Archive for December, 2005

Psihologul beat critza

Wednesday, December 28th, 2005

Dintr-un ziar de astazi:

„Masina pe care o ai reprezinta cel mai bun mod de a-ti face publicitate modului tau de a fi sau venitului pe care il castigi lunar”, spune psihologul Carlton Kendrick

Fratele meu Carlton, esti tampit? Cum adica sa-mi "fac publicitate modului meu de a fi"? Sau "venitului pe care-l castig lunar"? Ce e asa de greu de inteles ca vreau numai sa simt cum zumzaie motorul acelui Porsche si ca vreau sa fac masina aia muci*, numai si numai pentru propria-mi placere? Nu ma intereseaza sa fie spectatori pe marginea soselei. Chiar o sa o fac muci in primele ore ale diminetii, ca sa fiu sigur ca nu e nimeni pe sosele, sa scada riscul de accident. Asa ca, du-te si culca-te cu toate studiile tale de "pisicolog". Ia uite la astia, nici nu mi-am luat masina si ei au inceput sa ma (pisi)analizeze. Zât d-aici!

*muci, adica sa scot untul din ea, toata vara, dupa care sa o vand:-)

Ana are mere

Tuesday, December 27th, 2005

Am o dilema si va rog sa-mi spuneti parerea voastra. Zilele trecut am cumparat fructe. Bineinteles, mai toate sunt din import, ca la noi in Romania e frig nevoie mare. Merele, desi foarte aratoase (si relativ scumpe, 45.000 lei/kg), au un gust de medicament. Si nici dulci nu sunt.

Ce sa fac? Sa le arunc? Dar mama m-a invatat intotdeauna ca nu e bine sa arunci mancare, cand sunt atatea persoane care n-au ce sa puna pe masa. Sa le dau unor amarati? Nu cred ca e normal, uman… Voi ce ziceti?

Mi s-a pus pata!

Monday, December 26th, 2005

Porsche

PE TINE!

Bradul meu…

Friday, December 23rd, 2005

Cr32 …pentru Craciunul vostru!

Va doresc tot ce-mi doresc si mie. Sa fiti iubiti si sa iubiti.

Multumesc Simonei ca mi-a trimis poza si lu’ British Airways ca a facut-o.

Fata si biscuitii

Thursday, December 22nd, 2005

In general nu citesc "chain letter"-e, bancuri pe mail, funny pictures, etc. Astazi insa am primit ceva care mi se pare frumos. Cititi.

O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput sa citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul. Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca. In interiorul ei isi spunea: "Uite ce fel de pesoana e acest barbat! Daca as avea numai putin curaj, i-as face morala …"
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: "Ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti!" Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate. "Ah, asta e culmea !", gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.
Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete. Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand, deschizand geanta, vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.

MORALA:
Cate dati in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, poate ceea ce vezi  nu e tocmai realitatea.

Exista 5 lucruri in viata care NU SE RECUPEREAZA:
  – o piatra, dupa ce ai aruncat-o;
  – o vorba, dupa ce ai spus-o;
  – o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
  – timpul, dupa ce a trecut;
  – iubirea, pentru cel ce nu lupta.

SONY vs sonatzi

Tuesday, December 20th, 2005

Sunt sigur ca toata lumea cunoaste firma SONY. Ma refer la firma adevarata, nu la Sany, Soony, Soany, Saony (si chiar Sonnyy). Buuun. SONY este o firma respectabila, unde lucreaza foarte multi specialisti. Oameni cu studii, cu idei, in fine, cu ceva in cap. Multi stiu doar partea de scule electroniSonyrobotdancerce, dar sunt la fel de apreciati si pentru roboti si alte minuni la care numai un japonez se poate gandi. Toata lumea – cel putin toata lumea care-mi citeste mie blogul – a vazut in magazine noile televizoare, cu ecrane mult mai mari decat carpetele cu Rapirea din Serai. Pentru cine nu stie, acea carpeta era piesa de rezistenta in designul interior din epoca lu’ ceashca. Revenind la televizoarele SONY, va dati seama cata tehnologie este in ele, cate circuite integrate, cate ore de munca, de cercetare, de teste, etc. Kdlv32xbr1

Ei bine, voua vi se pare normal ca multe din aceste televizoare difuzeaza (aproape) toata ziua – post ales la intamplare – Taraf TV? Sau ca difuzeaza emisiuni pentru oligofreni pe multe alte posturi? Sincer, daca as fi inginer la SONY, m-as impusca. Adica, sa fac atata cercetare, sa-mi frec creierii sa scot pixeli cat mai mici, claritate cat mai mare, luminozitate excelenta, sa nu stric ochii oamenilor cu radiatii, etc., si oamenii sa ma rasplateasca ranjind la chelalaiturile* lui Dan Negru?

Va dati seama in cate case din lumea asta televizorul e cu mult mai destept decat toti locatarii acesteia la un loc? De fapt, ce sunt asa naiv, de multe ori un singur televizor (si nu neaparat SONY, poate sa fie si Sonnyy) e mai destept decat un cartier intreg…

Uite, Guvernul ar putea sa initieze o campanie de genul "Statul suporta 50% din achizitia unui televizor, dar copiii pot privi doar X ore saptamanal". Bine, nu ma intrebati cum ar putea fi pus in practica un astfel de program, dar asa cum Statul reuseste sa-i vaccineze/impoziteze pe toti cetatenii…

*latraturi

Ciupanezu’ e fericit !!

Monday, December 19th, 2005

Dupa lupte seculare – care au durat multe luni (sic!) – sora-mea si-a luat permisul de conducere. Stiu ca va mirati, dar va asigur ca nu s-a dat nici o spaga. Sora-mea e mult prea zgarcita pentru asa ceva:-)

Asa ca, incepand de marti, 27 decembrie 2005, domnu’ Ciupanezu’, prietenul ei, va putea sa bea cot la cot cu alde Mu., Cer., Cat., & Co.

Domne, parca niciodata nu am fost mai fericit ca acum :P

Gimnastica ritmica:-)

Monday, December 19th, 2005

Da, acu’ cateva zile s-a inaugurat sala de gimnastica din cartierul meu. Cum care? IZVORANI. Da, Izvorani e cartierul meu… de suflet. Si daca nu stiati, tot acolo se organizeaza concerte in aer liber.

So, daca vreti sa faceti miscare (hm, hm), sala de gimnastica am deschis-o pentru voi:-)

In rest, anuntul cu teren de vanzare in Izvorani ramane de actualitate. Numai ca ar trebui sa va grabiti, pentru ca s-au cam dat toate parcelele de teren. Si dupa aia nu vreau sa-mi plangeti pe umar ca voi ale cui ramaneti.

Domnu’ Google, ca de obicei, jos palaria. Va rog sa continuati sa indexati in acelasi ritm. Cine ma cauta Izvorani, ma gaseste:-)

Poze cu Ion Tiriac & stuff la inaugurare si informatii complete despre sala de gimnastica sunt la adresa asta : http://www.cor.ro/stire.php?id_stiri=198

Imre Kertesz si Elfriede Jelinek

Monday, December 19th, 2005

Acum un an de zile, cand am reinceput sa citesc, mi-am propus sa citesc si ultimii castigatori de Nobel pentru literatura. Eram curios pentru ce le-a fost acordat acest prestigios premiu. De ce lor si nu altora.

Am inceput acum vreo 3 saptamani "La Pianiste" de Elfriede Jelinek. Din nefericire pentruSani_frumosi mine, cred ca editia pe care am cumparat-o este un fals, pentru ca tiparitura seamana cu cartile editate imediat dupa ‘89 in Romania. Adica se citeste foarte greu, ai impresia ca cerneala a supt hartia. Si, ca lucrurile sa fie si mai penibile, autoarea nu prea respecta punctuatia. Frazele sunt lungi, paragrafele la fel. Nu prea poti sa faci pauze de lectura. Oricum, am abandonat-o repede. Cred ca povestea e interesanta, dar uite cat conteaza tiparitura… In rezumat, poate sa o citesc alta daca, cand voi cumpara alta editie. Pana atunci, nu pot spune ca v-o recomand. Adica, povestea e interesanta dar inca nu m-a convins – desi stiu ca nu pe mine trebuie sa ma convinga – ca e de premiul Nobel. Poza este de la alta carte scrisa de ea, dar am pus-o aici doar ca sa-i pacalesc pe obsedatii care-mi viziteaza blog-ul :-)

Al doilea autor a fost Imre Kertesz cu "Un autre* – Chroniques d’une métamorphose". Ca o mica paranteza, numai ca sa le fac in ciuda lui Corneliu Vadim Tudor (prescurtare WC) si Gheorghe Funar (pe care-l voi boteza Triclorura de la afectiunea lui pentru tricolor), uite ca ungurii au un premiu Nobel pentru literatura, sâc, sâc. Revenind la Imre Kertesz, cartea lui e interesanta, dar cred ca a primit premiul Nobel mai mult pentru parcursul lui trist si pentru faptul ca nu a fost (re)cunoscut mai devreme in tagma scriitoriceasca. Scrisul lui este mult prea filosofic pentru mine. Trebuie sa iei fiecare fraza si sa-i descifrezi metafora, sa citesti Wittgenstein si Kafka si sa cunosti ceva scriitori unguri. Cartea grea, chiar si pentru cineva care are mintea odihnita…  Sau poate pentru cineva – ca mine – prea incult in anumite domenii ale filosofiei si nu numai.

Ca o concluzie – desi stiu nu e necesara – nu voi putea face parte niciodata din comitetul Nobel :-) Iar voi nu va lasati influentati de premiu… sunt si autori care nu l-au primit desi au "incantat" o populatie mult mai mare de cititori.

*articolul din prestigioasa revista "Lire" este scris de o romanca, Lili Braniste, care face cam toate recenziile.

Va sparg!

Monday, December 19th, 2005

Azi m-am trezit chiaun. Si am gasit rapid si explicatia: L-am visat pe Irinel Columbeanu. De ce razi? Tu n-ai avut niciodata un cosmar? Ei bine, Irinel, viitorul meu vecin de cartier, imi zambea foarte prietenos si-mi povestea cum a facut el afaceri (curate, necurate, pe cine mai intereseaza cand ai 70 milioane de coco?). Din pacate, nu mi-a zis nimic despre relatiile lui cu Anna Lesko si alte vorbitoare de limba moldoveneasca (daca-mi povestea despre asta, sigur nu ma trezeam chiaun si nu aveam ce sa va mai povestesc).

Dragi prieteni de la Radio Guerilla, pe mine m-ati pierdut de ascultator. Da, voi sunteti vinovati pentru cosmarul meu de aseara. Din cauza campaniei "Spuneti NU lui Irinel Columbeanu!" pe care o faceti impreuna cu "designerii" de la marea casa de moda Pula Fashion (ma scuzati de expresie, dar daca asa se cheama eu ce sa fac, sa o redenumesc P Stelutze Fashion?).