Criza s-a saturat si ea de Fluture

Acum vreo 5 ani, cand incepusem sa prindem gustul SMS-ului in firma la care lucram, ne gandeam sa facem o aplicatie prin care orice liceu, scoala etc, conectata la Internet, fie si numai un calculator prin dial-up, sa poata trimite parintilor informatii despre copiii lor: notele obtinute, prezenta sau absenta de la anumite ore, convocare la sedintele cu parintii etc. Bineinteles, nu ne asteptam ca orice scoala sa poata oferi serviciul asta, nu ne asteptam nici ca toti parintii sa opteze pentru serviciul asta. Dar, raportat la numarul de elevi si liceeni din Romania, se putea face un volum foarte mare. Conditia era ca o secretara sa tina la zi un fisier Excel, pe care sa-l uploadeze la o adresa.

Pentru o suma nu foarte mare – gen3 dolari pe luna, adica 100.000 lei pe luna – puteau primi un numar de 20 de sms-uri pe luna. Asta revenea cam la 15 centi/sms, ceea ce era chiar foarte rezonabil, din punctul nostru de vedere. 5 centi/sms trimis se opreau la Orange, 3 centi/SMS ii plateam scolii, restul ramanea la noi. In timp, am fi fost de acord sa reducem partea noastra si sa o marim pe a scolii.

Am facut atunci cateva teste cu aplicatia, totul era in regula, ne mai trebuia un om la vanzari care sa inceapa intalnirile prin scoli. Dupa mai multe discutii, am abandonat… ni s-a parut ca e mult prea multa munca si sansele sa te intelegi cu scolile, liceele erau destul de mici. Interveneau prea multi factori umani. Iar printre astia unii care inca mai au si astazi apucaturi comuniste, in ciuda varstei lor care nu ar trebui sa aiba nimic cu comunismul.

Astazi inca mai cred ca o aplicatie de genul asta ar avea mare succes.

PS. Bine, noi am mers mai departe si am vrut sa facem aplicatia sa poata trimite rezultatele la examenele nationale de admitere in licee si facultati etc. Sa poti sa si trimiti tu mesaje "codate" la un numar scurt si sa primesti informatia ceruta… eh, eram pe alta planeta:-)

PPS.  Am scris postul asta pentru ca am vazut ca la Digital Marketing Forum, Andreea Zega, de la Orange, pe care o cunosc – si cu care am negociat indelung veniturile din serviciile de SMS suprataxat -, a prezentat azi un concurs Orange, Share Box. Acest concurs este in stilul Orange: complicat, inutil si nu cred ca aduce nici un plus celor de la Orange. Cine naiba mai intra pe WAP sa-ti voteze tie poza sau videoclipul? Astea sunt concursuri de acum 5 ani… vezi site-ul Nokia si concursul cand au scos primul telefon cu camera.

Cat de mare trebuie sa fie ego-ul cuiva incat sa accepte un salariu de cacat – in comparatie cu munca prestata si responsabilitatea asumata – doar pentru ca pe cartea lui de vizita scrie Director Executiv?
_________________

De ce sunt atat de multi robotei cu handsfree-ul in ureche, la volanul unui Opel Corsa sau Citroen C3, care-si dau atat de multa importanta pentru ca ei au masina de firma? Asta in conditiile in care castiga 4-500 EUR pe luna si masina e trecuta la "bonus salarial de 200 EUR/luna"? De ce li se pare ca au un alt statut social – mai mare, se intelege – decat cei care trec prin fata lui pe trecerea de pietoni (pe jos, of course)?

Cum poti sa te bucuri atat de tare ca firma iti plateste telefonul mobil, insa de un an de zile nici nu vrea sa auda de marirea ta de salariu, sau de modificarea din EUR in RON, la un curs acceptabil, mediu macar?

M-am dus azi la un targ de imobiliare. Am dat nas in nas cu un fost coleg, cel mai bun prieten al meu din liceu. Un tip cu care furam carti de la libraria de pe Calea Victoriei, vizavi de magazinul Victoria, langa biserica.

Furam carti pentru ca erau prea scumpe, si pentru ca – ne consolam noi – daca ne prindeau si ne aratau la TV, lumea ar fi fost de partea noastra: "saracii, uite cum vor ei sa se cultive si n-au bani si sunt obligati sa fure…". In fine, nu va spun ca intr-o zi el a furat revista cu subiectele si rezolvarile de la examenul de admitere in Poli din anii precedenti. Cand sa o fur si eu – ca, deh, nu puteam sa ne-o imprumutam pe aia, trebuia sa invatam si copiile xerox costau mult – tipa de acolo a mirosit ceva. Si a stat geana pe mine. Ei bine, m-am apucat si am copiat toate subiectele. Am stat 4 ore, in picioare, in librarie. Iar cand am iesit, tipa m-a controlat.

Dar nu despre asta voiam sa vorbesc. Azi am stat cu el la o barfa mica. Are o iubita de vreo 2 ani. E foarte indragostit, amandoi au planuri de viitor (impreuna). Singura problema este ca ea ii tot reproseaza ca el (inca) are o relatie "puternica" cu familia lui (mai are un frate care nu locuieste cu parintii si cu care se vede mai rar). Adica se duce cam de doua ori pe saptamana la maica-sa si la taica-sau. Se duce, sta o ora, doua. Le cumpara cate ceva – dar nu cheltuieli prea mari, si, oricum, are de unde – sta cu ei de vorba. Asta in timp ce ea e la serviciu. Desi el nu-i spune mereu cand se duce la parintii lui, ea il tot bate la cap ca el ar trebui sa se "desparta", sa se "rupa" de familie, daca vrea sa fondeze o familie cu ea.

I-am zis ca mi se pare o prostie. Pai cum poate ea sa-l faca sa stearga cu buretele o relatie de peste 30 ani? Cum i se pare ei ca el ar trebui sa "uite" de familia in care a trait pana la 25 ani, care l-a ajutat de atatea ori, care l-a educat etc? Am mai intalnit chestiile astea in mai multe cupluri. Mi se pare stupid sa ceri asa ceva. Mi se pare si mai stupid sa te pliezi la asa ceva. Mai ales cand relatiile cu familia sunt chiar bune. Aaa, daca iei decizii legate de cuplul tau, influentat fiind de familia ta, atunci e grav. Dar, asa, cand ai o relatie normala si in nici un caz invaziva, nu vad nici un motiv pentru care sa te "desparti" de familie. Oricat de mult ai iubi-o pe respectiva/respectivul. Daca el/ea nu intelege – poate el/ea nu a avut o relatie normala cu familia din care provine – atunci nu vad decat o solutie: sa te desparti de ea/el. Eu unul n-as ezita… Bine, eu am si un spirit mai de clan asa Famiglia… Il Padrino… alea, alea

Voi ce parere aveti?

Acum, la ceas de seara, fara nici un fel de trigger nostalgic, emotional sau melancolic, vreau sa va marturisesc ca, acum multi ani, foarte multi ani, ioi, dar ce zic eu, undeva in negura timpului… ce voiam sa zic? Ah, da. Ei bine, am mestecat smoala. Da, smoala. Da, ma, din aia care se topea si cu care se lipea cartonul pe blocuri. Ca gust si consistenta nu era foarte diferita de Gumela (pentru cunoscatori, 1,25 lei – foarte usori – la alimentare si cofetarii). Singura problema: se intarea mai repede ca gumela (da, da, se putea!). Ah, si nu era dulce. Si era mai neagra de felul ei:-)

Asta ca sa stiti de ce am falci de pitbull.

In episodul urmator, va povestesc cum faceam baie intr-un bazin in care de luni pana sambata faceau baie bulgarii de carbid…