru. Dar si asta, sa fim seriosi, chiar credeti ca un roman stabilit aici de multi ani, proprietar al unui apartament, ar inchiria unui alt roman despre care nu stie mai nimic?
Si ultima la final: o sa caut sa vad cat costa o juma de pagina de publicitate in cel mai difuzat ziar local. Si o sa le scriu o mica poveste chiar in pagina de ferpare, ca aici sunt sigur ca imi ating tinta. Si ca sa fiu si mai sigur, o sa traduc povestea si in alsaciana. F…-va-n Kaput.
====
Sambata am iesit putin prin centrul Strasbourg-ului. Ma uit la oameni si se vede pe fata lor ca sunt altfel decat trecatorii din centrul Bucurestiului. Altfel asta insemnand, pentru mine, mai fericiti, mai radiosi. Sunt sigur ca si francezii au multe probleme, stress-uri si frustari in viata de zi cu zi. Dar eu cand ii vad pe strada sunt destinsi, politicosi. Nu sunt incruntati, nu cauta galceava. Vezi femei de 50-60 ani pe bicicleta, in plin centru. Vezi familii cu cate 2-3 copii, unii in scaunelul de pe portbagaj-ul bicicletei tatalui, celalalt singur pe mica lui bicicleta, cu casca bine legata pe cap.
====
In Franta, orice hartie de la 50 EUR in sus e verificata cu aparatul. In foarte multe locuri, hartiile de 200 si 500 EUR nu sunt acceptate. Asta ca sa stiti ce ne asteapta. Nu veti mai putea cumpara nimic fara o carte de plata/credit. Care carte, bineinteles, va inregistra orice miscare veti face… Iar cand fiscul va avea nevoie, va cauta fara probleme in bazele de date ale bancilor. Sa nu ziceti ca nu v-am spus.
Of. Eu am rezistat un an tot acolo, fix acolo, dupa care mi-am bagat pe romaneste picioarele in civilizatia lor si m-am intors acasa. Dupa experienta alsaciana sunt muuuult mai toleranta fata de compatriotii nostri, ATAT de multe am indurat de la ei.
Eu inca nu stiu ce s-a intamplat cu contul meu bancar deschis acolo pentru ca n-am avut timp inainte sa plec sa obtin rendez-vous si singura modalitate de a comunica cu banca de la distanta e prin telefon cu suprataxe si prostii. Asta doar ca sa ma leg de situatia ta.
Nu mai spun ca e nevoie sa suni/mail/vizita de cel putin 3 ori ca sa se intample ceva, orice, chiar daca e absolut de datoria lor. Ca nationalismul frantuzesc de peste tot e dublat de unul alsacian, care ii face sa creda ca ei sunt centrul universului si daca nu erau ei nu era nici Europa, nici Franta, nici lumea, nici nimic. Ca din cauza birocratiei n-am primit permisul de sedere in 3 luni cum trebuia, ci vreo 4, iar pe vremea aia n-aveai voie sa stai in UE mai mult. Vroiam sa merg acasa de Craciun si cu dovada lu’ peste n-aveam voie sa ies din tara asa ca am ramas practic blocata la ei.
) Dar e si ciocolata si alte tampenii pe care in mod normal n-ai vrea dacat sa le gusti la pachet de cel putin 2, deci…)
Nu-i nimic, ca de Craciun e frumos. Si se mananca SI mai mult ca de obicei. (Apropo, eu cred ca gumele se vand cate 6 ca sa ai provizii daca te apuca nevoia dupa 6 seara.
Cireasa de pe tort: am vrut sa continuu facultatea la distanta ca sa nu raman cu impresia ca mi-am pierdut un an chiar degeaba pe acolo. Interesat, obtinut acte (cu termene limita si rugaciuni ca macar O dată să respecte si ei datele), trimis dosar, totul bine. Peste doua saptamani primesc dosar inapoi cu posta, cu o stampila ca lipsteste documentul X. Care document X era bine-mersi IN DOSAR.
Ma intind deja prea mult…
Priviti partea pozitiva: inca n-au ars masini anul asta si n-a murit nimeni din cauza grevei studentilor. Multa bafta!
Ahaaaa, deci uite ca incepe sa se explice de ce nu vad in Strasbourg decat foarte putini arabi si doar 3-4 negri (vanzatori de curele si umbrele de cap)…
Bineinteles ca sunt si avantaje… jobul lui Lulu e interesant, regiunea e frumoasa si se preteaza la plimbari cu motocicleta (shhhuuut, ne aude Lulu:)) si la promenade in diferitele parcuri vosgiene…
Norocul nostru e ca suntem antrenati la stress si frustari, ca doar venim din Bucuresti, nu?:-)
Fluture, extrem de util tot ce ai povestit in postul asta. Banuiam ca lucrurile stau rau cu stabilirea in Franta si tu imi confirmi.
Se pare ca ai neaparata nevoie de construirea unei istorii a creditului in Franta prin deschiderea unui cont bancar in Strasbourg, cont care sa fie alimentat cu niste venituri relativ egale de oriunde din lume, luna de luna, macar pentru 6-8 luni pana obtii un credit card francez/ recunoasterea creditului de care te bucuri in Franta. Cum ar fi posibil asa ceva? Imi dau si eu cu parerea. Cumnatul meu si-a deschis cont la o banca belgiana avand domiciliul in RO si asta inainte sa intram in UE ( era secund pe un vas italian). Deci poate gasesti o banca belgiana cu activitate in Strasbourg sau la alte banci nefranceze care sa binevoiasca sa-ti deschida cont chiar daca ai domiciliul in RO.
O alta idee ar fi sa aplici pt drept de sedere ca selfemployed intr-o activitate care sa nu-ti dea bataie de cap si care sa-ti fie aprobata usor de autoritatile franceze. Eu as alege o activitate prin care sa-mi pot factura firma din RO ( consultanta, aprovizionare prin import-export, traduceri etc). Presupun ca deja ai evaluat mult mai multe optiuni decat descriu eu aici dar oricum… incerc si eu sa intind o mana…poate am si eu cu cine sa beau o bere cand trec prin Strasbourg…
bancnote mai mari, vorba prietenei mele
nu gasesti pentru ca bancomatul nu-ti da mai mari de 50eur
iar in extragerea de la ghiseul bancii, slabe sanse sa primesti mai mari
de aia se uita ca vitelu la cashu nostru de 500eur
oare nu era mai simplu daca faceai un srl acolo?
Domnu Papi, nu stiu ce sa zic, dar cred ca nici aici la dk nu poti avea un cont bancar daca n-ai domintziliu.
Ca sa-mi fac contul din Franta (pe care-l am si acum), am declarat in falsh ca stau in chirie la un coleg, si de zece ani nu m-a controlat nimeni.
Si-apoi daca va supara frantzozischii, beti si dvs o butelcuta de pinot blanc, si va trece
Hrisant, ceea ce povestesti tu cu “istoricul bancar” e valabil prin SUA, Canada, Australia. Aici vorbim de ceva mult mai pernicios…
Chestia cu SRL-ul pica pentru ca n-am nici un chef sa ma leg la cap cu o firma pentru care trebuie sa vars anticipat o gramada de bani, pentru care trebuie sa platesc un contabil, avocat etc.
Lektore, pai si mie mi-a cerut declaratie “sur l’honneur” din partea lui Lulu cum ca locuiesc la ea:-) Ceea ce am si facut, si uite ca astept si azi sa ma sune aia de la banca…
Stimabililor, emigratia nu este pentru oricine.
Daca nu va puteti asuma neajunsurile pe care le presupune, va intoarceti acasa. Si nu ati fi primii.
Primii ani sunt cei mai dificili. Daca ai depasit pragul critic care e de cca 2-3 ani, inseamana ca emigratia e pentru tine. Daca nu , de regula esti deja inapoi in Romania si ai raspunsul.
Eeeemigraatia daaaa senzatia
Siii te-nvata sa iubesti
si-apoi mai fluture, te-ai dus si tu unde Le Pen a avut printre cele mai mari scoruri?!
du-te frate in vestul, centrul sau sudul tarii
Daniel, nu-mi permit sa fiu parizian ca tine:-)
inca ai mentalitate de roman. sa ti se faca tie prioritate… ti-a trecut prin cap ca oamenii aia fericiti de pe stazile strassburgului ar fi inteles ca trebuie sa aiba o programare cu cei de la banca ca sa deschida un cont. io nu zic acuma ca este normal sa-ti faci ditamai intalnirea ca sa-ti deschizi un cont in banca, dar probabil asta-i franta. chiar si unii francezi se plang si pleaca. pe aia nu ai cum sa-i vezi umbland fericiti cu bicicleta pe stazile strassburgului:-)
Du-te elsewhere…dar sunt sigur/a ca nicaieri nu-i perfect. insa ca emigrant trebuie sa pui in balanta raul cu binele, sa incetezi sa fii tot timpul nefericit, sa incepi sa traiesti ori go back in Ro.
Ma scot din sarite desteptii de romani care vin si incep sa se planga si sa-i faca pe localnici idioti!!!!! :-Z
aaa… and btw: nu trebuie sa mentionezi tot timpul ca vezi doamne ai bani!
se pare ca oricum nu impresionezi pe nimeni !!
cred ca merge numai in romania…
nobody, ai dreptate! si pe mine ma scot din sarite astia care-i fac pe localnici idioti.
in chestia cu banii, m-ai prins. n-am bani, da’ sunt si io un pic fudul, ce sa fac… n-am zis niciodata ca eu n-as fi la fel de roman ca voi, ceilalti…
o no fluture, te contrazici un pic cand zici ca n-ai bani da-ti place sa fii un pic fudul. Ti-am recitit postul asta si pare scris de cineva care a facut ceva bani in ro si acum se duce si se plange ca nu-l trateaza francezii ca pe seikul xxx
)
nu stiu de ce mi-au placut blogul tau la inceput dar dupa aia a inceput sa se transforme intr-o revarsare de nemultumire, ura, etc. intoarce-te la fundamnetals, fii creativ si pozitiv daca vrei sa fii interesant. lumea e plina de nemultumiti, chestia e ca deja e borring sa stai si sa asculti lamentarile altora!
De Bono parca avea o carte: “How to Be More Interesting”
ciao si sa auzim de lucruri bune in viitor:-)
nobody
Fluture, poate acum ai sa intelegi de ce afara nu poti avea deloc de-a face cu tipul comun de emigrant roman.
Genul tau de roman , care citeste tot ce este actual in franceza si care are obraznicia sa-si permita sa traiasca cu bani produsi de firmele sale din RO, din investitii sale facute cu munca si inteligenta in anii traiti in RO, nu-l poate intelege nici romanul ramas sa traga acasa, nici cel plecat sa impuste francu in Occident. Asta este LUPTA DE CLASA…Fluture decadent ce esti..-Smile-
poti sa-ti inchipui hrisant ca mai sunt si altii prin lume care nu se dau mari cu banii facuti in romania, nici nu ingrijesc babe prin “Occident” pe 5 euro/ora or whatever …? Ei pur si simplu traiesc exact ca lumea aia normala de care se minuna fluture ca exista in Strassburg!
o si btw sa cunosti o limba straina si sa mai si ai si o diploma de la o universitate de afara nu-i unicat! asa ca nu stiu ce vrei sa zici cu “tipul comun de emigrant roman.” cat despre banii facuti la firmele din ro…poate ca asta l-a transformat (inrait), ca stim si noi cum tre sa fii ca sa faci bani prin romania…
ce vreau sa zic aici e ca daca ai plecat afara trebuie sa te adaptezi ca sa fii fericit. si asta implica sa astepti linistit sa-ti faci un appointment ca sa-ti deschizi un account la banca.
Acolo mai e si dezavantajul ca sunteti prea aproape de ro. si lumea e speriata rau de romani.
am mai citit niste faze cand romani care au produs bani la “firmele sale din RO” s-au dus prin excursii internationale si s-au purtat ca niste chiolbani pe acolo ptr ca vezi doamne ei aveau bani si toata lumea trebuie sa se umileasca in fata lor. daaaa
Hrisant esti si tu unul dintre ei?
)
si nu stiu ce-i enerveaza mai rau pe localnici: rude romanians with money or tigani care cersesc si/or fura.
Citate aproximative:
1. “trebuie sa fii necinstit ca sa faci bani in Romania”- penibil cliseu de sorginte comunista care ascunde un soi de invidie.
2. “sa pleci sa ingrijesti babe in Occident e rusinos”- cu ce drept jignesti oamenii care pleaca sa munceasca cinstit??
Mai ai presupuneri “sigure” de felul asta ?
Draga Nicoleta, ma bucur tare mult ca la voi in Noua Zeelanda nu exista localnici idioti. Te asigur ca in restul lumii, inclusiv in Romania si Franta sunt idioti. Multi. Si am tot dreptul sa-i arat cu degetul si sa le spun pe nume. Ma doare-n paispe ca ai ajuns tu in NZ si ai acceptat imediat “politicalul corect”.
Nu stiu unde ai citit tu ca am vrut sa ma trateze ca pe un seic. Cred ca doar proiectezi (vorba lui Lulu)… Am vrut sa fiu tratat ca un european, ca un om normal. Nu cred ca am fost tratat asa. Despre asta era postul.
“Ce vreau sa zic, e ca daca ai plecat afara trebuie sa te adaptezi si sa fii fericit”. Asta e o fraza geniala. Nici n-o mai comentez. Presupun doar ca tu in Noua Zeelanda iti spui in fiecare zi ca trebuie sa fii fericita. Si, la un moment dat, chiar te convingi ca esti…
Cat despre banii facuti in Romania… reactia ta denota nu o noua zeelandeza ce aspiri sa devii (si nu ma refer la acte) ci, pur si simplu, un roman frustrat ca el n-a reusit, pentru ca “ailalti, mai cu tupeu, cu relatii si prin furt au reusit”.
Mai vezi putin prin ograda. Ai curajul sa vii pe bloguri sa dai lectii de civilitatea emigrantului dar presupun ca in NZ n-ai curajul sa-i zici unei functionare ca e pur si simplu idioata… Mai cunoastem viteji din astia, nu esti singura.
Cat despre dispretul pentru cei care ingrijesc bolnavi pentru 5 EUR/ora, a punctat deja Lulu. Eu am lucrat si cu 2,5 EUR/ora, si nu-mi e rusine de asta…Am lucrat si moca si tot nu mi-e rusine.
si io care vroiam sa emigrez si sa ingrijesc de babe!! si acu aflu ca e jenibil sa fac treaba asta…si ce ma fac acu ca doar pt asta sunt calificata!! ptiu, doamne! nu cred ca mai plec..mai bine stau in romanica sa ingrijesc de babe gratis prin spitale…e mai onorant asa..ca mi se spune DOCTOR!
uitati-va la voi cu ce ura imi raspundeti!
in primul rand chestia cu ingrijitul babelor era pentru hrisant care nus ce-a vrut sa zica cu “nu poti avea deloc de-a face cu tipul comun de emigrant roman.” ca pana la urma nu stiu cum e mai bine sa nu fii emigrant comun ori sa fii emigrant comun?…
nu vreau sa dau lectii, nu aspir sa devin kiwi, si nici nu zic la functionari ca sunt idioti pentru ca nu vad sensul, si daca-i zic asa ceva ce obtin?, si nu zic ca banii pe care i-ai facut i-ai furat, ce vroiam sa zic e ca intr-adevar ca sa faci bani in romania e sa te inraiesti. sa te lupti cu toti care vor si ei asa un pic din ce ai tu doar pentru cate cunosc.
eu nu am facut bani in ro si nu mi-e rusine sa o spun. cred ca asta m-a ajutat sa ma desprind mai usor de acolo si sa-mi placa mai mult aici.
imi pare rau ca toate comentariile mele au fost luate in rau. nu am avut intentia sa jignesc pe nimeni. dar ostilitatea asta dovedeste inca odata felul vostru de a fi in acest moment: sa vedeti partea rea nu partea buna a oamenilor.
nici nu o sa mai vin pe blogul tau sper ca asta te va face fericit. oricum nu-mi mai place discutia; prea multe negative vibes
) nimic interesant
toate cele bune, sa fiti fericiti!
imi vine sa plang!!!!
patryk, ai o batista si pentru mine?:-)
Nicaieri nu-i mai bine ca acasa, asa se spune. Acum depinde doar de cat de bine te simti in tara ta.